Spete pretentii comerciale. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/COM
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 973/COM din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - cu sediul în C,-,.1 și sediul procesual ales la " și Asociații" din C, bd. - nr.80.1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă reprezentată prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 22026/2008 depusă la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit prev. art.86 din OUG 51/1998 modificată prin OUG 43/2005.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul învederează obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare stadiul procesual.
Pentru intimata reclamantă, avocat depune la dosarul cauzei întâmpinare. Întrucât în apelul formulat apelanta pârâtă face referire la decizia nr. 1074/2003 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosarul nr.7381/2003, depune la dosarul cauzei copia acestei decizii.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante precizează că prin întâmpinarea formulată nu a invocat alte excepții sau aspecte noi asupra cauzei, pus concluzii numai asupra excepțiilor invocate de pârâtă și pe fondul cauzei.
Totodată, precizează că nu mai are cereri de formulat probe de administrat, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de depus, probe de administrat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este temeinică și legală.
Apreciază ca nefondate motivele de apel privind excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și prematurității formulării acțiunii cât și cele ce vizează fondul cauzei.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, invocată de apelanta pârâtă în primul motiv de apel, solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere disp. art. 8 alin.1 raportat la art.12 Cod procedură civilă, potrivit cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente cât și calitatea pârâtei, în mod corect reclamanta prin acțiunea formulată a sesizat instanța de la sediul reclamantei - Tribunalul Constanța.
Și în raport de disp. art.13 Cod procedură civilă, potrivit cu care cererile privind bunurile mobile se introduc la instanța în circumscripția căreia se află imobilul, competența teritorială revine Tribunalului Constanța.
Apreciază ca nefondată și excepția prematurității formulării acțiunii, întrucât imobilul a fost restituit foștilor proprietari, iar art. 324din Legea nr.99/1999 nu prevede că pentru a fi despăgubite, societățile comerciale trebuie să facă dovada că imobilele au fost scoase din patrimoniul lor. Dovada restituirii imobilului fostilor proprietari rezultă din procesul verbal de predare primire depus la dosar.
Pe fondul cauzei, învederează că art. 324din Legea nr.99/1999 prevede obligația instituțiilor publice la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societăților comerciale prin restituirea imobilelor în natură foștilor proprietari, statul garantând plata acestor despăgubiri.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor învederează instanței că la instanța de fond efectuat și depus raportul la expertiza contabilă, necontestat de apelanta pârâtă.
Pentru cele arătate mai sus și dezvoltate pe larg pe calea întâmpinării, solicită respingerea apelului atât în privința excepțiilor invocate cât și cu privire la fondul cauzei și menținerea hotărârii apelate ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3.04.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta - - Cas olicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să se stabilească cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură către foștii proprietari a spațiului comercial situat la parterul imobilului din C-, cu- și obligarea pârâtei AVAS B la plata către reclamantă contravalorii prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că spațiul comercial situat la parterul imobilului din C-, cu str. -, a fost restituit în mod irevocabil foștilor proprietari prin sentința civilă nr.10206/2006 a Judecătoriei Constanța. Ca urmare a hotărârilor definitive și irevocabile de restituire a spațiului comercial d escris în petit, acesta a ieșit din patrimoniul societății intrând în patrimoniul moștenitorilor fostului proprietar. Astfel, prejudiciul suferit este echivalentul valorii de circulație a imobilului spațiu comercial, cuantumul urmând a fi stabilit pe calea unei expertize tehnice de specialitate.
În opinia reclamantei, în raport de disp. Legii nr.99/1999 și Legii nr.137/2002, dispoziții legale incidente în cauză, pârâta AVAS în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, are obligația de a plăti acesteia despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului suferit, prin restituirea în natură, către foștii proprietari a spațiului comercial menționat, obligația fiind garantată de stat.
Deși pârâta a fost notificată în vederea stabilirii modalității de stabilire a despăgubirilor, aceasta nu a dat curs solicitării, sens în care se impune recunoașterea prin intermediul instanței de judecată a existenței prejudiciului suferit, urmând ca stabilirea cuantumului să fie stabilit de către o expertiză tehnică de specialitate.
