Spete pretentii comerciale. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 14/A-
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de petenta- COM SRLprin lichidator- SRLcu sediul în Rm. V,- A, județ V, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 101/A-C/04 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul -, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 21 șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul Rm. V, str. G-ral, nr. 17, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru intimata B și consilier - juridic pentru intimatele Statul Român prin F și V, lipsă fiind petenta.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, curtea acordă cuvântul asupra cererii.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata B, solicită respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimatele Statul Român prin F și V, solicită respingerea cererii.
CURTEA
Asupra cererii de față, deliberând:
Constată că prin decizia nr. 101/A-C/04 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, împotriva sentinței nr. 365/C/18.04.2007, pronunțată de tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata - COM SRL, prin lichidator - SRL RM.
În considerentele deciziei s-a reținut prin cererea înregistrată la data de 3.08.2006, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 1167/COM/2006 (-), reclamanta - COM SA, prin administrator judiciar - SRL, a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 287.800 EURO, reprezentând contravaloarea imobilului aflat în proprietatea reclamantei retrocedat foștilor proprietari.
Prin cererea formulată, reclamanta chemat în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor în calitate de garant al obligaților pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost privatizată în cursul anului 1999, prin achiziționarea de către - - COM SRL a pachetului majoritar de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat. Această achiziționare a pachetului majoritar de acțiuni a avut loc prin încheierea între FPS - în calitate de vânzător - și - - COM SRL - în calitate de cumpărător - a Contractului de vânzare -cumpărare acțiuni VL -.
În patrimoniul societății privatizate - SA se află și imobilul constând în teren în suprafață de 1.439. situat în Rm. V, având următoarele vecinătăți: N- canal ( Iazul ), S- teren administrat de Municipiul Rm. V, V- V, E - teren administrat de Municipiul Rm. V.
Ulterior procedurii de privatizare, foștii proprietari ai acestui teren au formulat cerere de revendicare imobiliară, soluționată prin admiterea acesteia de către tribunalul Vâlcea prin Sentința civilă nr. 15/20.02.2001 și rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului ( apel - decizia nr. 83/A/2001 a Curții de APEL PITEȘTI din Dosar nr. 2669/2001, recurs - decizia nr. 725/04.05.2006 a Curții de APEL PITEȘTI din dosar nr. 662/2006.
Astfel, instituția publică implicată în procesul de privatizare a fost Fondul Proprietății Statului ( ), care prin OUG nr. 296/2000 a devenit Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului ( ), care la rândul său a devenit, prin HG 837/2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ( ) prin reorganizarea și comasarea prin absorbție cu
În urma pierderii imobilului prin rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței menționate, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații, făcând astfel aplicarea art. 32 ind.4 alin.3 din Legea 99/1999, care precizează:" despăgubirea prevăzută la alin. 2 se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție", precum și a art. 720 ind.1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestei divergențe, însă pârâta nu a dat curs convocării la conciliere, neprezentându-se la sediul societății în data de 03.07.2006.
În ceea ce privește chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, reclamanta a arătat că acesta are calitate procesuală potrivit art. 324alin.6 din Legea nr. 99/1999 pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor de către pârâta.
În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 969 cod civil și disp. Legii 99/1999.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile.
La filele 24-26 dosar pârâta - succesor legal al conform art. 1 din nr.OUG 23/2004 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea celor două excepții s-a arătat că potrivit art. 5 Cod procedură civilă competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, iar raportat la disp. art. 3228din nr.OUG 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în anul 2001, iar acțiunea prin care s-au solicitat despăgubiri a fost formulată în anul 2006, cu mult peste termenul de prescripție de 3 luni prevăzut de actul normativ menționat.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la faptul că imobilul restituit foștilor proprietari se afla în proprietatea sa, singura dovadă fiind aceea că imobilul se afla evidențiat în patrimoniul său.
La filele 56-57 dosar Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, motivată prin aceea că potrivit art. 51pct. 22 din nr.HG450/1999 privind aprobarea normelor metodologice a nr.OG 88/1997, reclamanta avea obligația de a se adresa în prealabil cu o cerere însoțită de acte doveditoare Ministerului Finanțelor prin intermediul direcției desemnate în acest scop prin ordin al Ministrului Finanțelor emis în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a normelor, obligație care nu a fost îndeplinită.
Prin încheierea de ședință din data de 15.11.2006, tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a soluționat excepțiile de necompetență teritorială, prescripție și prematuritate, în sensul respingerii ca neîntemeiate.
La data de 06.12.2006, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, avându-se în vedere disp. art. 7201Cod procedură civilă, excepții care, de asemenea, au fost soluționate prin încheierea de ședință din data de 10.01.2007.
