Spete pretentii comerciale. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMĂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 143/
Ședința publică din 28.08.2008.
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER - - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta - - T, împotriva sentinței civile nr. 55/PI/25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta apelantă, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care, se constată că prin cererea de apel s-a solicitat și suspendarea executării vremelnice a sentinței nr. 55/PI/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Reprezentantul pârâtei apelante învederează că nu mai susține această cerere.
Având în vedere că prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității exercitării căii de atac, instanța acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită respingerea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
, reprezentantul pârâtei apelante, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe, învederând că prin actul adițional încheiat, penalitățile se percep doar pentru perioada specificată în acest act, iar cu privire la dobânzile acordate de către prima instanță, acestea nu pot fi cumulate cu penalitățile de întârziere întrucât în acest mod se juxtapune caracterul sancționator pentru simpla întârziere a obligației contractuale prin intermediul a două instituții juridice care au aceeași finalitate. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 55/PI/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta - - T, în contradictoriu cu pârâta - - T, aceasta din urmă fiind obligată să plătească reclamantei suma de 145.064,88 lei din care 59.965,17 lei contravaloarea produselor livrate, 63.033,08 lei penalități de întârziere, cu penalități de întârziere în continuare până la achitarea debitului, 22.066,57 lei dobândă legală și 4.148,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara reclamanta - - a chemat in judecată pârâta - - T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, tribunalul să oblige pârâta la plata sumei de 59.965,17 Ron contravaloare marfa, conform facturilor neachitate, a penalităților de întârziere, calculate conform actului adițional nr. 35 din 25.06.2004 al contractului de vânzare cumpărare nr. 1294 din - încheiat intre părți, a dobânzii legale calculate in conformitate cu dobânda de referință BNR pe perioada de întârziere și la plata penalităților de întârziere in continuare până la data achitării întregii datorii, precum și la plata cheltuielilor de judecată, cu motivația că s-au făcut livrări de marfă pârâtei, iar in urma unor compensări a mai rămas de achitat suma de 59.965,17 Ron, acțiunea fiind ulterior precizată pentru suma de 63.033,08 lei penalități de întârziere.
Din actele dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a anexat la dosar Contractul de vânzare, actele de compensare, dovada îndeplinirii concilierii directe, acte și documente prin care își menține pretențiile.
In întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii pentru că nu si-a însușit facturile de plată.
Judecătoria Timișoara conform sentințe civile nr. 2815/06 a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Timiș care prin sentința civilă nr. 408/07 a constatat ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind trimis la Curtea de APEL TIMIȘOARA care prin Decizia Civilă nr. 19/078 a stabilit competența de soluționare in favoarea Tribunalului Timiș.
In completare la întâmpinare, pârâta a invocat și faptul că marfa nu a fost prezentată spre recepționare conform L 126/1996.
Reclamanta a depus la dosar răspunsul scris al Gărzii Financiare T la cererea sa extrajudiciară, prin care i se certifică aspectul că in urma controlului efectuat la pârâtă s-a reținut că facturile in litigiu sunt înregistrate in evidența contabilă a pârâtei, recepționate și înscrise in jurnalul TVA de cumpărări, datoria către reclamantă este de asemenea înscrisă in contul 401 furnizori.
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada derulării raporturilor contractuale și livrării mărfii, facturile de plată au si semnătura de primire, necontestată de pârâtă, facturile de asemenea sunt legal înregistrate și evidențiate in contabilitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - - T, solicitând modificarea în parte a sentinței și diminuarea cuantumului penalităților și dobânzilor legale.
În motivare, se arată că în mod greșit instanța de fond a admis posibilitatea cuantumului penalităților de întârziere cu dobânzile legale pentru sumele solicitate de reclamantă în condițiile în care finalitatea acestora este una și aceeași: sancționarea neîndeplinirii la termen a obligațiilor bănești.
Prin Actul Adițional nr. 35/25.06.2004 s-a completat Contractul 1294/03.12.2003 încheiat între părți, prin care s-a convenit ca pe perioada 01.07.2004 - 31.07.2004 plata facturilor să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea acestora, inserând și o clauză penală conform căreia cumpărătorul se obligă ca, în caz de neplată la scadență, să achite penalități de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere, clauză penală care este definită în Codul civil (art. 1066) ca fiind "aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unor obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i". În cazul de față, având în vedere că penalitățile s-au convenit de părți pentru situația în care cumpărătorul execută cu întârziere obligația de plată și că urmau a se calcula în funcție de numărul zilelor de întârziere, aceste penalități au caracterul unor daune interese moratorii, care nu se pot cumula cu dobânzile legale, acestea din urmă având aceeași natură de daune interese moratorii. În acest sens s-a pronunțat de altfel și Decizia nr. XI/24.10.2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
S-a mai arătat în motivare că penalitățile de întârziere contractuale puteau fi aplicate doar asupra facturilor de furnizare emise în perioada la care face referire actul adițional nr. 35/25.06.2004, iar nu pe întreaga perioadă de derulare a contractului.
