Spete pretentii comerciale. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1907/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 147
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ, împotriva sentinței comerciale nr. 4629 din 04.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.03.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2008, apoi la 19.03.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.4629/4.04.2007 a Tribunalului București - Secția VI- Comercială, s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de COMPANIA NAȚIONALĂ în contradictoriu cu pârâții, cu privire la pretențiile de 142.500 USD.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții referitoare la 2285 USD și 70.602.025 ROL.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul în contradictoriu cu chemații în garanție, și.
A fost obligată reclamanta la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că pârâtul a avut calitatea de director economic, asigurând interimatul în perioada 6.07.1998 - 17.02.1999. În perioada 10.11.1999 - 31.07.2000 conducerea societății a fost asigurată de administratorii coasociați și.
Pârâtul a avut calitatea de președinte al consiliului de administrație în perioada 17.02.1999 - 10.11.1999, deținând ulterior funcțiile de administrator coasociat în perioada 10.11.1999 - 31.07.2000 și administrator unic în perioada 31.07.2000 - 18.04.2001. Pârâtul a avut calitatea de administrator/director general în perioada 6.09.2001 - 1.02.2005.
Anterior transformării sale în societate pe acțiuni reclamanta funcționa ca structură în cadrul Ap. N, în temeiul HG 236/1991. Prin HG 738/2001, s-a înființat - care a preluat drepturile RA având acționar unic statul român prin Ministerul Apărării Naționale.
Prin sentința 14281/2002 a Tribunalului București - Secția Comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - -, pârâta - - fiind obligată la plata sumei de 142.784 USD echivalent lei la cursul oficial al BNR, reprezentând c/valoarea de 5% din garanția de bună execuție la contractul nr.647/476 și 2285 USD dobânda legală pentru perioada 12.01.2001 - 12.04.2001 și în continuare până la plata debitului. Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 70.602.025 lei. Sumele respective au fost achitate conform 567/2003.
Reclamanta a susținut că pârâtul, în calitate de administrator, de conivență cu a procedat la reținerea unei garanții aparținând -, fapt care a generat pagube suplimentare în patrimoniul reclamantei.
Avându-se în vedere temeiul juridic reprezentat de art.148 alin.1-4 din Legea nr.31/1990 și art.998 - 999 Cod civil, răspunderea administratorului se bazează pe vinovăție, care trebuie dovedită în cazul răspunderii civile delictuale.
Prin raportul nr.A/6741/27.09.2002 înaintat de directorul general al, la acea dată pârâtul, fost prezentată situația litigiilor societății referitoare la preluarea din existentul armatei a 600 lanțuri de 122 mm, grad scurt în vederea asigurării unor contracte interne. S-a propus exercitarea dreptului de retenție pentru sumele datorate de SC -, propunere aprobată de acționarul unic al -, respectiv Ap.N, fapt de natură a exonera administratorul acesteia, astfel încât nu este îndeplinită condiția vinovăției, element al răspunderii delictuale. Pentru aceleași considerente, lipsește latura subiectivă și în cazul pârâților și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, cu achitarea taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege reclamanta, invocându-se următoarele motive:
Instanța de fond a aplicat greșit art.8 din Decretul 167/1958 față de faptele ilicite imputate pârâților, și și nu a luat în considerare fapta ilicită a pârâtului, de a induce în eroare organul de conducere al reclamantei și de a prezenta acestuia spre aprobare o soluție nelegală de acoperire a daunei.
În condițiile unor fapte ilicite săvârșite chiar de administratori, dreptul de acțiune al societății împotriva acestora începe să curgă din momentul în care organul suprem de conducere al persoanei juridice a luat cunoștință de faptele ilicite (inclusiv de pagubă) și de identitatea făptuitorilor.
În 2000, când pârâtul a întocmit raportul A/6741/27.09.2000, nu se mai făceau vinovați UM și, ci pârâții și, care nu înregistraseră în contabilitate plata nedatorată și pierduseră termenele de prescripție pentru recuperarea acestora.
Prin acest raport, pârâtul a indus în eroare organul de conducere, neinformând despre plata nedatorată către UM și despre faptele ilicite ale lui (de neevidențiere contabilă a plății nedatorate), culpa lui cât a asigurat interimatul la conducerea regiei și propria culpă de a nu acționa în judecată UM și pe.
