Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 592
Ședința publică din28 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva Ordonanței nr. 1256/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta SC SRL A, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av.dr. în reprezentarea pârâtei recurente, av. în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind reprezentantul SC SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei recurente depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar astfel cum s-a solicitat și un set de înscrisuri, iar la rândul său primește 1 ex. din întâmpinarea depusă la dosar prin care se invocă excepția nulității recursului ca fiind tardiv motivat, învederând totodată că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile a primei instanțe.
Reprezentantul reclamantului intimat învederează că nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor depuse.
Având în vedere că prin întâmpinare reclamantul prin reprezentant a invocat excepția nulității recursului ca fiind tardiv motivat, Curtea acordă cuvântul pe excepția invocată.
Av., reprezentantul reclamantului intimat învederează că susține excepția astfel cum a fost invocată.
Av., reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției, invocând prevederile art. 303.proc.civ. conform cărora recursul a fost motivat în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, învederând faptul că motivarea sentinței atacate este lapidară și că nu există întrunite condițiile necesare pentru o ordonanță președințială.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, învederând că art. 44 proc.civ. nu obligă instanța să numească un curator, ci că aceasta are această posibilitate dacă se formulează o cerere în acest sens, cerere care nu există la dosarul Tribunalului Arad.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1256/03.07.2008 a Tribunalului Arad în dosar nr- a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Haica și SC SRL A în sensul că a interzis pârâtei Haica, în calitate de administrator și asociat a SC SRL A, să efectueze orice acte de dispoziție cu privire la imobilele, mijloacele de transport înmatriculate pe numele societății și la toate mijloacele fixe proprietatea acesteia precum și interzicerea pârâtei Haica să efectueze orice operațiuni bancare ce depășesc plafonul de 1.000 euro fără acordul asociatului reclamant până la preluarea funcției de către lichidatorul numit de instanță pentru societate sau până la respingerea irevocabilă a cererii de dizolvare a societății formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunal, reclamantul a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se interzică pârâtei Haica în calitate de administrator al SC SRL A să efectueze orice altă dispoziție dintre cele mai sus enumerate fără acordul asociatului reclamant sau până la numirea în funcție a lichidatorului de către instanță pentru societatea în cauză. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este asociat al societății comerciale pârâte cu o participare de 50 % la capitalul social, cealaltă cotă de 50 % a capitalului fiind deținută de pârâta Haica, aceasta din urmă deținând și funcția de administrator unic al societății. Datorită neînțelegerilor intervenite între părțile asociate, reclamantul a introdus pe rolul Tribunalului o cerere de dizolvare a societății comerciale, solicitând totodată și numirea unui lichidator pentru efectuarea operațiunilor de lichidare.
Reclamantul mai arată că pârâta Haica în calitate de administrator unic a încercat obținerea unor foloase materiale în interes personal, ceea ce creează suspiciunea că aceasta va încerca scoaterea unor bunuri din patrimoniul societății fără acordul lui, iar orice încercare ulterioară de recuperare a unor bunuri astfel înstrăinate, nu mai este posibilă având în vedere principiile securității circuitului civil și al bunei credințe a subdobânditorilor, cu consecința diminuării patrimoniului societății și a folosirii sumelor de bani rezultate în mod nelegal de către aceeași pârâtă. Cerința urgenței este îndeplinită întrucât reclamantul are doar calitatea de asociat iar pârâta o are și pe aceea de administrator unic.
Din probele existente la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut că potrivit actului constitutiv al societății comerciale reclamantul și pârâta Haica sunt asociați deținând câte 50 % din părțile sociale ale SC SRL A iar administrarea și conducerea societății se efectuează cu drepturi depline numai de către asociatul Haica. Între părți au intervenit neînțelegeri legate de administrarea societății, așa cum rezultă din procesul verbal al Adunării generale a asociaților din 4 iunie 2008, reclamantul solicitând inclusiv înlocuirea din funcția de administrator a pârâtei cu o altă persoană, aspect care nu a putut fi soluționat având în vedere procentul egal de părți sociale deținut de asociați, astfel că reclamantul a cerut să se consemneze că solicită dizolvarea societății. În acest context, reclamantul a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad cererea având ca obiect dizolvarea SC SRL în temeiul prevederilor art. 227 alin.1 lit.e din Legea nr. 31/1990 solicitând și numirea unui lichidator, iar anterior datei de 4 iunie 2008 notificat pârâta să nu mai încheie acte de dispoziție asupra bunurilor societății fără acordul prealabil al adunării generale.