Astfel, penalitățile se datorează conform înțelegerilor contractuale numai pentru facturile emise în perioada 01.07.2004 - 31.07.2004 cu aplicare de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii în instanță de către reclamantă, suma acestora fiind de 40.685,15 lei. Dobânda legală curge asupra facturilor emise în luna august 2004 iar nu pe perioada lunii iulie 2004, suma acestora fiind de 2.471,62 lei. Aceste calcule rezultă din tabelele depuse de către apelantă la dosarul cauzei. S-a mai arătat că prima instanță a admis în totalitate pretențiile reclamantei intimate fără a face nici un fel de evaluări proprii asupra cuantumului și naturii juridice a acestuia.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată - - a solicitat respingerea apelului pârâtei apelante - - arătând pe cale de excepție că apelul este tardiv declarat de către apelantă, iar pe fond a arătat că se cuvine obligarea pârâtei la penalități de întârziere pentru facturile neachitate conform clauzelor contractuale, precum și dobânzi comerciale conform art. 43.com. dispoziție care statuează că dobânzile curg de drept de la data scadenței obligației de plată. Aceeași reclamantă intimată mai arată că decizia nr. XI/24.10.2005 pronunțată de nu este incidentă în speță deoarece se referă la clauza penală prin care se instituie obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere pe lângă dobânda contractuală convenită de părți sau pe lângă dobânda legală. În fine, reclamanta intimată a mai arătat că este neîntemeiată susținerea pârâtei apelante conform căreia penalitățile de întârziere s-ar aplica numai asupra facturilor emise în luna iulie 2004, câtă vreme părțile contractante nu au diferențiat cele două perioade contractuale, și anume luna iulie 2004 și perioada ulterioară acestei luni.
Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate precum și în mod devolutiv conform art. 285.proc.vic. respectiv prin luarea în considerare a excepțiilor și apărărilor formulate, Curtea de Apel constată, mai întâi că excepția privind tardivitatea introducerii apelului este neîntemeiată, iar pe de altă parte că apelul formulat de pârâtă este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, relativ la excepția tardivității apelului, Curtea constată că potrivit art. 284.pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea sentinței civile pronunțate de către Tribunal. Această sentință a fost comunicată pârâtei apelante conform filei de comunicare de la pag. 32 din dosarul Tribunalului Timiș, la data de 18.03.2008 iar apelul a fost înregistrat la același Tribunal, la data de 02.04.2008. Efectuând calculul legal al termenului de 15 zile între data comunicării sentinței civile apelate și data înregistrării apelului la Tribunal, conform art. 101-104.proc.civ.se constată că apelul este declarat în termenul prevăzut de art. 284.proc.civ.
Referitor la motivele de fond ale apelului declarat în cauză, Curtea de Apel constată că într-adevăr, Tribunalul în calitate de primă instanță nu a efectuat o judicioasă evaluare a pretențiilor formulate de către reclamanta intimată, pretenții alcătuite din preț produse livrate, penalități de întârziere și dobânzi comerciale, ceea ce rezultă de altfel din examinare considerentelor sentinței civile apelate. Astfel, prima instanță a acordat reclamantei intimate toate pretențiile inițial formulate și mai apoi precizate, fără a efectua o judecată proprie a cuantumului acestora și a naturii lor juridice distincte.
Curtea de Apel constată mai întâi că asupra pretențiilor solicitate cu titlu de preț produse livrate nu există opoziții sau contestații din partea pârâtei apelante. În schimb, asupra penalităților de întârziere, litigiul se concentrează asupra valorii facturilor în raport de care se datorează aceste penalități, perioadei de emitere a acestor facturi și a cuantumului astfel rezultat.
Obligațiile părților trebuie raportate în mod direct la clauzele contractuale încheiate conform contractului de vânzare cumpărare nr.1294/03.12.2003, considerat de către instanță convenția de bază a părților, respectiv ale actului adițional la acest contract de vânzare cumpărare, individualizat sub nr. 35/25.06.2004. Astfel, în contractul de vânzare cumpărare nu sunt prevăzute nici un fel de penalități de întârziere pentru neplata în termen de 30 de zile a facturilor emise către pârâta apelantă. În schimb actul adițional la contractul de vânzare cumpărare prevede în art.1 că "pentru perioada 01.07.2004 - 31.07.2004 plata produselor se va face în termen de 30 de zile de la întocmirea facturilor. În situația în care nu efectuează plata la termenul scadent, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului penalități în cuantum de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere calculate începând cu ziua următoare termenului scadent și până la achitarea integrală a sumei datorate." Tot astfel, art.2 din același act adițional stabilește că "pentru restul perioadei de valabilitate a contractului, plata produselor se va face în avans prin compensare cu energie electrică sau gaz metan."
