Reziliere contract comercial Spete. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR.15/A-
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantulCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în P, nr. 1, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 958/C/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A și INTERNATIONAL, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelanta - reclamantă și avocat A pentru intimata - pârâtă SC INTERNATIONAL SRL, lipsă fiind intimatul-pârât Consiliul Local
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat A depune la dosar întâmpinare, cu exemplar care se comunică părții adverse, în ședință publică, potrivit art. 96 Cod procedură civilă. De asemenea, depune la dosar copia sentinței comerciale nr. 503/C/09.05.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - reclamantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțată de către prima instanță și pe fond, admiterea acțiunii.
Avocat A, având cuvântul, solicită respingerea apelului, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 29.03.2006, reclamantul Consiliul Județean Aac hemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL PITEȘTI și SC INTERNAȚIONAL pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea contractului de colaborare încheiat între pârâți, în anul 2000.
In motivarea acțiunii se arată, în esență, că obiectul contractului de colaborare l-a reprezentat construirea și exploatarea de către pârâtă a unei unități de tratare ecologică a deșeurilor, prin recepționarea netriată și trierea acestora.
La data de 31.05.2006, reclamantul și-a întregit acțiunea, precizând, în plus, că solicită să se constate nulitatea absolută a contactului de colaborare, cu motivarea că, acesta este lipsit de obiect și cauză, fiind fraudate normele legale ce reglementează implementarea și derularea fondurilor europene nerambursabile.
S-a depus la dosar de către pârâta SC INTERNATIONAL SRL întâmpinare (31), prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș în soluționarea cauzei, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că obiectul contractului comercial este clar determinat, atât în contract, cât și în actul adițional din data de 30.08.2001, conform Hotărârii Consiliului Local P nr.47/24.08.2000 și procesul-verbal de predare a amplasamentului.
Prin sentința civilă nr.285 din 28.11.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția civilă, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, la data de 11.04.2007, sub nr-.
Prin sentința nr.958/C din 16 octombrie 2007, Tribunalul Comercial Argeșa respins acțiunea reclamantului Consiliul Județean A, ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 28.07.2000, s-a încheiat între Consiliul Local al Municipiului P și SC INTERNAȚIONAL SRL, contractul de colaborare nr.25569, a cărui constatare a nulității absolute se solicită de către reclamant.
Prin sentința comercială nr.432/C din 07.06.2005, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr.184/2005, s-a admis acțiunea formulată de SC INTERNAȚIONAL SRL și a fost obligat Consiliul Local al Municipiului P să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de colaborare încheiat la data de 28.07.2000, respectiv art.4 lit.a) din contract.
In esență, s-a reținut că nefinalizarea lucrărilor de la depozitul ecologic se datorează în exclusivitate pârâtului, care nu și-a respectat obligația cuprinsă în art.4 lit.a din contract, de a pune la dispoziția reclamantului amplasamentul în suprafață de 25.000 mp, în mod gratuit, prin proces-verbal de predare-primire.
Soluționând apelul formulat împotriva acestei sentințe, Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.139/A-C din 09.11.2005, pronunțată în dosarul nr.2880/COM/2005, l-a respins, ca nefondat, soluția devenind irevocabilă prin respingerea și a căii de atac a recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, ceea ce nu mai comportă în acest moment nici o discuție este faptul că, Consiliul Local al Municipiului P este obligat să pună la dispoziția cocontractantului său SC INTERNAȚIONAL SRL, suprafața de 25.000 mp teren.
Amplasamentul stipulat în contractul comercial a fost stabilit încă din anul 2001 și a fost identificat, conform procesului-verbal de predare-primire și a actului adițional la contract.
Mai mult, Primăria P nu a criticat niciodată legalitatea operațiilor și a eliberat avizele de specialitate și autorizația de construire nr.963/28.08.2001, în baza cărora SC INTERNAȚIONAL SRL și-a executat în parte obligațiile asumate.