Tribunalul a concluzionat că în mod evident neînțelegerile apărute între părțile asociate cu privire la modul de îndeplinire a modului de îndeplinire a actelor de administrare a societății defavorizează societatea în cauză și nu poate avea consecințe pozitive asupra bunului mers al societății, cu atât mai mult cu cât unele contracte încheiate de către pârâtă au dovedit intenția acesteia de a prejudicia societatea în interesul propriu și al familiei sale, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Haica, solicitând admiterea recursului iar în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, și în subsidiar modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
În motivare, cu privire la primul aspect, pârâta recurentă a arătat că în fața primei instanțe SC SRL deși a fost citată în calitate de pârâtă, a fost lipsită total de apărare și reprezentare în condițiile în care pârâta în calitate de administrator al acestei societăți a fost ea însăși chemată în judecată în nume propriu și astfel chiar dacă îndeplinește funcția de administrator al societății respective, nu a putut presta și reprezentarea acesteia. În aceste condiții prima instanță trebuia să observe dispozițiile art. 44 alin.1 teza a II-a proc.civ. și să numească un curator special care să reprezinte interesele procesuale ale pârâtei SC SRL. Pronunțarea unei hotărâri prin înfrângerea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii atacate cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la Tribunalul Arad.
În susținerea celui de-al doilea petit al recursului, formulat în subsidiar, aceeași pârâtă recurentă a arătat că se impune modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de ordonanță președințială, în temeiul prevederilor art. 304 pct.7 proc.civ. în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive străine de natura pricinii, și a prevederilor art. 304 pct.9 proc.civ. în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la primul motiv se arată că Tribunalul nu a analizat nici una dintre condițiile e admisibilitate a ordonanței președințiale însă, în schimb, a invocat motive străine de natura pricinii.
Cu privire la al doilea motiv, pârâta recurentă a arătat că: a) în speță nu sunt îndeplinite condițiile urgenței și a prejudiciului iminent în contextul în care reclamantul a cunoscut existența contractelor de închiriere încheiate de SC SRL A prin pârâta recurentă, aceste contracte fiind încheiate încă din luna iulie 2007, iar în cauză nu s-a putut dovedi și nici nu s-a indicat în ce constă prejudiciul pe care l-ar suferi reclamantul în condițiile în care acele contracte ar continua să își producă efectele; b) soluția pronunțată de Tribunal are caracter arbitrar întrucât instanța nu analizează aparența dreptului cu privire la interesul reclamantului intimat precum și al societății comerciale pârâte, referindu-se doar în mod generic că neînțelegerile ivite între asociați nu pot avea consecințe pozitive asupra bunului mers al societății.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către reclamantul intimat invocându-se excepția nulității recursului ca tardiv motivat iar alăturat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la primul motiv s-a arătat că termenul de recurs cu privire la hotărârea pronunțată asupra cererii de ordonanță președințială este de 5 zile de la pronunțare, iar depunerea motivelor de recurs trebuie realizată în același termen. Cu privire la fondul hotărârii recurate reclamantul intimat a arătat că nu se impune casarea cu trimiterea spre rejudecare a cauzei întrucât prevederile art. 44 alin.1 teza a II-a proc.civ. nu instituie obligația pentru judecător de a numi un curator special ci facultatea de a efectua o astfel de numire, la cererea părții interesate, ori în fața Tribunalului societatea comercială pârâtă nu a solicitat o astfel de desemnare.
