Spete pretentii comerciale. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 198/COM

Ședința publică de la 26 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Gherasim

JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma

Grefier - - -

Pe rol, judecarea apelului comercial formulat de apelanta reclamantă - SRL - cu sediul în C,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr.335/COM din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA - cu sediul în stațiunea - C, Hotel Club, zona, județul, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.11.2008, pentru când:

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr.335/com/08.02.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta - SA și, totodată, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei - SRL formulată în contradictoriu cu pârâta - SA.

Prima instanță a fost investită cu cererea reclamantei prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - SA, obligarea acesteia, prin hotărâre judecătorească, la plata sumei de 108.052,54 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta -" "SRL a susținut, în esență, următoarele:

La cererea creditoarei -" Communication"SRL, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 10.08.2004 în dosarul de executare nr. 113/2007, s-a încuviințat începerea executării silite asupra pârâtei -" " SA, pentru o creanță în valoare de 5.814.624.776 lei.

După ce a somat pârâta să procedeze la plata sumei datorate creditorului urmăritor, organul de executare a inițiat procedura de urmărire silită a imobilului Hotel "Club ".

Nesocotind somațiile executorului judecătoresc (inclusiv cele prin care i s-a adus la cunoștință vânzarea la licitație publică a Hotelului "Club ", în caz de neplată a debitului), pârâta nu a procedat la plata sumei cuvenite creditorului său, determinând astfel, continuarea executării silite.

Executorul judecătoresc a procedat la evaluarea imobilului urmărit și la emiterea publicațiilor de vânzare pentru datele de 8.11.2004, 8.12.2004, 11.01.2005, 11.02.2005, 14.03.2005, 14.04.2005 și 28.04.2005.

Deși a cunoscut iminenta vânzare a imobilului în litigiu, la licitație publică, pârâta nu a efectuat nici un demers ce ar fi putut determina încetarea executării silite, respectiv plata debitului.

La termenul de licitație din 28.04.2005, -" "SRL a adjudecat imobilul Hotel "Club " la prețul de 57.000.000.000 ROL (inclusiv TVA), iar după plata integrală a prețului, s-a întocmit actul de adjudecare din data de 27.07.2006.

Nici la acest moment, pârâta nu a procedat la plata debitului datorat creditorului său.

Prin sentința nr. 7907/18.09.2005 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul nr.8019/2005 - în care -" "SRL nu a fost parte, deși pârâta cunoștea calitatea sa de adjudecatară a imobilului și totodată, avea cunoștință de plata prețului - a fost admisă una dintre numeroasele contestații pe care aceasta și acționarul său majoritar, - "" SA, le-au promovat împotriva executării silite. S-a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr-, inclusiv a actului de adjudecare.

După pronunțarea hotărârii judecătorești și mai înainte de soluționarea recursului declarat de creditor, pârâta a procedat la achitarea sumei datorate, determinând, în această modalitate, încetarea executării silite.

Prin fapta ilicită a acesteia, constând în încălcarea principiilor procedurii execuționale, potrivit cărora plata se efectuează, în principal, de bună-voie, și în abuzul de drept procesual, materializat în plata debitului după momentul adjudecării imobilului, pârâta a cauzat - " " SRL un prejudiciu, la acoperirea căruia aceasta din urmă se consideră îndreptățită.

Prejudiciul cauzat reclamantei prin faptele anterior menționate și aflat în legătură cauzală cu acestea a fost cuantificat la valoarea de 108.052,54 RON, fiind reprezentat de:

a) - comisioanele bancare aferente plății avansului și a diferenței de preț;

b) - contravaloarea asistenței juridice de care a beneficiat societatea reclamantă în cadrul contestațiilor la executare formulate de pârâtă;

c) - impozitul pe imobilul adjudecat aferent lunii august 2005;

d) - taxa pe terenul aferent imobilului adjudecat;

e) - taxe către agenția de cadastru;

f) - comisioane bancare aferente plăților de la lit. b - e;

g) - comision de gestionare credit;

h) - dobânzi credit.

Cum, în speță, a apreciat reclamanta a fi îndeplinite cumulativ condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat, se impunea obligarea acesteia la plată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 998-999 Cod civil.

În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă.

Au fost anexate acțiunii, în copie, ordine de plată, extrase de cont, facturi fiscale, convocarea la conciliere directă.