La termenul din 11.04.2007, pârâta SBa invocat excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată, motivând că potrivit disp. art. 324alin.3 din Legea nr. 99/1999 părțile ar fi trebuit să realizeze o negociere, fapt care însă nu s-a realizat, iar pe de altă parte nu au fost respectate nici disp. art. 7201Cod procedură civilă, la dosar aflându-se adresa pentru conciliere însă fără dovezi cu privire la momentul când aceasta a fost comunicată.
Prin sentința nr.365/C/18.04.2007, tribunalul Vâlceaa respins excepția inadmisibilității invocată de AVAS
În consecință, a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 263.337 Euro echivalentul a 892.180 RON reprezentând Valoarea de circulație a imobilului teren în suprafață de 1439, situat în Rm. V, str. - -.
Totodată a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor să garanteze îndeplinirea obligațiilor de către
În esență, în motivarea hotărârii s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.324alin.1 și 2 din Legea nr.99/1999, instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor mobile preluate de către stat prin plata unei despăgubiri ce reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit valoarea de circulație a imobilului teren în suprafață de 1439 mp în sumă de 263.337 Euro, echivalentul a 892.180 RON(f-108 dosar).
Împotriva sentinței în termen lega au formulat apel pârâții AVAS B și Statul Român prin a jud.
Pârâta Bas usținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței, astfel:
- instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, ignorând faptul că nu era competentă teritorial să soluționeze acțiunea (potrivit dispozițiilor art.5 din Cod proc.civilă), competența revenind astfel Tribunalului București.
- acțiunea reclamantei era prescrisă în raport de dispozițiile art.324 din OUG nr.88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999.
- în ce privește fondul cauzei, prima instanță nu a observat că nu este dovedit prejudiciul întrucât bunul nu a ieșit din patrimoniul societății privatizate, reclamanta nedeținând titlul de proprietate cu privire la bunul imobil retrocedat și oricum valoarea avută în vedere este greșită pentru că nu a fost raportată la valoarea contabilă.
În apelul Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și DGFP V s-a reținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât de la momentul transmiterii către fostul a acțiunilor nu mai are legătură cu acesta și nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.VL/899.
- acțiunea reclamantei este prematură, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.7201Cod proc.civilă, referitoare la procedura de conciliere directă, precum și prevederile art.325pct.22 din OG nr.88/1997.
Apelurile au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 101/A-C/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, cu motivarea că acțiunea reclamantei a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.324din Legea nr.99/1999, iar potrivit alin.6 al acestui text "Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol".
AVAS B este o instituție cu personalitate juridică, cu patrimoniu propriu și autonomie funcțională și de decizie.
Legea prevede în sarcina Statului Român o obligație de garanție, o garanție legală de îndeplinire a sarcinilor debitorului principal.
Acestei obligații de garanție îi corespunde în patrimoniul debitorului un drept, acela de a urmări o altă persoană care s-a angajat să execute ca obligații ce reveneau debitorului principal.
Așa fiind, excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin DGFP Vaf ost respinsă.
S-a invocat de către pârâtul AVAS B incidența în cauză a necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, excepție întemeiată pe dispozițiile art.5, 10 din Codul d e procedură civilă.
Însă, potrivit dispozițiilor art.8 Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva regiilor publice, categorie de persoane juridice în care se încadrează și AVAS B, se pot face la instanțele di capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Cum reclamanta își are sediul în mun. Rm. V, excepția de necompetență teritorială este neîntemeiată.
Nici excepția prematurității întemeiată pe dispozițiile art.7201Cod proc.civilă și motivată de faptul că procedura prealabilă nu respectă cerințele de legalitate nu a fost reținută.
Legea 99/1999 este o lege specială, ce stabilește chiar ea o procedură prealabilă de urmat, anterior introducerii acțiunii și care trebuie îndeplinită cu prioritate față de cea prevăzută de art.7201Cod proc.civilă, ce constituie dreptul comun în materie.
În cauza de față, reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7201Cod proc.civilă, anterior promovării prezentei acțiuni, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 4,5,6, 8 din dosar.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este inaplicabil termenul de 3 luni prevăzut de art.3228din OUG nr.88/1997 modificată și completată prin Legea nr.99/1999, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de OUG nr.88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr.99/1999 și nici nu se valorifică un drept prevăzut de acest act normativ.
Dreptul care se valorifică este un drept de garanție specific dreptului comun care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare și numai în măsura în care ele sunt reglementate de Legea specială.
În concluzie, termenul de 3 luni nu este aplicabil în cauză și în lipsa unei reglementări exprese prescripția se calculează în raport de termenul general prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Oricum, în cauză dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 4.05.2006, dată la care s-a pronunțat decizia nr.725 a Curții de APEL PITEȘTI prin care reclamanta a fost obligată să respecte dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1439 mp teren, iar prezenta acțiune a fost înregistrată la tribunalul Vâlcea la data de 3.08.2006.