În drept au fost invocate disp. art.32 din Capitolul1al Legii nr.99/1999, respectiv disp. art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Constanța, excepție soluționată în sensul respingerii prin încheierea interlocutorie din data de 27.06.2007, precum și excepția prematurității acțiunii respinsă de instanță prin încheierea interlocutorie din data de 19.09.2007.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.973/COM/2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a constatat cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei, urmare a restituirii în natură către foștii proprietari a spațiului comercial situat la parterul imobilului din C-, județul C la suma de 451.625 euro în echivalent în lei la data efectuării expertizei de 1.584.210 lei și a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 451.625 euro în echivalent în lei la data efectuării plății la cursul cu titlu de contravaloare despăgubiri. A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 4.051,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente, din punct de vedere al temeiului juridic, disp. art.32/4 din Capitolul V/1 al Legii nr.99/1999 care prevede că instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin.1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Despăgubirea prevăzută la alin.2 se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.
Apărarea pârâtei în sensul că poate fi obligată la plata despăgubirilor, dar numai în raport de procentul de acțiuni deținut și înstrăinat, avându-se în vedere și cota 1 de participație la capitalul social (40,215%) a fost înlăturată de instanță cu motivarea că prin sintagma "instituțiile publice implicate" se înțelege această instituție cu astfel de atribuții (în speță, AVAS B cum o definește art.1 alin.3 din nr.OUG101/2006), în această categorie neputând fi inclusă și categoria -urilor - care reprezintă un fond de investiții autoadministrat cu capital integral privat.
Totodată, instanța de fond a considerat că în cauză rămân aplicabile disp. art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002 care statuează următoarele: "prevederile art.324din nr.OUG88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998 cu modificările ulterioare rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi. În cauză, și în opinia autorității judiciare nu sunt incidente disp. art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 întrucât contractul a fost încheiat în anul 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002.
A reținut instanța că, urmare a hotărârii definitive și irevocabile de restituire a spațiului comercial litigios, acesta a ieșit din patrimoniul societății reclamante și a intrat în patrimoniul moștenitorilor fostului proprietar. Astfel, prejudiciul suferit de reclamantă este echivalentul valorii de circulație a imobilului - spațiu comercial și nu raportat la valoarea contabilă din dosarul de privatizare.
De altfel, valoarea de circulație a imobilului litigios are și corespondent probator, expertul concluzionând că valoarea determinată prin metoda comparației directe este reprezentativă.
Însă, cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a avut în vedere metoda capitalizării chiriilor, atât timp cât reclamanta este o societate având ca principal obiect de activitate - închiriere de spații cu destinație comercială, prejudiciul fiind necesar a fi acoperit integral.
Apărarea pârâtei în sensul că la calcularea prețului acțiunilor a fost avută în vedere valoarea imobilului nu a fost reținută întrucât prețul acțiunilor din contractul de vânzare-cumpărare reprezintă valoarea acestora de vânzare raportată la corespondentul acestora în capitalul social cât și la modul de tranzacționare pe piața valorilor mobiliare, iar la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni imobilul făcea parte din patrimoniul societății reclamante.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta AVAS care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut apelanta că apelul vizează și încheierea interlocutorie din data de 27.06.2007 prin care a fost respinsă excepția de necompetență teritorială, precum și încheierea interlocutorie din data de 10.09.2007 prin care s-a respins excepția prematurității.
A arătat apelanta că potrivit art.5 Cod de procedură civilă cererea trebuia să fie adresată instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalului București. Textul citat este imperativ, iar situațiile alternative prevăzute de dispozițiile art.10 Cod de procedură civilă nu se subscriu contextului supus judecății deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă despăgubiri având drept izvor o normă legală.
Cu privire la prematuritatea cererii, apelanta a arătat că intimata-reclamantă - - nu a făcut dovada ieșirii imobilului din patrimoniul său, respectiv nu a probat că a executat hotărârea judecătorească prin care a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul aflat în discuție, astfel că cererea de despăgubiri este prematură.