Prin concluziile scrise depuse la 16.10.2007, reclamantul susține că terenul în litigiu nu putea face obiectul contractului de colaborare, întrucât aparține domeniului public.
In acest sens, urmează a se reține incidența dispozițiilor actului normativ cadru în materie, aflat în vigoare la data încheierii contractului -Legea nr.213/17.11.1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Potrivit art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 "Domeniul public al comunelor, orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.III din anexă și din alte bunuri de uz, sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național ori județean".
Tot astfel, potrivit art.4 din același act normativ, "Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public".
In speță, fiind evident că la data încheierii contractului de colaborare, terenul în discuție nu fusese încă trecut prin hotărâre a consiliului local, în domeniul public al municipiului P, el aparținea domeniului privat al acestuia, fiind supus regimului juridic de drept comun (art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998) și putea să formeze obiectul unui contract comercial încheiat ca act de gestiune, de către autoritatea publică locală.
Față de cele reținute, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr.958/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în termen legal, a declarat apel reclamantul Consiliul Județean A, criticând-o pentru nelegalitate
Prin primul motiv de apel, reclamantul susține că prin hotărârea atacată, instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor Legii nr. 213/1998 și art.XIII din HG548/1999, prevederi care reglementează faptul că în anii 1998 - 1999, bunurile considerate de consiliile locale ca aparținând domeniului public, fiind atestate prin hotărârea consiliului local, primesc tratamentul juridic adecvat domeniului public.
Arată că terenul ce a făcut obiectul contractului de colaborare nr.25569/28.07.2000, încheiat între pârâți, aparținea domeniului public, potrivit HCL nr.194/02.09.1999, fiind interzisă atribuirea cu titlu gratuit pârâtei SC INTERNAȚIONAL SRL, contractul de colaborare fiind lovit de nulitate absolută.
Apelantul - reclamant susține că reținerea tribunalului că bunurile respective au intrat în regimul juridic al domeniului public prin HG nr.2440/2004 este eronată, acest act normativ limitându-se în a nominaliza și a conferi efecteerga omnesterenului respectiv, dar natura de bun public și tratamentul juridic este conferit prin HCL nr.194/1999, iar Consiliul Local al Municipiului P, ca parte în contractul de colaborare, nu avea îndrituirea legală de a ignora regimul juridic al domeniului public, prin atribuirea cu titlu gratuit a terenului din litigiu, potrivit art.4 lit.a, art.9 și art.13 din contrct.
Prin cel de al doilea motiv de apel, se susține că instanța de fond a ignorat prev. art.966 și 968, coroborate cu art.1006 Cod civil, neținând seama că în contractul de colaborare s-au stipulat clauze ce cuprind obligații potestative care atrag nulitatea contractului, respectiv clauza prevăzută prin art.16 lit.g din contract, potrivit căreia pârâta - intimată își asumă obligația exclusivă de a întreprinde totul spre obținerea aprobării finanțării europene, obligație ignorată și neîndeplinită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de către reclamant, Curtea constată că apelul formulat de acesta nu este fondat.
Cât privește motivul de nulitate absolută invocat în susținerea cererii, în sensul că prin contractul de colaborare s-a dat în folosință cu titlu gratuit o suprafață deteren ce aparținea domeniului publicși, prin această apartenență, era supusă reglementărilor speciale în vigoare, instanța îl va înlătura cu motivarea că la data când s-a încheiat contractul de colaborare din litigiu, respectiv28.07.2000, suprafața de teren nu fusese încă trecută în domeniul public al statului, această schimbare de regim juridic intervenind abia în anul 2004.
Astfel, există depuse la dosar, în copie, Hotărârea Consiliului Local al Municipiului P nr.34/21.07.2004prin care se aprobă preluarea la domeniul public a suprafeței de 346.951 mp, în care se cuprinde și rampa pentru depozitarea deșeurilor, hotărâre a organului deliberativ al administrației publice locale ce precede Hotărârea de Guvern nr.2440/28.12.2004,publicată în Monitorul Oficial nr.2/03.01.2005.