Și cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit, deoarece valoarea unor bunuri se determină, de principiu, în raport de valoarea de piață a acestora, exceptând situațiile în care, în mod expres, se face trimitere la alte criterii de evaluare, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar pe de altă parte pentru că se face o confuzie între patrimoniul unei societăți și capitalul social al acesteia. Cele două sunt diferite, iar acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului social și nu ale patrimoniului.
Este așadar lipsit de relevanță faptul că vânzarea acțiunilor s-a făcut în raport de valoarea contabilă a capitalului, așa încât acoperirea prejudiciului de către AVAS trebuie să se facă integral și acest prejudiciu nu poate fi reprezentat decât de valoarea efectivă a bunurilor ce au ieșit din patrimoniul reclamantei.
Ulterior pronunțării asupra apelurilor, la data de 16 noiembrie 2007 ( data poștei), în termen legal, s-a solicitat de către intimata - reclamantăcompletarea decizieinr. 101/A-C/04.10.2007, în temeiul art. 281 ind. 2 Cod proc. civilă, în sensul obligării apelanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.700 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată cuvenite intimatei-reclamante (onorariu de avocat), dovedite cu înscrisurile de la 152 din dosar. S-a mai arătat că în încheierea din 26 septembrie 2007 s-a consemnat solicitarea sa de a i se acorda cheltuielile de judecată, cerute și prin concluziile scrise depuse la dosar, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Prin concluziile scrise, Direcția Generală a Finanțelor, în calitate de reprezentant al pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat respingerea cererii de completare, susținând, în esență, că obligarea la plata cheltuielilor de judecată se face proporțional cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului. Cum Statul Român are calitatea de garant nu are culpă procesuală.
Prin concluziile orale din ședința publică din data de 06.02.2008, ambii pârâți au solicitat respingerea cererii de completare a deciziei nr. 101/A-C/04.10.2007 a Curții de APEL PITEȘTI.
Examinând prezenta cerere, Curtea constată că potrivit disp. art. 281 ind.2 Cod proc. civilă, " acă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281 ind.1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
În speță, cererea intimatei - reclamante are în vedere prevederile textului de lege precitat, curtea omițând să se pronunțe asupra cererii intimate-reclamante de a i se acorda cheltuielile de judecată, constând în onorariul de avocat în cuantum de 1.700 lei RON, deși se solicitase acest lucru atât prin concluziile orale, consemnate în încheierea de ședință din 26 septembrie 2007 ( 155 verso), cât și prin concluziile scrise depuse la 150-151. S-au anexat acestora și dovezile privind cuantumul cheltuielilor de judecată, la filele 152-153 fiind depuse chitanța nr. 7 din 26.09.2007 pentru onorariul de 1700 lei și împuternicirea avocațială nr. 43 din 26.09.2007.
Drept urmare, se constată întrunite cerințele impuse de art. 281 ind. 2 Cod proc. civilă, cererea fiind formulată în termen legal, potrivit aceluiași text de lege, raportată la data comunicării deciziei nr. 101/A-C/04.10.2007 a cărei completare se cere ( 12.11.2007, data comunicării deciziei, cf. dovezii de la 178 - 16.11.2007, data depunerii la poștă a cererii de completare, cf. 170). Intimata-reclamantă a solicitat plata cheltuielilor de judecată din apel, fără ca instanța să se pronunțe asupra lor, deși era îndreptățită la acest lucru, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc. civilă, care statuează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătescă cheltuielile de judecată. Urmare a exercitării căii de atac a apelului de către toți pârâții ( AVAS B și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP a Județului V) și în considerarea dispozițiilor art. 277 Cod proc civilă, dat find raportul indisolubil legat al celor doi pârâți, derivat din obligația de garanție consacrată de disp. art. 32 ind. 4 alin. 6 din Legea nr. 99/1999, apelanții pârâți vor fi obligați să plătească intimatei-reclamante suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată în apel ( minita - 162 verso).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de petenta- COM SRLprin lichidator- SRLcu sediul în Rm. V,- A, județ V, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 101/A-C/04 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul -, în contradictoriu cu intimații - pârâțiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 21 șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul Rm. V, str. G-ral, nr. 17, jud.
Dispune completarea deciziei nr. 101/A-C/04 octombrie 2007 a Curții de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că obligă pe apelanții pârâți AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 21 șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul Rm. V, str. G-ral, nr. 17, jud. V, să plătească intimatei-reclamante - COM SRL prin lichidator- SRLcu sediul în Rm. V,- A, județ V, suma de 1700 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
5 ex./25.02.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ingrid Emina Giosanu