Pârâtul a comis a doua faptă ilicită și a dispus nelegal reținerea garanției pentru a împiedica apariția pagubei în contabilitate.
Unica modalitate în care persoana juridică trebuia să cunoască existența unei pagube este reflectarea în contabilitate, ceea ce s-a întâmplat abia la 26.03.2003, data restituirii către a garanției reținute nelegal de către. Acesta este momentul de la care curge termenul de prescripție pentru faptele ilicite ale pârâților și.
Instanța de fond în mod greșit respins capătul doi de cerere referitor la 2285 USD și 70.602.025 ROL.
În condițiile în care organul de conducere al regiei a fost mințit de administrator și determinat printr-o faptă ilicită (formulând o propunere fără avizul oficiului juridic), aprobarea sa nu îl exonerează de răspundere pe administrator. Ulterior, oficiul juridic a dat aviz negativ acestei măsuri.
Răspunderea acestui prejudiciu se întinde și asupra lui (directorul economic) care a acționat de conivență cu și asupra lui, care nu a informat A pentru a-i acționa în judecată pe și după apariția în 2003 pagubei în patrimoniul societății.
Intimații au depus întâmpinări solicitându-se respingerea apelului ca neîntemeiat.
A fost administrată proba cu acte.
Analizând actele dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Reclamanta apelantă -a adresat instanței, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 142.500 D (plata nedatorată efectuată către UM Z), sumă reprezentând prejudiciul cauzat societății în perioada în care pârâții au îndeplinit funcțiile de administrator al societății apelante.
Reclamanta apelantă și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea pârâților intimați pentru exercitarea necorespunzătoare a funcției de administrator, din cauza lipsei de supraveghere impusă de îndatoririle funcției, conform art.148 alin.2 și 4 din Legea nr.31/1990.
Întrucât răspunderea care incumbă în această situație administratorilor este de natură delictuală, este aplicabil art.8 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, art.8 din Decretul 167/1958 stabilește că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Astfel cum reiese însă din Raportul nr.A/6741 întocmit de directorul general al, (pârâtul ), acționarul unic - statul român prin Ministerul Apărării Naționale - al societății a luat cunoștință, prin secretarul de stat responsabil, încă de la data de 27.09.2000 de situația litigioasă legată de derularea contractului de comision încheiat de reclamanta apelantă cu UM.
Statul român putea deci și trebuia să cunoască pretinsul prejudiciu și identitatea persoanelor responsabile de la această dată.
Rezultă deci că, în raport de data cererii de chemare în judecată - 15.07.2005 - a operat prescripția extinctivă, astfel cum a reținut și instanța de fond.
În mod corect s-a reținut și netemeinicia pretențiilor reclamantei cu privire la sumele de 2.285 USD și respectiv 70.602.025 ROL cheltuieli suplimentare determinate de reținerea ilegală a unei garanții aparținând N.
Astfel cum rezultă din analiza Raportului A/6741/27.09.2000, măsura reținerii garanției fost aprobată chiar de către unicul acționar al reclamantei, reprezentat prin secretarul de stat al Ministerului Apărării Naționale, care a semnat rezoluția favorabilă acestei măsuri.
În această situație, în mod corect s-a reținut lipsa elementelor constitutive ale răspunderii delictuale a administratorilor pârâți, în sensul absenței vinovăției acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat, hotărârea apelată fiind legală și temeinică.
În baza disp. art.274 pr.civ. Curtea va obliga apelanta să plătească intimaților cheltuielile de judecată reprezentând onorariile avocaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ, cu sediul în B,- C, sector 6 și la Cabinet de Avocatură " " - cu sediul în B,-, -6,.2,.5,.37, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.4629 din 04.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,-, -0,.6,.54, sector 5, domiciliat în B,--5, -.4,.1 sector 1, domiciliat în B,-,.19,.2,.2,.37, sector 4 și domiciliat în B,-, -.1,.4,.18, sector 6.
Obligă apelanta să plătească cheltuielile de judecată în cuantum de: 5166,98 lei către intimatul, 799,68 lei către intimatul, 9570 lei către intimatul și respectiv 2802,8 lei către intimatul.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 16.04.2008
Tehnored. - 17.04.2008
7 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