Cu privire la motivele prevăzute de art. 304 pct.7 și pct.9 proc.civ. invocate pentru susținerea recursului de către pârâta recurentă, reclamantul intimat a arătat că hotărârea atacată este temeinică și legală iar cererea de ordonanță președințială a fost admisă prin prisma constatării că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581.proc.civ. Astfel, prima instanță a constatat că există neînțelegeri grave între asociați și că aceste neînțelegeri au un efect dăunător asupra intereselor asociatului reclamant și ale societății comerciale pârâte însăși. Prin hotărârea pronunțată instanța a constatat că asociatul administrator își exercită abuziv funcția sa socială existând riscul și pe viitor al unui astfel de mod de administrare. Mai arată reclamantul intimat că în disprețul hotărârii pronunțate de prima instanță, după pronunțarea acestei hotărâri pârâta intimată a ridicat în numeroase rânduri sume în numerar din contul societății, sume care depășesc plafonul permis prin hotărârea recurată, ceea ce demonstrează încă o dată reaua sa credință.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului ca tardiv motivat, astfel cum a fost formulată prin întâmpinarea depusă de reclamantul intimat, Curtea constată că excepția este nefondată urmând a fi respinsă în temeiul considerentelor ce succed.
Recursul a fost declarat conform înregistrării acestuia la Tribunalul Arad la data de 8 iulie 2008 iar motivarea recursului s-a depus la același Tribunal la data de 11 iulie 2008 în condițiile în care hotărârea atacată a fost redactată la data de 4 iulie 2008 și comunicată pârâtei recurente la data de 9 iulie 2008. Prin urmare, recursul a fost declarat în termen de 5 zile de la pronunțare și a fost motivat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate conform dispozițiile art. 582 alin.1 proc.civ. Înainte de comunicarea motivării hotărârii pronunțate de către Tribunal, pârâta recurentă nu cunoștea motivele hotărârii atacate și prin urmare nu avea posibilitatea să indice motivele de recurs pe care se sprijină. În aplicarea corectă a prevederilor art. 582 alin.1 proc.civ. termenul de declarare a recursului și termenul de motivare a recursului declarat nu se juxtapun, ci conțin momente de debut și de expirare distincte.
Examinând recursul declarat de pârâta recurentă sub aspectul motivului de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art. 304 pct.5 proc.civ. cu aplicarea art. 105 alin.2 proc.civ. și art. 44 alin.1 teza a II-a, Curtea constată că nu sunt incidente aceste dispoziții procesual civile iar sentința pronunțată de Tribunal nu este sancționată cu nulitatea absolută. Astfel, aplicând în mod corect art. 44 alin.1 teza a II-a cpc, instanța nu are obligația de a numi un curator special ci facultatea de a proceda în acest mod, ceea ce rezultă din sintagma "instanța va putea numi un curator special". De asemenea, o astfel de numire a curatorului special va avea loc potrivit aceluiași text legal "la cererea părții interesate". Curtea constată că o astfel de cerere nu a fost adresată Tribunalului iar pe de altă parte, prima instanță uzând de facultatea atribuită de art. 44 alin.1, nu a considerat necesar să numească un astfel de curator.
Examinând pe fond recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate dar și a dispozițiilor art. 304 indice 1.proc.civ. respectiv a întâmpinării formulate de către reclamantul intimat, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul, Tribunalului Aradis -a solicitat să se pronunțe pe calea ordonanței președințiale asupra instituirii unor interdicții cu privire la actele de administrare efectuate de pârâta recurentă Haica, în calitate de administrator unic asupra administrației SC SRL
În consecință Tribunalul Arad trebuia să observe întregul regim juridic al ordonanței președințiale așa cum este prevăzut de art. 581.proc.civ. cu luarea în considerare a circumstanțelor specifice cauzei deduse judecății.
Condițiile de admisibilitatea ale cererii de ordonanță președințială sunt neprejudecarea fondului, caracterul urgent, caracterul vremelnic și, nu în ultimul rând, aparența în drept de partea titularului unei astfel de cereri. În acest sens prevederile art. 581 alin.1 proc.civ. statuează că "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".