Prin încheierea motivată pronunțată la data de 7.12.2006, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei dedusă din prevederile art. 720 din proc. civ. invocată de pârâta -" "SA.

La data de 1.02.2007, în temeiul art. 137 alin.2 proc. civ. instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.

În vederea soluționării cauzei, au fost încuviințate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă propuse de reclamantă si proba cu înscrisuri cerută de pârâtă.

Au fost atașate dosarului cauzei dosarele nr.8019/2005; 9434/2005; 5156/2005; 8056/2005; 8226/2005 și 9431/2005 ale Judecătoriei Constanța, precum și dosarele nr- și - ale.

În raport de concluziile expertizei contabile efectuate de către experta -, reclamanta -" "SRL și-a majorat valoarea obiectului acțiunii la suma de 264.244,12 lei.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -" "SA a fost respinsă ca neîntemeiată, reținând prima instanță că reclamanta a afirmat săvârșirea de către pârâta -" "SA a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și a dorit a fi declanșată răspunderea sa civilă delictuală, cea dintâi justificând astfel legitimarea procesuală pasivă a acesteia, întrucât verificarea întrunirii condițiilor instituite prin art. 998 și art. 999 cod civil vizau fondul raportului juridic dedus judecății.

Instanța de fond a reținut că caracterul nefundat al acțiunii reclamantei, întrucât obligația de reparare a prejudiciului a constituit conținutul răspunderii civile delictuale declanșată prin săvârșirea unei fapte ilicite.

Art. 998 și art. 999. civ. - invocate ca temei de drept al acțiunii - instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și totodată, prescriu condițiile generale ale răspunderii: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.

Astfel, art. 998. civ. prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Iar potrivit normei art. 999.civ. omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce fost cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Așadar, din perspectiva textelor de lege enunțate, pentru obligarea la plata de daune era necesar, între altele, ca prejudiciul să se fi produs printr-o faptă ilicită. Or, nu se poate reține că faptele comisive sau inacțiunile pârâtei au întrunit condițiile ilicitului.

contestația la executare soluționată prin sentința nr. 7907/12.09.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. 8019/2005, pârâta -" "SA a exercitat, în fapt, o cale de atac prevăzută de lege, specifică procedurii de executare silită.

Apelul pârâtei la un mijloc procedural special creat pentru faza executării silite, pe de o parte și soluția de admitere contestației și de anulare a tuturor formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 113/2004 al, pe de altă parte, au conturat un exercițiu normal al prerogativelor recunoscute de lege pârâtei debitoare, neputându-se concluziona asupra exercitării abuzive ori cu rea-credință a acestora.

În egală măsură, nici executarea voluntară a creanței după momentul adjudecării imobilului și ulterior soluționării contestației, în sensul anulării tuturor actelor de urmărire nu a putut fi calificată drept o folosire de către pârâtă, în mod abuziv, a drepturilor sale, cât timp legea dă debitorului posibilitatea de a oferi plata creanței în tot cursul executării silite.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta - SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

A arătat apelanta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în speță nu ar fi putut fi reținută existența unei fapte ilicite a pârâtei.

Analizând activitatea pârâtei pe parcursul procedurii execuționale, urmează a se observa că aceasta a reprezentat un abuz de drept.

Deși pe parcursul executării silite, debitorul putea proceda la executarea obligației, în speță, aceasta s-a realizat la mai bine de un an de la începerea executării silite, la un moment ulterior adjudecării, de către societatea reclamantă, a imobilului urmărit silit și a achitării integrale a prețului de adjudecare.

Pârâta nu a înțeles a efectua plata sumei datorate creditorului urmăritor nici după primirea somației emisă de organul de executare, nici după întocmirea procesului verbal de situație a imobilului, nici după întocmirea publicațiilor de vânzare pentru termenele stabilite succesiv, nici măcar după adjudecarea imobilului de către societatea reclamantă, mai înainte de achitarea integrală a prețului de adjudecare.

Plata putea fi efectuată oricând până la acest moment, indiferent dacă executarea silită ar fi fost sau nu suspendată.

Amânarea momentului executării de bună-voie a obligației de plată până după achitarea integrală a prețului de adjudecare a reprezentat, fără îndoială, un abuz de drept rămas nesancționat de instanța de fond.