Pe fond, apelanta a susținut că valoarea despăgubirilor stabilită de instanță este exagerat de M întrucât nu există nicio mențiune în art.32/4 din Legea nr.99/1999 care să justifice acordarea despăgubirilor la valoarea de piață a activelor. Astfel, prejudiciul suferit de reclamantă urmare a restituirii în natură a bunului trebuie limitat la valoarea contabilă a bunului la data privatizării societății.
A mai arătat apelanta că repararea prejudiciului creat societății trebuie apreciată raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societății ca urmare a diminuării patrimoniului, astfel că este inechitabil ca AVAS să suporte repararea unui prejudiciu pentru care nu numai că nu este răspunzătoare, dar are o valoare exagerată prin raportare la valoarea contractului de privatizare.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A susținut intimata că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța este nefondată în raport de disp. art.8 alin.1 și 12 Cod de procedură civilă, dar și față de disp. art.13 Cod de procedură civilă.
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii, intimata a arătat că disp. art.32/4 din Legea nr.99/1999 nu condiționează acordarea despăgubirilor de scoaterea bunului din patrimoniul societății, iar dovada restituirii imobilului către foștii proprietari rezultă din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 5.03.2007.
Pe fond, intimata reclamantă a arătat că deși nu există nicio mențiune în art.32/4 din Legea nr.99/1999 cu privire la cuantumul despăgubirilor ce trebuie acordate, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, respectiv la valoarea de circulație a imobilului, și trebuie să cuprindă atât valoarea de piață a bunului cât și beneficiul nerealizat, conform art.1084 Cod civil.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, competența teritorială este dată de disp. art.8 alin.1 Cod de procedură civilă care instituie o competență alternativă, fiind deopotrivă competentă instanța de la sediul pârâtei, cât și instanța de la domiciliul reclamantei. Având în vedere că alegerea instanței aparține reclamantei conform art.12 Cod de procedură civilă, în mod corect Tribunalul Constanțas -a considerat legal învestit cu prezenta cauză.
De asemenea, excepția prematurității formulării cererii este nefondată. Prin sentința civilă nr.10206/6.11.2006 a Judecătoriei Constanța, rămasă irevocabilă, reclamanta - - a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie foștilor proprietari - și -- - spațiul comercial situat la parterul imobilului din C, strada - cel M nr.66 cu-, iar în baza procesului verbal de predare - primire încheiat la data de 5.03.2007 spațiul în litigiu a fost predat foștilor proprietari.
În situația dată, interesul reclamantei în formularea cererii de despăgubire este actual deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32/4 din Legea nr. 99/ 1999, fără a mai fi necesară vreo altă dovadă cu privire la ieșirea bunului din patrimoniul societății.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pe care apelanta pârâtă este obligată să le acorde reclamantei, Curtea consideră că valoarea stabilită de prima instanță este corectă și rezonabilă. Este adevărat că dispozițiile legale nu stabilesc o anumită metodă de evaluare a bunului, însă acest aspect nu împiedică instanța de judecată să determine o valoare care să reflecte prejudiciul real suferit. Ori, pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit de societate prin scoaterea imobilului din patrimoniul său, nu se poate avea în vedere doar valoarea contabilă a bunului, după cum nu se poate ține seama de situația patrimonială a societății la momentul privatizării.
Curtea apreciază că valoarea despăgubirii trebuie să evidențieze principiul reparației reale, efective și integrale și aceasta se realizează prin stabilirea cuantumului despăgubirii în funcție de valoarea de circulație a imobilelor retrocedate, fără raportare la valoarea evidențiată în contabilitate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelulcomercial formulat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 973/COM din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - cu sediul în C,-,.1 și sediul procesual ales la " și Asociații" din C, bd. - nr.80.1, județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Pt.Grefier, - -, aflată în CM, semnează conf.art.261 al.2 cpc, Grefier șef, |
Jud. fond: I
Red.dec. jud.
4 ex/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