Nulitatea, ca sancțiune de drept civil, intervine în momentul încheierii actului juridic, pentru nerespectarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea lui valabilă, altfel spus, se analizează încheierea actului juridic, vizând legea în vigoare la acel moment.
În aplicarea principiuluitempus regit actum,instanța reține că nu poate fi invocată, ca motiv de nulitate absolută, apartenența la domeniul public a unei suprafețe de teren care a format obiectul unui contract comercial - act de gestiune săvârșit de autoritatea publică locală, așa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința nr.2375/2003 a Tribunalului Municipiului B - câtă vremela data încheierii contractului, adică în luna iulie 2000, terenul în cauză, chiar dacă proprietate a municipalității, aparținea domeniului privat al acesteia și nu domeniului public.
În acest sens, se reține incidența dispozițiilor actului normativ cadru în materie, aflat în vigoare la data încheierii contractului - Legea nr.213/17.11.1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Potrivit art.3 alin.4 din 213/1998 "Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean".
Tot astfel, potrivit art.4 din același act normativ, "Domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeeste alcătuit din bunuriaflate în proprietatea lor șicare nu fac parte din domeniul public".
În speță, așa cum a reținut și prima instanță, la data încheierii contractului de colaborare, terenul din litigiu nu fusese încă trecut prin hotărâre a consiliului local, în domeniul public al municipiului P,per a contrario,el aparținea domeniului privat al acestuia și era supus regimului juridic de drept comun (art.5 alin.2 din Legea 213/1998), astfel că putea să formeze obiectul unui contract comercial încheiat ca act de gestiune de către autoritatea publică locală.
Nu este întemeiată nici susținerea dării în folosință cu titlu gratuit, întrucât există fixat și un preț al contractului de colaborare analizat: clauza cuprinsă în art.16 lit.c) a acestuia prevede "Colaboratorul ( ) va vira Beneficiarului (Consiliul local al municipiului P) o cotă de 20% din valoarea produselor rezultate din reciclare".
Curtea apreciază ca neîntemeiat și motivul de apel invocat de reclamant, potrivit căruia există stipulate în contract clauze ce cuprind condiții potestative care atrag nulitatea contractului.
Potrivit acestei susțineri, obiectul contractului de colaborare este imposibil de realizat în condițiile în care pârâta trebuia să obțină finanțarea lui din subvenții europene () pe care să le vireze în contul reclamantului Consiliul local, așa cum s-a obligat prin art.16 lit.g) din contract, însă nu a întreprins în tot acest timp nici un demers în acest sens.
Sub acest aspect, instanța reține în primul rând că, potrivit dispozițiilor art.1006 civ. "Condiția potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenției de un eveniment, pe care și una și alta din părțile contractante poate să-l facă a se întâmpla, sau poate să-l împiedice."
În speță, Curtea apreciază că obligația pe care și-a asumat-o pârâta INTERNAȚIONAL L, de a obține subvenții europene pentru finanțarea acestui contract, nu este o obligație potestativă pură (care depinde de voința sa exclusivă), ci o obligație potestativăsimplă(a cărei realizare depinde atât de voința sa - să întreprindă măsurile ce se impun pentru obținerea finanțării - cât și de un element exterior acesteia - aprobarea acestei finanțări de către forurile competente).
Raportat la data încheierii contractului, nu se poate vorbi despre o imposibilitate totală și certă ca pârâta INTERNAȚIONAL să obțină vreodată subvenții pentru finanțare.
În orice caz, chiar dacă ar fi fost vorba despre o obligație asumată sub condiție pur potestativă din partea debitorului (și nu este astfel) nulitatea contractului pentru o astfel de clauză nu este una absolută, ci una relativă, ce poate fi invocată de celalaltă parte din contract și nu de către un terț, cum este reclamantul Consiliul Județean
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să respingă ca nefondat apelul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantulCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în P, nr. 1, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 958/C/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A și INTERNATIONAL, cu sediul în B,-, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.02.2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/5 ex.
26.02.2008
jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