Mai arată apelanta că, deși la dispoziția pârâtei exista, potrivit legii, calea de atac a contestației la executare, însă urmează a se observa că hotărârea a fost pronunțată într-o cauză în care societatea nu a fost parte, despre a cărei existență nu au avut cunoștință, fiind astfel de rea - credință întrucât nu a formulat contestația și în contradictoriu cu societatea pârâtă, deși cunoștea împrejurarea că era adjudecatarul imobilului.

Totodată, apelanta arată că după pronunțarea hotărârii judecătorești și mai înainte de soluționarea recursului pe care creditorul a înțeles a-l promova împotriva acesteia, pârâta a procedat la achitarea debitului datorat acestuia, determinând, în această modalitate, încetarea executării silite.

Consideră apelanta că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu s-ar putea reține existența faptei ilicite a pârâtei, astfel că, fiind întrunite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 264.244,12 lei.

Intimata pârâtă, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat intimata că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Nu există o faptă ilicită săvârșită de - SA, prejudiciul invocat de apelantă a-i fi cauzat de pârâtă nu este un prejudiciu cert, concret, existând posibilitatea diminuării acestuia prin diligenta reclamantei. De asemenea arată intimata că nu se poate reține nici existența unei legături de cauzalitate între fapta licită și prejudiciu, atât timp cât nu există o faptă ilicită săvârșită de pârâtă ci doar o exercitare a drepturilor procedurale. Mai mult, din actele depuse de apelantă nu se poate stabili o corelație concretă între prejudiciul invocat la literele a-h și contestațiile la executare formulate de intimată.

Examinând apelul formulat de reclamanta - SRL prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate în fața primei instanțe, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a fost investită cu cererea reclamantei - SRL prin care a solicitat obligarea pârâtei - SA la plata sumei de 264 244,12 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, constând în încălcarea principiilor procedurii execuționale, potrivit cărora plata se efectuează, în principal, de bună voie, precum și în abuzul de drept procesual materializat prin plate creanței de către debitor după adjudecarea imobilului de către reclamantă.

Temeiul juridic al acțiunii promovate de - SRL a fost cel al răspunderii civile delictuale, reglementate de dispozițiile art. 998 și urm. Cod proc. civilă.

Pentru a putea fi antrenată această răspundere materială asupra unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor vizând existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu cert, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a vinovăției celui care a săvârșit fapta ilicită.

Apelanta reclamantă - SRL a pretins că drepturile procesuale exercitate de intimata - SA în cadrul procedurii execuționale ar fi îmbrăcat forma abuzului de drept, astfel manifestându-se acțiunea ilicită producătoare de prejudicii în patrimoniul său.

Pentru a putea fi verificată existența condiției de antrenare a răspunderii delictuale referitoare la fapta ilicită, prima instanță a reținut că dreptul intimatei pârâte - SA de a uza de prerogativele procesuale de a contesta executarea silită a fost exercitat în conformitate cu normele legale care reglementează această cale, nefiind un abuz de drept procesual.

Este corectă aprecierea instanței de fond asupra faptei pretinse în sarcina intimatei pârâte, cât timp acesteia îi este permis de normele ce reglementează executarea silită să achite debitul până la finalizarea acestei proceduri.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 523 proc. civ. "în tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obține desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziția creditorului urmăritor întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare."

contestația la executare înregistrată sub nr. 8019/2005, intimata pârâtă și-a exercitat un drept procesual confirmat prin sentința civilă nr. 7909/12.09.2005, fiind anulate toate formele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 113/2004.

În această situație de fapt, în care procedura de executare silită asupra bunurilor debitoarei - SA a fost anulată, achitarea integrală a creanței datorate creditoarei - Comunication SRL a reprezentat doar o opțiune legală a intimatei pârâte de executare benevolă a obligației sale la acel moment procedural.

În lipsa caracterului ilicit al acțiunilor exercitate de intimata pârâtă - SA în cursul executării silite în care a avut calitatea de debitoare, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în persoana sa, fapt pentru care apreciază ca fiind legală și temeinică sentința civilă apelată în prezenta cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 296 proc. civ. urmează a fi respins apelul formulat de reclamanta - SRL în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr.335/COM din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SA, cu sediul în stațiunea - C, Hotel Club, zona, județul

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 26 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud.fond

red.dec.jud.

4 ex./16.12.2008

Președinte:Adriana Gherasim
Judecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Constanta