Spete pretentii comerciale. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/MF
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului maritim fluvial declarat de apelanta pârâtă SC SRL, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 40/MF/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port, Gară Maritimă, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.11.2008, 26.11.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului maritim fluvial de față:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Constanța sub nr. 4078/2007, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 39.356 euro reprezentând contravaloarea ui de supraveghere, securitate și control pentru navele de pasageri, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractul nr. 662/B/2006 având ca obiect folosința temporară a infrastructurii porturilor C, M, Midia și pentru accesul, manevrarea, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentați de agent, precum și prestarea de servicii de către Administrație pentru aceste nave.
portuare aplicate de CN SA sunt stabilite prin anexa la contractul menționat.
În baza acestor raporturi contractuale, reclamanta a arătat că a emis facturile nr. -/22.05.2006, nr. -/31.05.2006, nr. -/29.09.2006, nr. -/18.10.2006 și nr. -/30.10.2006 ce au fost refuzate parțial la plată, cu motivarea că de supraveghere și control nu poate fi aplicat navelor de pasageri, serviciul nefiind prestat de către companie navelor respective.
contestat a fost aplicat începând cu anul 2003, în temeiul OG 22/1999, HG 517/1998, Codul aprobat prin OUG 80/2003 și a fost comunicat pârâtei cu adresa nr. 31864/23.12.2005. În vederea respectării prevederilor acestor acte normative, reclamanta eliberează permis de acostare la sosirea fiecărei nave în port și urmărește pe parcursul escalei operațiunile desfășurate de aceasta, agenții având obligația de a achita contravaloarea acestui serviciu.
A mai arătat reclamanta că pârâta a contestat aplicarea ui de supraveghere, securitate și control sau reducerea acestuia cu 50%, însă, potrivit art. 10 din contract, avea posibilitatea de a-l contesta în termen de 30 de zile de când a luat la cunoștință de acesta, ori pârâta a formulat obiecțiuni cu depășirea acestui termen, cu adresa nr. 27/31.01.2006.
De asemenea, reclamanta a menționat că pârâta a prelungit durata contractului pe anul 2007 fără a formula obiecțiuni în ceea ce privește articolul referitor la aplicarea ui contestat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 și următoarele Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, s-au depus următoarele înscrisuri: contractul nr. 662/B/2006 cu anexă, facturi fiscale, dovada concilierii directe.
Reclamanta a depus precizări la acțiune, prin care a arătat că art. 20 alin 1 din contractul încheiat cu pârâta prevede că factura se emite în euro, iar potrivit art. 20 alin 2 din Legea 84/1992, coroborat cu art. 3 alin 1 din Regulamentul BNR nr. 1/2004, pentru operațiunile care decurg din acte de comerț derulate în porturi, persoanele juridice pot efectua operațiuni în valută.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Constanța, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
În ceea ce privește factura nr.-/22.05.2006 a arătat că aceasta este achitată integral, celelalte sume invocate consideră că nu sunt datorate, nefiind vorba despre obligații asumate prin contract. Precizează pârâta că refuzul la plată a vizat numai acea parte din facturi care avea ca obiect tarif supraveghere și control nave pasageri efectuat pentru îmbarcare/ debarcare pasageri pe/de pe navele de pasageri.
de supraveghere și control este prevăzut în anexa la contractul tip agent nr. 662/2006 și este datorat doar în situația în care există îmbarcare/debarcare pasageri pe/de pe navele de pasageri.
Întrucât Portul Caf ost numai un port de tranzit, fiind vorba numai de o escală, nu a existat îmbarcare și debarcare, astfel că reclamanta nu putea presta serviciul de supraveghere și control.
Mai mult, susține pârâta că reclamanta a recunoscut, prin adresa din data de 17.03.2006, că nu se referă la serviciul de îmbarcare/debarcare pasageri la/de la bordul navei, ci la urcarea/coborârea acestora, situație în care nu datorează sumele pentru că nu există temei juridic, neexistând obligația contractuală asumată de a plăti vreun tarif de urcare/coborâre, ci numai unul de îmbarcare/debarcare.
Prin Sentința civilă nr. 10234/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat acțiunea spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, fiind înregistrată la Secția maritimă și fluvială.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părților și cu expertiza contabilă, care a concluzionat că sumele refuzate la plată de către SC SRL, reprezentând contravaloarea ui de supraveghere și control pentru navele de pasageri, facturat de CN SA totalizează suma de 39.356 euro, pentru 5 escale în Portul Cad ouă nave agenturate în anul 2006 de către SC SRL.
Prin Sentința civilă nr. 40/MF/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta la plata sumei de 39.356 Euro reprezentând tarif de supraveghere, securitate și control pentru navele de pasageri, cât și la plata sumei de 5.414 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA (în continuare CN SA) și pârâta SC SRL s-a încheiat contractul nr. 662/B/2006 ce are ca obiect asigurarea, contra-cost, a folosinței temporare și intermitențe a infrastructurii porturilor C, M, Midia și pentru accesul, manevrarea, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentați de agent, precum și prestarea de servicii de către Administrație pentru aceste nave.
În anexa la contract sunt prevăzute portuare pentru prestațiile efectuate de SA, printre care se regăsește, la Capitolul - speciale, și de supraveghere și control efectuat pentru îmbarcare/debarcare pasageri pe/de pe navele de pasageri.
Litigiul de față a fost generat de refuzul pârâtei de a plăti acest din urmă tarif, motivat de împrejurarea că navele la care s-a aplicat se aflau în tranzit în Portul C și deci nu a existat îmbarcare sau debarcare de pasageri, ci doar urcare și coborâre.
Punctul de vedere al pârâtei nu a fost primit deoarece navele la care s-a aplicat în discuție au efectuat o escală în Portul C, ceea ce înseamnă că pasagerii au coborât și au urcat ulterior la bord și, în consecință, premisa prestării serviciului de supraveghere și control a existat.
Susținerea pârâtei că în această din urmă situație nu există temei contractual pentru pretinderea ui a fost găsită lipsită de fundament juridic.
A reținut tribunalul că este real că în anexa la contractul nr. 662/B/2006 termenii utilizați sunt de "îmbarcare" și "debarcare", dar înțelesul acestora este tocmai acela de urcare și coborâre pe și, respectiv, de pe o navă, astfel cum rezultă din definițiile date de explicativ al limbii române, fiind total eronată opinia pârâtei potrivit căreia îmbarcarea are loc numai la începutul călătoriei, iar debarcarea numai la terminarea acesteia, nu și în timpul escalelor.
Deși pârâta susține că îmbarcarea/debarcarea și urcarea/coborârea reprezintă activități distincte, nu arată în ce constă diferența dintre noțiunile respective, fiind evident că termenii au același înțeles, doar că primii sunt specifici transportului maritim.
Așadar, cât timp coborârea/urcarea pasagerilor de pe/pe navă în timpul unei escale constituie debarcare/îmbarcare, reclamanta era obligată să presteze serviciul de supraveghere și control, iar din această perspectivă aplicarea ui este justificată pe deplin.
In drept, reclamanta și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. 969 Cod civil, în conformitate cu care "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Acest principiu exprimă obligativitatea contractului, de la care părțile nu se pot sustrage.
In virtutea obligativității astfel consacrate, reclamanta, care și-a îndeplinit obligațiile de prestare a serviciilor asumate prin contract, este îndreptățită a pretinde pârâtei executarea plății contravalorii acestor servicii.
Având în vedere că toate condițiile care atrag răspunderea contractuală a pârâtei sunt întrunite în cauză, respectiv, există o faptă ilicită constând în nerespectarea de către pârâtă a obligației contractuale de plată a ui de supraveghere și control pentru îmbarcare/debarcare pasageri, există un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, evaluat, potrivit raportului de expertiză, la suma de 39.356 euro, există o legătură de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtei, care de altfel a recunoscut refuzul la plată a ui menționat, instanța a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 39.356 euro - tarif de supraveghere, securitate și control pentru navele de pasageri cât și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta SC SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a prevederilor contractuale rezultă că voința părților la încheierea contractului a fost de a taxa acele prestații portuare care constau supraveghere și control efectuat pentru îmbarcare/debarcare pasageri pe/de pe navele de pasageri. Or, din scrisoarea comandantului navei reiese că toți pasagerii s-au îmbarcat la bordul navei în portul / și se vor debarca în portul / Italia.
A mai susținut apelanta că motivarea hotărârii este foarte sumară și lipsită de argumente juridice, astfel că în mod eronat instanța de fond a ajuns la concluzia că termenii de "îmbarcare" și "debarcare" sunt sinonimi cu cei de "urcare" și "coborâre", raportându-se la definițiile din, ignorând faptul că acești termeni sunt specifici dreptului maritim și au înțelesuri specifice.
Apelanta consideră că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în portul C nu s-a îmbarcat și nici nu a debarcat niciun pasager ( respectiv scrisoarea comandantului navei în legătură cu care CN SA solicita de îmbarcare/debarcare, conform căreia "toți pasagerii s-au îmbarcat la bordul navei în portul / și se vor debarca, după terminarea călătoriei, în portul /Italia"; fișa de informare a autorității portuare pentru nava - adresă oficială din care rezultă că nu se debarcă nicio persoană, nu se îmbarcă nicio persoană și sunt în tranzit 1.278 persoane ).
Ca argument de interpretare a contractului și de definire a termenilor urcare/coborâre și îmbarcare/debarcare, apelanta a depus și extras din lucrările de referință în materia transporturilor maritime. În opinia reputaților doctrinari, chiar din definiția contractului de transport maritim de călători, portul de îmbarcare este portul unde începe călătoria, iar termenul de debarcare este echivalent cu acela de încetare a călătoriei.
În concluzie a arătat apelanta că interpretarea dată de prima instanță convenției părților este eronată, voința părților a fost de a se plăti c/v tarif aferent operațiunilor de îmbarcare/debarcare, iar nu aferent operațiunii de urcare/coborâre (escală). Opinia instanței în sensul că îmbarcarea/debarcarea și urcare/coborâre sunt sinonime este vădit eronată, pentru motivele dezvoltate.
Sumele solicitate de intimata reclamantă sunt lipsite de temei contractual, fiind aferente unei prestații ce nu a fost prevăzută în contract și evident nu a fost realizată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 alin.1 și 2 Cod civil, art. 282 și următoarele pr.civilă.
În susținerea motivelor de apel au fost depuse la dosar înscrisuri.
Intimata reclamantă legal citată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
A arătat intimata că în legislația internă, internațională și în lucrările de specialitate nu există o diferență a termenului de îmbarcare ca fiind echivalent cu punctul de plecare într-un voiaj, singura modalitate de clarificare a acestei situații este luarea în considerare a definițiilor date de dicționare, cu precădere a celor de specialitate, definiții anexate la dosarul cauzei, din care rezultă fără echivoc faptul că urcarea/coborârea este echivalentă cu îmbarcarea/debarcarea, ultima formulare fiind specifică transportului maritim. De altfel, instanța chiar precizează acest fapt, nu îl ignoră, așa cum greșit a susținut apelanta.
Referitor la contradictorialitatea invocată privind considerentele sentinței, solicită să se observe faptul că nu există nicio contradicție în motivarea instanței de fond. Interpretarea nu se realizează și concluziile nu se vor obține prin scoaterea din context a unor fragmente de fraze și nici în ordinea inversă expunerii lor, toate acestea raportându-se la întreg contextul din care fac parte.
În ceea ce privește documentele la care a făcut referire apelanta, respectiv scrisoarea comandantului navei, fișa de informare a autorității portuare pentru nava, precum și extrasele din lucrări de specialitate, menționează faptul că CN SA nu contestă informațiile cuprinse în aceasta, numai că ele nu au relevanță în calificarea problemelor care fac obiectul litigiului și nu sunt pertinente. Lucrarea de specialitate la care se face trimitere analizează obligațiile ce revin transportatorului din contractul de transport maritim și nu clarifică în nici un fel problema care interesează, cu atât mai mult cu cât interpretarea care se dă legii civile în literatura de specialitate face parte din interpretarea neoficială, care nu are putere juridică obligatorie.
A arătat intimata că instanța de fond în mod corect a apreciat că pârâta nu a arătat în ce constă diferența de noțiunile de îmbarcare/debarcare și urcare/coborâre.
Cu atât mai mult este necesar a se ține seama în special, de activitățile, atribuțiile și competențele companiei în legătură cu navele de pasageri, pornind de la actele normative menționate care impun administrației efectuarea și respectarea acestor opțiuni, așa cum acestea au fost prezentate de apelantă.
A mai arătat intimata că din însuși denumirea ui rezultă o parte dintre atribuțiile companiei, în legătură cu acest serviciu - supraveghere, securitate, control - activități care au un obiect permanent, reprezentând servicii asigurate în mod obligatoriu în legătură cu toate persoanele care au acces pe teritoriul statului român, în condițiile în care acestea părăsesc teritoriul navei și pătrund pe teritoriul statului român.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG nr. 464/2003, veniturile proprii ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA se realizează prin desfășurarea mai multor genuri de activități, printre care și activitatea de supraveghere a operațiunilor de încărcare/descărcare a navelor.
Potrivit art. 5 alin. 2 din același act normativ, pentru desfășurarea acțiunilor prevăzute la alin. 1 lit. a-d și lit. f-j, Compania stabilește potrivit prevederilor legale. Art. 6 pct. 8 din statutul Companiei prevede, printre alte activități, și exercitarea acțiunii de control asupra activităților de încărcare sau descărcare a navelor și interzicerea sau oprirea executării acestora în cazurile prevăzute de reglementările în vigoare.
În aplicarea dispozițiilor legale arătate, a fost încheiat de părți contractul nr.662/B/2006, al cărui obiect este, conform art.2, asigurarea, contra - cost, a folosinței temporare și intermitente a infrastructurii porturilor C, M, Midia și pentru accesul, manevra, staționarea și acostarea navelor armatorilor și navlositorilor reprezentați de Agent (pârâta), precum și prestarea de servicii de către Administrație (reclamanta) pentru aceste nave, conform anexei.
Pe parcursul anului 2006, două nave - și, aparținând armatorului Line și agenturate de SC SRL au făcut 5 escale în portul C, fapt pentru care CN SA a facturat către acesta suma totală de 39.356 euro, prin aplicarea ui de supraveghere și control nave pasageri la unitatea de tonaj brut a navelor.
Aceste facturi au fost refuzate la plată pentru motivul că în portul C nu s-a îmbarcat și nu a debarcat nici un pasager, acesta fiind doar un port de tranzit, navele respective făcând doar escală în C, astfel că nu există temei pentru plata acestui tarif.
În opinia apelantei pârâte trebuie făcută distincția dintre operațiunea de îmbarcare/ debarcare ( începutul/sfârșitul călătoriei ) și cea de urcare/ coborâre pe/de pe navă.
Astfel, aceasta apreciază că potrivit contractului, poate fi obligată la plata ui numai în situația în care există îmbarcare/debarcare pasageri pe/de pe navă nu și pentru urcarea/ coborârea pasagerilor.
Având în vedere situația creată, instanța, pentru determinarea exactă a conținutului obligației însăși trebuie să procedeze la interpretarea clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de voință a părților, în strânsă corelație cu voința lor internă.
În acest sens sunt dispozițiile art.977 civ. potrivit căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
De asemenea trebuie avute în vedere și dispozițiile
- art.982 civ. - toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg;
- art.979 civ. - clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care reiese din natura contractului;
- art.978 civ. - clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect
Obiectul contractului încheiat de părți îl reprezintă asigurarea contra - cost, a folosinței temporare și intermitente a infrastructurii porturilor C, M, Midia și pentru accesul, manevra, staționarea și acostarea navelor armatorilor și navlositorilor reprezentați de Agent (pârâta), precum șiprestarea de servicii de către Administrație (reclamanta) pentru aceste nave, conform anexei.
Conform capitolului V din Anexa la contract, reclamanta s-a obligat să asigure servicii de supraveghere și control pentru operațiunile de încărcare/ descărcare a navelor maritime și fluviale precum și pentru operațiunile de îmbarcare/debarcare pasageri pe/de pe navele de pasageri, servicii pentru care pârâta s-a obligat la plata unui tarif.
Interpretarea termenilor acestui contract trebuie să se realizeze în contextul actelor normative ce au stat la baza încheierii acestuia.
Potrivit OG nr.22/1999 (în forma în vigoare la data încheierii contractului ) asigurarea funcționalității porturilor și a infrastructurii de transport naval, administrarea acestora și asigurarea furnizării serviciilor de siguranță și asigurarea desfășurării activităților auxiliarese fac de către administrațiile portuare (art.5).
Conform art.7 alin.1 din același act normativ, porturile sunt suprafețe delimitate din teritoriul național situate la malul mării sau al unei căi navigabile, protejate sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților și ghețurilor,construite și echipate astfel încât să permită, în principal, primirea și adăpostirea navelor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, depozitarea mărfurilor, primirea și expedierea acestora cu mijloace de transport, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor.
Printre activitățile de transport naval se numără cea de transport de mărfuri și/sau de persoane cu nave și cele conexe activității de transport: servicii de siguranță și activități în legătură cu operarea navelor ( art.19 ).
De asemenea, în capitolul 5 sunt prevăzute dispoziții referitoare la modalitatea de exercitare a activității de control de către administrații iar capitolul 7 conține norme referitoare la serviciile de siguranță în porturi și pe căi navigabile.
Conform art.6 din Statutul CN SA,
(1) Compania are ca obiect principal de activitate prestarea de activități conexe și activități auxiliare activităților de transport naval, în condițiile legii.
(2) În scopul îndeplinirii funcției de autoritate portuară și în calitatea sa de administrație portuară compania execută următoarele activități:
3. coordonarea activităților care se desfășoară în porturile maritime;
8. exercitarea de acțiuni de control asupra activităților de încărcare sau descărcare a navelor și interzicerea sau oprirea executării acestora în cazurile prevăzute de reglementările în vigoare;
9. asigurarea funcționalității, administrarea, întreținerea, repararea și menținerea caracteristicilor tehnice minime ale infrastructurii de transport naval din porturile C, Midia, M și, care i-a fost concesionată, precum și ale patrimoniului propriu și punerea acestora la dispoziție utilizatorilor în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările în vigoare;
10. stabilirea ordinii de intrare a navelor în porturile maritime, alocarea danelor și eliberarea permiselor de acostare la dană;
17. urmărirea furnizării permanente a serviciilor de siguranță: pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile din interiorul porturilor maritime, legarea-dezlegarea navelor maritime, remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, de către agenți economici autorizați sau de către concesionari: furnizarea permanentă a serviciilor de siguranță în cazul în care nu s-a instituit obligativitatea acestora în porturile administrate; furnizarea temporară a serviciilor de siguranță instituite ca obligatorii în porturile administrate, în baza unui contract de concesiune încheiat prin încredințare directă, în cazul în care în porturile administrate nu există persoane juridice autorizate să efectueze aceste servicii sau este imposibilă derularea contractelor de concesiune încheiate de către concedent cu agenții economici;
19. administrarea terminalelor de pasageri și a terminalelor Ro-Ro;
20. asigurarea serviciilor pentru nave de agrement și turism nautic și a serviciilor pentru pasageri și turiști; asigurarea altor servicii de siguranță în porturi;
Art. 5 din HG nr. 464 din 18 aprilie 2003 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 517/1998 privind înființarea Companiei Naționale "Administrația Porturilor Maritime C" - prevede că
(1) Veniturile proprii ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime - C se realizează prin desfășurarea următoarelor activități, în conformitate cu legislația în vigoare:
a) exploatarea prin punerea la dispoziție utilizatorilor, în mod nediscriminatoriu, pe baza unor contracte de asociere sau de închiriere, a bunurilor proprietate publică a statului concesionate companiei;
b) prestarea de activități auxiliare activităților de transport naval, cum sunt: refurnizarea de apă, energie electrică și termică, servicii pentru nave de agrement și turism, salvarea și ranfluarea navelor;
c) asigurarea serviciilor de siguranță în porturi, concesionate temporar prin încredințare directă către companie, în cazul în care într-un port maritim nu există persoane juridice autorizate să efectueze serviciile de siguranță pentru care s-a instituit obligativitatea sau în cazul imposibilității derulării contractelor de concesiune încheiate de către minister cu agenți economici;
d) furnizarea serviciilor de siguranță în porturile maritime pentru care nu s-a instituit obligativitatea;
f) supravegherea operațiunilor de transport și operare a mărfurilor periculoase în porturile maritime românești;
i) supravegherea operațiunilor de încărcare/descărcare a navelor;
(2) Pentru desfășurarea activităților prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) și lit. f) - j) Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - C stabilește, potrivit prevederilor legale.
Se constată astfel că reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime C în calitate de administrație portuară, desfășoară activități de interes public național, se organizează și funcționează conform legislației în vigoare și statutului, una din obligațiile sale principale fiind aceea de a asigura funcționalitatea porturilor - suprafețe delimitate din teritoriul național, construite și echipate astfel încât să permită, printre altele, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor.
Rezultă că în contextul legislației la care ne-am referit legiuitorul a dorit să folosească termeni specifici activității de transport maritim, fiind evident că prin îmbarcare /debarcare pasageri a înțeles să se refere la activitatea de urcare/ coborâre a pasagerilor de pe navă.
Contractul nr.662/B/2006 nu este altceva decât transpunerea normelor generale prevăzute de dispozițiile legale arătate la un caz particular, al firmei de agenturare SC SRL.
Astfel, întrucât în normele generale nu s-a prevăzut că administrația urmează să presteze servicii de supraveghere și control doar pentru pasagerii a căror călătorie începe sau se termină în unul din porturile administrate de aceasta, nu se poate presupune că în contractul încheiat cu pârâta administrația a înțeles să introducă o astfel de diferențiere.
O asemenea interpretare nu ar avea nicio logică pentru că din prevederile legale arătate nu reiese faptul că ar avea vreo însemnătate în ceea ce privește exercitarea de către administrație a atribuțiilor ce-i revin, faptul că porturile pe care le administrează sunt porturi de plecare, se sosire sau de escală. Astfel, rezultă în mod clar că voința reală a părților la încheierea contractului a fost aceea de a se asigura de către administrație supravegherea și controlul operațiunilor de urcare/coborâre a pasagerilor pe/ de pe nave, respectiv de a se achita de către agent plata acestor servicii.
Interpretarea dată de pârâtă termenilor de îmbarcare/ debarcare în sensul de început/ sfârșit al călătoriei este proprie clauzelor contractului de transport maritim. Atunci când pretențiile uneia din părțile unui contract de transport maritim se întemeiază pe neexcutarea uneia din clauzele acestui tip de contract, ar putea avea importanță interpretarea dată de pârâtă termenilor de îmbarcare/debarcare, or în cazul de față pretențiile se întemeiază pe clauzele contractului de prestări servicii.
Prin urmare, fiind de necontestat faptul că cele două nave agenturate de pârâtă au făcut escală în portul C, acestea au beneficiat de serviciile asigurate de reclamantă având astfel obligația corelativă de plată a ui stabilit prin contract.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul maritim fluvialdeclarat de pârâta - SC SRL, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 40/MF/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port, Gară Maritimă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 26.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -/ 4 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