În cauză nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții.
Astfel, prin instituirea interdicțiilor cu privire la activitatea de administrare a societății, se tinde la restrângerea atributelor administratorului societății comerciale în condițiile în care actul constitutiv statuează că acest administrator este unic și are puteri depline, inclusiv cea de reprezentarea a societății în semnarea tuturor actelor (art. 13 alin.1 din actul constitutiv). O atare restrângere a atributelor administratorului înseamnă intervenția instanței asupra voinței sociale adoptată prin însuși actul constitutiv al societății, act juridic având caracter contractual. În condițiile în care o astfel de clauză nu are caracter ilicit sau contrar ordinii publice, instanța de judecată nu are competența legală de a interveni în convenția părților. Prin urmare, dispoziția Tribunalului Arad prin care intervine asupra clauzei actului constitutiv privind administrarea societății aduce atingere pe fond raporturilor juridice de administrare a SC SRL Această imixtiune a instanței deși este mărginită conform dispozitivului de momentul în care va fi numit lichidatorul societății comerciale sau de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de respingere a cererii de dizolvare, nu are nici o legătură juridică cu obiectul cererii de dizolvare, ci dimpotrivă cu activitatea de administrare a societății căreia i se aduc restricții pe fondul exercițiului acestor acte de administrare.
De asemenea, nu este îndeplinită nici cerința caracterului vremelnic a măsurii adoptate de prima instanță întrucât interdicțiile odată instituite urmează a practic până la dizolvarea societății sau, după caz, a respingerii cererii de dizolvare. Totuși, între obiectul cererii de dizolvare a societății comerciale și obiectul cererii de ridicare sau restrângere a dreptului de administrare a societății nu există nici o legătură juridică.
În privința cerinței relative la caracterul urgent al măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale, o atare cerință trebuie să se sprijine pe temeiurile ce privesc păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea altfel repara. Reclamantul intimat nu are calitatea de administrator și prin urmare nici dreptul de administrarea asupra societății comerciale pe care l-ar putea pierde prin continuitatea exercițiului deplin al prerogativelor de administrare a societății aflate în dreptul pârâtei recurente. sau prejudiciul ce s-ar produce iminent nu sunt indicate prin trimitere la un drept patrimonial determinat sau determinabil în viitor aparținând reclamantului intimat, iar numai simpla trimitere la încheierea unor contracte de închiriere apreciată de către același reclamant ca fiind în defavoarea societății, au legătură cu patrimoniul societății comerciale însăși iar nu cu drepturile patrimoniale ale aceluiași reclamant în calitate de asociat, aceste drepturi referindu-se exclusiv la numărul și valoarea părților sociale, eventual la dividendele posibil de încasat de către asociat la încheierea exercițiului financiar anual.
În fine, relativ la aparența în drept a titularului cererii pentru ordonanța președințială, Curtea constată că toate drepturile de administrare sunt fixate prin actul constitutiv asupra pârâtei recurente. Prin urmare, aparența în dreptul exercitării actelor de administrare se află de partea pârâtei recurente, iar orice modificare asupra acestora nu poate interveni decât prin intermediul adunării generale a asociaților.
Astfel fiind, urmează a se respinge excepția nulității recursului, se va admite recursul declarat de pârâta recurentă Haica împotriva sentinței civile nr. 1256/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și se va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea pentru ordonanță președințială, formulată de reclamantul.
Văzând și prevederile artr. 274.proc.civ. Curtea urmează a admite cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de pârâta-recurentă Haica împotriva sentinței civile nr. 1256/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea pentru ordonanță președințială, formulată de reclamantul.
Obligă reclamantul-intimat la plata sumei de 1.840,3 lei, către pârâta-recurentă Haica, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru în primă instanță și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 August 2008.
PTREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - - - - -
GREFIER
RED. /
TEHNORED. /2 EX/
PRIMA INSTANȘȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Florin