Din compararea clauzelor convenite de părți în contractul de vânzare cumpărare și cele ale art.1 și 2 din actul adițional la contractul de vânzare cumpărare rezultă că: a) părțile au convenit ca pe perioada lunii iulie 2004, plata produselor furnizate să se facă în numerar, în termen de 30 de zile de la întocmirea facturilor de către pârâtă; b) neachitarea în acest termen a facturilor atrage curgerea penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere pentru fiecare plată neefectuată referitoare la facturile emise în perioada 01.07.2004 - 31.07.2004, până la achitarea integrală a sumelor datorate; c) pentru furniturile de produse ulterioare datei de 31.07.2004, în executarea succesivă a contractului de bază, plata urma să se facă în avans, însă, nu prin numerar, ci prin compensare cu energie electrică sau gaz metan; d) pentru plata produselor facturate după 31.07.2004 și pentru care urmau să se constituie în avans compensări cu energie electrică sau gaz metan, nu se datorează penalități.
Prin urmare, Curtea statuează că penalitățile se datorează numai pentru întârzierea în plata facturilor cu numerar, emise în perioada 01.07.2004 - 31.07.2004 până la achitarea efectivă a acestora, iar din calculul propus de către pârâta apelantă prin tabelele anexate, necontestate de reclamanta intimată, rezultă că suma acestor penalități este de 40.685,15 lei. Curtea mai statuează că în conformitate cu dispozițiile art. 969 alin.1, 970, 977-985.civ. pârâta apelantă nu datorează penalități pentru furniturile de produse facturate după data de 31.07.2004.
Referitor la dobânzile comerciale solicitate în cauză, Curtea constată că într-adevăr, potrivit art.43 com. neexecutarea la scadență a obligațiilor comerciale atrage de drept curgerea dobânzilor. Scopul acestei dispoziții este acela de a asigura dinamica, creditul și securitatea executării obligațiilor comerciale. Totodată, prin fixareade jurea acestei sancțiuni pecuniare în sarcina debitorului rău platnic, legea comercială are în vedere și proteguirea creditorului în contra daunelor susceptibile a fi resimțite prin întârzierea executării unei obligații comerciale pecuniare. Penalitățile de întârziere vizează același scop și același aspect al sancționării debitorului obligației, cu deosebirea că astfel de penalități de întârziere pentru a-și produce efectele trebuie prevăzute de către părțile contractante în contractul lor. Totuși, în cauză pârâta apelantă în calitate de debitoare datorează dobânda comercială prevăzută de art. 43.com. pentru neplata în condițiile actului adițional și ale contractului de bază a facturilor emise după data de 31.07.2004, iar aceste dobânzi sunt în sumă de 2.471,62 lei, conform tabelului depus la dosar și, de asemenea, necontestat de către reclamanta intimată. În schimb pârâta apelantă nu datorează dobânzi comerciale pentru facturile neonorate emise în luna iulie 2004 când părțile contractante au ales ca sancțiune pecuniară pentru întârzierea efectuării plății în numerar penalitățile de întârziere de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere de la împlinirea scadenței. În această ordine contractuală, odată ce părțile au convenit penalități de întârziere pentru o anumită perioadă nu se mai pot aplica și dobânzi comerciale întrucât în acest mod, aceeași daună sprijinită pe întârzierea executării obligației, ar fi supusă unei duble sancțiuni având aceeași natură juridică reparatorie, și anume atât penalitatea de întârziere cât și dobânda comercială datorată tot pentru simpla întârziere a executării obligației de plată.
Astfel fiind, urmează a fi respinsă excepția tardivității apelului, se va admite apelul declarat de pârâta apelantă și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâta-apelantă la plata către reclamanta-intimată - - Tas umelor de 40.685,15 lei, cu titlu de penalități de întârziere și 2.471,62 lei, cu titlu de dobânzi legale. va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate și va Obliga reclamanta-intimată - - T la plata sumei de 2.077,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în apel, către pârâta-apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității apelului.
Admite apelul declarat de pârâta apelantă - -, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 55/PI/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - -, cu sediul în T,-, jud.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâta-apelantă la plata către reclamanta-intimată - - Tas umelor de 40.685,15 lei, cu titlu de penalități de întârziere, și 2.471,62 lei, cu titlu de dobânzi legale.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Obligă reclamanta-intimată - - T la plata sumei de 2.077,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în apel, către pârâta-apelantă.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 28 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. /15.09.2008
TEHNORED. /4 EX/15.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex: - - -
- - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban
