Spete pretentii comerciale. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/COM
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile comerciale formulate de:
- apelanta reclamantă și intimată - CONS SRL, cu sediul în P,-, județ P - și prin administrator judiciar - cu sediul în P,-,. 4..2, județ P,
- apelanta pârâtă-reconvenientă și intimată - SRL - cu sediul în C, str. - nr.251, județ C,
împotriva Sentinței civile nr.5396/COM din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr- (nr. vechi 5857/COM/2004), având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise șoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 1 octombrie 2008 și 8 octombrie 2008 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CU RTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
Prin sentința civilă nr.5396/COM din 19 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost restrânsă, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.303.079,8 RON reprezentând preț al lucrărilor.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor.
A luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj nr.148/2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalente dobânzilor achitate la credite.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă - SRL în contradictoriu cu reclamanta.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei reconveniente suma de 450.069,2 RON reprezentând daune echivalente prețului lucrărilor executate de terți.
A respins ca nefondate celelalte capete de cerere ale cererii reconvenționale.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.774 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiune, astfel cum a fost precizată la 21.10.2004, reclamanta - " Cons" SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL, a solicitat să se dispună rezilierea contractului de construcții montaj nr.148/06.06.2002, obligarea pârâtei la plata sumei de 16.171.076.332 ROL prezentând preț al lucrărilor (contravaloarea facturii nr.-/14.08.2003 și a facturii proforme, la care se adaugă dobânda legală calculată până în luna septembrie 2004), obligarea pârâtei la plata dobânzilor achitate de -" Cons"SRL la creditele contractate în vederea asigurării surselor de finanțare necesare executării obligațiilor contractuale - 292.972.067 ROL - daune echivalente dobânzilor plătite la credite și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că părțile au încheiat contractul de construcții montaj nr.148/2002, având ca obiect executarea lucrărilor de construcții-montaj la obiectivul "Dezvoltare biconcesiune - Renault".
- " Cons"SRL a început executarea lucrărilor la 17.06.2002, fără ca pârâta beneficiară să-și fi îndeplinit obligația de plată a avansului de 400.000 USD și de prezentare a scrisorii de garanție bancară.
Contractul a fost completat, pe parcursul derulării lui, de acte adiționale și s-au întocmit note de conciliere și procese-verbale care prevedeau suplimentarea valorii contractului, executarea unor lucrări suplimentare, modalitățile de plată, stadiul executării lucrărilor.
Prin actul adițional nr.217/16.10.2002, reclamanta a convenit cu pârâta suplimentarea valorii contractului la suma de 1.230.000 USD (fără TVA), diferența de 130.000 USD fiind constituită din lucrări neprevăzute, platforme exterioare, drumuri. În nota de conciliere recapitulativă nr.106/2003, s-a stabilit acceptarea la plată a unor lucrări suplimentare în valoare de 62.982 USD (cu TVA).
- " Cons" SRL a efectuat lucrările, a căror execuție a fost însă îngreunată de întârzierile nejustificate ale pârâtei la plata facturilor.
Au existat momente în care, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, -" Cons"SRL a fost în imposibilitate de desfășura lucrările de construcții, aspecte care au fost clarificate, agreate și consemnate prin acte adiționale.
Pentru a asigura fondul de lucru necesar realizării contractului, reclamanta a contractat un credit de la Banca Comercială " " SA - Sucursala P în valoare de 820.000.000, utilizat exclusiv pentru aprovizionarea cu materiale, în vederea derulării contractului.
Facturile au fost emise către pârâta debitoare după fiecare recepție cantitativă și calitativă concretizată în procese-verbale de recepție preliminară.
-" Cons" SRL a efectuat lucrări în valoare de 54.692.874.494 ROL din care a fost plătită suma de 41.728.357.372 ROL. Pentru diferența de preț, a fost emisă factura nr.-/14.08.2003 în valoare de 10.517.704.615 lei și factura proformă în valoare de 2.446.812.507 lei, pe care pârâta nu a înțeles să le plătească.
A mai arătat reclamanta, în privința temeiului de drept al acțiunii, că a înțeles să invoce dispozițiile art.969 Cod civil, iar nu norma cuprinsă la art.998 Cod civil.
Pârâta -" "SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe calea întâmpinării, pârâta a învederat, în esență, că și-a onorat întocmai obligațiile de plată a contravalorii lucrărilor executate, prin "Nota de analiză" întocmită la 08.01.2003 constatându-se că există concordanță între stadiul fizic al lucrărilor și plățile executate.
De la începutul derulării contractului, - " Cons" SRL, prin asociatul său unic, a avut o conduită lipsită de loialitate, a nesocotit prevederile contractului și ale actelor adiționale, atât cu privire la prețul convenit, cât și la termenele de finalizare a lucrărilor.
Astfel, primul act adițional la contract, care a modificat valoarea contractului, a fost revocat după ce s-a constatat că lucrarea - platformă exterioară - indicată drept lucrare suplimentară, se regăsea de fapt, în cuprinsul proiectului.
La 30.05.2003, fără o notificarea prealabilă și fără să predea șantierul, constructorul și-a retras oamenii și utilajele, abandonând lucrarea.
Pentru a nu se crea degringoladă pe șantier și pentru reluarea și finalizarea lucrării, a fost contactat reprezentantul - " Cons" SRL și au fost acceptate condițiile impuse de acesta.
Deși pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin cele două acte adiționale încheiate, reclamanta a refuzat să reia activitatea pe șantier și totodată, a încercat să blocheze continuarea lucrărilor cu o altă societate de construcții, prin refuzul participării la recepția lucrărilor și al remiterii documentației tehnice aflate în posesia sa.
Pârâta s-a adresat, în aceste condiții, Inspectoratului de Stat în Construcții, care a încheiat, la 07.07.2003, un proces-verbal de inspecție, dar și organelor de cercetare penală, sesizate cu o plângere îndreptată împotriva domnului.
Contractul de construcții montaj a încetat prin ajungere la termen, astfel că reclamanta nu mai era îndreptățită să ceară desființarea.
A solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor afirmate prin cel de-al doilea capăt de cerere, arătând că simpla emitere a facturilor nu este de natură a atesta existența obligației de plată, reclamanta rezumându-se la a săvârși operațiuni de facturare și la a pretinde plăți pentru lucrări pe care nu le-a efectuat și că toate lucrările executate de - " Cons" SRL au fost achitate, în termenii stabiliți convențional.
Factura nr.-/14.08.2003 și-ar fi găsit justificarea numai dacă reclamanta ar fi revenit în șantierul părăsit în data de 30.05.2003 și ar fi reluat și finalizat lucrările.
Deși avea calitatea de antreprenor, reclamanta a încălcat prescripțiile legale în materia legislației în construcții și nu a întocmit procese-verbale de recepție, ca documentație primară, dar nici situațiile de lucrări impuse de normele metodologice în materie.
A considerat că sunt nejustificate și pretențiile invocate cu titlul de daune echivalente dobânzilor bancare plătite la credite, neexistând raport de cauzalitate între creditul contractat de reclamantă și neplata facturilor.
Prin cererea reconvențională pârâta - " " SRL a solicitat obligarea reclamantei la plata următoarelor sume:
- 5.920.763.764 ROL - contravaloare materiale de construcție (repere sandwich panel, alcopanel, tâmplărie aluminiu și structură metalică);
- 4.000.000 ROL - diferență dintre valoarea lucrărilor facturate și valoarea plăților efectuate în derularea contractului;
- 50.000 USD (146.905.000 ROL) reprezentând suma achitată prin nr.3744/2003 în considerarea reluării lucrărilor;
- 7.019.575.987 ROL - diferență între suma convenită cu reclamanta pentru finalizarea lucrărilor și contravaloarea achitată către alte societăți de construcții, cu care s-au realizat restul lucrărilor;
- penalități de întârziere de 1% din valoarea contractului, determinate potrivit clauzei penale, aferente perioadei 06.06.2003-25.06.2003 și cuantificate la 7.691.885.800 ROL (contravaloarea sumei de 261.800 USD).
În motivarea cererii reconvenționale, - " " SRL a susținut că, pentru cele 4 repere, au existat diferențe de cantitate între valoarea facturată și achitată și valoarea livrată.
Pentru panourile oltpan (sandwich panel) a fost facturată cantitatea de 6637 mp și livrată doar cantitatea de 5345 mp, fiind încasată în plus suma de 1.788.479.424 ROL.
Pentru profilele "alcopanel", a fost facturată și încasată contravaloarea cantității de 1500 mp, iar pe șantier au ajuns doar 1040 mp, diferență în minus de 460 mp având o valoare de 2.712.541.240 lei.
Pentru tâmplăria de aluminiu, deși s-a facturat și s-a încasat contravaloarea a 688 mp, în șantier a fost adusă numai cantitatea de 433 mp, iar raportat la prețul de deviz, contravaloarea diferenței de 255 mp era de 602.927.100 ROL.
Pentru structura metalică modulară, s-a efectuat o dublă plată.
În ceea ce privește suma de 4.000.000 ROL, a arătat pârâta reconvenientă că, în derularea contractului, reclamanta a emis 17 facturi fiscale în valoare de 41.728.357.372 lei, iar - " " SRL a efectuat plăți în valoare de 41.732.357.372 lei.
A învederat pârâta reconvenientă că reclamanta este îndatorată și la restituirea sumei de 50.000 USD în echivalentul în lei, în virtutea principiului reciprocității și interdependenței obligațiilor dintr-un contract sinalagmatic.
- " " SRL a efectuat plata acestei sume în considerarea înțelegerii din data de 04.06.2003, potrivit cu care 50.000 USD reprezentau parte din valoarea de 151.060 USD, acoperitoare pentru finalizarea obiectivului.
Or, după ce contul său a fost alimentat cu suma de 50.000 USD, reclamanta constructor nu a mai reluat lucrările.
În privința sumei de 7.019.575.987 ROL, a precizat pârâta că refuzul reclamantei de a reveni pe șantier și de a finaliza lucrările a obligat-o să stabilească raporturi contractuale cu alte societăți, la un preț superior.
În fine, pârâta reconvenientă a susținut că penalitățile sunt datorate de -" Cons"SRL în temeiul clauzei penale inserată la art.11 lit.g din contract.
La data de 24.03.2005, reclamanta -" Cons"SRL a depus declarație de renunțare la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj nr.148/2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalente dobânzilor bancare în cuantum de 292.972.067 ROL.
Prin încheierea pronunțată la data de 20.05.2005, prima instanță a admis cererea de suspendare formulată de pârâta - " " SRL și a suspendat judecata cauzei pe temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reținând că prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a dispus asupra redeschiderii urmăririi penale față de reprezentantul legal al reclamantei pentru infracțiuni în legătură cu executarea contractului nr.148/2002, iar rezolvarea dată cauzei penale ar influența, în mod hotărâtor, soluționarea pricinii de față.
Prin decizia nr.11/COM/16.01.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul declarat de - " Cons" SRL, a casat încheierea și a trimis cauza pentru continuarea judecății.
Din actele și lucrările dosarului a reținut prima instanță caracterul fondat în parte al acțiunii reclamantei -" Cons"SRL.
Astfel, în calitate de executantă, desemnată prin contractul de construcții montaj nr.148/06.06.2002, reclamanta a realizat la obiectivul "Dezvoltare Biconcesiune Renault" lucrări de bază, contractate conform devizului ofertă, în valoare de 43.005.491.928 ROL și lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL.
Lucrările suplimentare convenite de părți și executate de reclamantă au fost determinate prin expertiza tehnică imobiliară, pe baza măsurătorilor, a notelor de comandă suplimentare, a listei de lucrări neexecutate la data de 30.05.2003, a listelor de cantități de lucrări de bază, a proceselor-verbale de lucrări ascunse, precum și a fișei de control al calității.
Pentru lucrările efectuate suplimentar, expertiza a identificat pentru fiecare deviz lista de resurse, cantitățile și prețurile pentru materialele folosite.
În ceea ce privește valoarea lucrărilor, a rezultat din cuprinsul raportului că încheierea de deviz și tariful orar de manoperă de 50.000 ROL/oră se regăsesc în toate situațiile de plată întocmite de reclamantă și însușite de pârâta beneficiară.
Pârâta -" "SRL și-a îndeplinit numai în parte obligația de plată a prețului lucrărilor executate, achitând cu acest titlu, pentru lucrările de bază, suma de 39.688.273.372 ROL, iar pentru lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000 ROL.
Potrivit art.969 Cod civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În aplicarea aceluiași principiu, art.1073 cod civil îndreptățește pe creditor să dobândească îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, să pretindă despăgubiri.
În virtutea acestor prevederi legale și a clauzelor contractului nr.148/2002, pârâta era ținută să plătească reclamantei, cu titlul de preț al lucrărilor, suma de 1.303.079,8 RON.
Cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16.171.076.332 ROL (12.964.517.122 ROL cu titlul de preț și 3.206.559.210 ROL cu titlul de dobândă aferentă perioadei septembrie 2003-septembrie 2004.
Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză tehnică imobiliară, reclamanta și-a însușit suma stabilită prin acesta cu titlul de preț - 13.030.798.078 ROL - fără a mai înfățișa dovezi privind cuantumul dobânzii legale pe perioada vizată și nici un calcul al dobânzii, în raport de noul cuantum al creanței principale.
A apreciat că este fondată, în parte, și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Alăturat culpei pârâtei reconveniete în ceea ce privește nesocotirea obligației de plată a prețului, instanța a reținut și culpa reclamantei însăși pentru întreruperea activității pe șantier care, motivând sistarea activității pe șantier la începutul lunii iunie 2003 de neîndeplinirea prestațiilor la care se îndatorase pârâta beneficiară, nu a urmat calea deschisă de art.14 din contract, sesizând instanța cu o cerere în reziliere abia în luna august 2004.
Constatând întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a reclamantei pentru daunele echivalente prețului lucrărilor de bază executate de beneficiară cu alte societăți, cuantificate la 450.069,2 RON (4.500.692.421 ROL), instanța a admis acest capăt de cerere.
A reținut ca nefondată cererea de obligare a reclamantei la plata penalităților aferente perioadei cuprinse între data încetării lucrărilor și data de 25.06.2003, cuantificate inițial la suma de 7.691.885.800 ROL și restrânse la suma de 594.416,90 RON întrucât, din redactarea art.11 lit. g din contract că, prin clauza penală invocată de pârâta reconvenientă, rezultă că părțile au convenit să sancționeze depășirea de către constructor a termenului de execuție stabilit, iar nu și neexecutarea; or, pârâta a imputat reclamantei o neexecutare a obligației prin părăsirea șantierului și nu o întârziere în îndeplinirea prestației contractuale.
Întrucât, față de volumul și valoarea lucrărilor de construcții-montaj executate, pârâtei îi incumba obligația de plată a unei diferențe de preț, a respins ca lipsite de suport cererile de obligare a reclamantei -" Cons" SRL la restituirea sumei de 400 RON și a sumei de 50.000 USD în echivalentul în lei din ziua plății.
A respins ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii materialelor cu motivarea că proba cu expertiză administrată a evidențiat că materialele de construcție sunt incluse în cantitățile de lucrări real executate, atât în lista lucrărilor de bază, cât și în lista lucrărilor suplimentare.
În cond. art.246 Cod proc. civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj nr.148/2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalente dobânzilor achitate la credite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel atât reclamanta - " CONS" SRL cât și pârâta - reconvenientă - " " SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
a)Apelul declarat de reclamanta - CONS SRL
Apelanta a susținut prin cererea de apel următoarele critici:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor efectuate și neachitate la scadență, cererea sa fiind precizată la fila 57, vol. I, iar calcului dobânzii de la data scadenței până la momentul pronunțării hotărârii putea fi realizat de către judecătorul fondului.
Cu privire la soluția dată de instanța de fond privind obligarea reclamantei la plata către pârâtă a daunelor reprezentând prețul lucrărilor executate de terți, a apreciat apelanta - Cons SRL că soluția este nelegală în raport de împrejurările care au determinat încetarea contractului înainte de termen și de excepția de neexecutare care a justificat încetarea activității de către reclamantă, mai înainte de finalizarea totală a lucrărilor.
A susținut apelanta - Cons SRL că pretenția pârâtei - SRL de a achita contravaloarea lucrărilor prin intermediul altor societăți este nefondată, cât timp la dosar nu există nicio probă privind efectuarea lucrărilor de către aceste societăți, iar reclamanta nu se face vinovată de neexecutarea contractului, stabilindu-se cu certitudine că derularea convenției a fost împiedicată de întârzierile la plată a lucrărilor executate, recepționate de pârâtă și neachitate de aceasta. În aceste condiții, - SRL nu poate pretinde celeilalte părți îndeplinirea obligațiilor asumate convențional, iar excepția de neexecutare absolvă reclamanta de orice culpă în ceea ce privește executarea propriilor obligații, justificând refuzul de a mai continua lucrările în aceste împrejurări.
A observat apelanta reclamantă că la stabilirea prejudiciului cauzat pârâtei reconveniente nu s-a avut în vedere în ce măsură lucrările efectuate prin intermediul terțelor persoane făceau obiectul contractului în legătură cu care instanța a reținut aplicarea art.14 sau erau lucrări suplimentare acestui contract.
Modalitatea soluționării cererii reconvenționale de către instanță a fost apreciată de apelanta - Cons SRL ca fiind eronată, cât timp nu a fost analizată corespondența între părți, inclusiv notificarea privind sistarea lucrărilor și nu a fost avut în vedere faptul că în sprijinul afirmației că au fost cheltuite sume de bani suplimentare contractului nu au fost depuse dovezi la dosar.
Referitor la timbrajul cererii reconvenționale, a apreciat apelanta că taxa de timbru achitată la ultimul termen de judecată nu este raportată la valoarea pretențiilor precizate de pârâta reconvenientă, astfel că soluția corectă ar fi fost de anulare în parte a cererii netimbrate corespunzător.
A solicitat apelanta reclamantă să-i fie încuviințate probele cu înscrisuri și expertiză contabilă pentru stabilirea dobânzii legale aferente debitului de 13 030 798 078 lei vechi.
b)Apelul declarat de pârâta - reconvenientă - SRL
S-a susținut prin apelul său de către pârâtă că soluția instanței de fond este eronată, întrucât temeiul juridic al acțiunii era răspunderea contractuală, astfel că instanța era datoare să stabilească, prin prisma actelor depuse, conținutul voinței părților.
Astfel, plecând, în opinia pârâtei, de la două elemente certe, respectiv executarea lucrării în proporție de 83,1% și plata de către - SRL a sumei de 1 249 449 USD, instanța trebuia să stabilească proporția în care s-au executat lucrările de bază și cele suplimentare, ținând seama, totodată, de faptul că în contractul inițial s-a prevăzut un preț ferm pentru lucrare, preț care nu putea fi majorat pentru a acoperi lucrări care erau deja cuprinse și evaluate prin convenția părților.
În raport de aceste susțineri a apreciat apelanta pârâtă că cererea reclamantei este total nefondată.
În referire la cererea reconvențională, soluția a fost considerată nelegală de către - SRL prin prisma faptului că nu se poate stabili cum s-a ajuns la suma de 450 069, 2 RON ca preț al lucrărilor de bază executate de beneficiară cu alte societăți comerciale, iar motivarea privind respingerea cererii de penalități în sumă de 594 416,90 RON nu poate fi primită, pentru că părțile ar fi înțeles să sancționeze doar depășirea termenului de execuție stabilit, nu și neexecutarea, importantă fiind depășirea termenului, indiferent de motivul care a determinat producerea acestui fapt.
A reiterat apelanta pârâtă că nu avea nici un fel de obligație legală să plătească lucrări neefectuate, plățile făcute fiind peste nivelul realizării construcției, astfel că motivarea respingerii sumelor de 400 RON și 50 000 USD nu mai subzistă, iar regimul juridic al garanției impune întoarcerea acesteia la pârâtă.
La termenul de judecată din 23.04.2008, urmare a constatării intervenirii în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea insolvenței, s-a dispus disjungerea apelurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 5396/com/19.10. 2007 Tribunalului Constanța, urmând a fi soluționate la acest moment procedural doar cererile de apel formulate împotriva modului de soluționare de către prima instanță a cererii principale de chemare în judecată.
În vederea unei juste aprecieri asupra acestor cereri a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă solicitată de către apelanta pârâtă - SRL, raportul suplimentar fiind depus la filele 72 - 79.
Examinând apelurile cu care instanța de control judiciar a rămas investită în urma pronunțării încheierii din 23.04.2008, se rețin următoarele:
Referitor la apelul formulat de pârâta reconvenientă - SRL, analizat doar prin prisma motivelor invocate asupra modului de soluționare de către prima instanță a cererii principale, instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta pârâtă - SRL a criticat hotărârea pronunțată de judecătorul fondului pentru raționamentul, considerat eronat, în ceea ce privește stabilirea prețului datorat pentru lucrările executate de intimata reclamantă - Cons SRL, apreciind că instanța era datoare a lua în calcul doar procentul de lucrări realizate de executant și prețul ferm stabilit prin contractul de montaj nr. 148/2002 și actul adițional încheiat pentru lucrări suplimentare în valoare de 61 000 USD.
Nu poate fi reținut un astfel de raționament juridic în măsura în care acordul inițial de voință a fost modificat ulterior prin acte adiționale acceptate de ambele părți litigante, prin devize întocmite de executant și acceptate de beneficiar, precum și prin efectuarea unor lucrări suplimentare recunoscute de - SRL ori identificate de experții tehnico imobiliari ca fiind necesare în vederea finalizării obiectivului stabilit prin contractul de montaj nr. 148/2002.
Plecând de la contractul inițial și având în vedere ceea ce s-a executat, experții desemnați în cauză au identificat atât lucrările care au fost executate de - Cons SRL (defalcate în lucrări de bază și lucrări suplimentare), cât și prețul datorat de beneficiarul - SRL.
În raportul de expertiză tehnico imobiliară au fost evidențiate lucrările de bază, cuprinse inițial în anexele contractului de montaj nr. 148/2002, pentru care s-au calculat valorile de decontare, fiind totodată identificate și lucrările suplimentare care au fost executate de - Cons SRL, lucrări care au fost necesare în etapizarea construirii obiectivului contractat, pentru finalizarea investiției.
Astfel, lucrările necuprinse în contractul inițial, dar obligatoriu de executat pentru realizarea obiectivului "Dezvoltare biconcesiune - Renault" au fost evaluate de experții tehnico imobiliari la valoarea de 11 753 663 522 ROL, această sumă fiind suplimentară față de prețul ferm de 1 370 000 USD.
Prin urmare, procentul de 83,1% pe care-l reține apelanta pârâtă - SRL se referă la lucrările din lista contractată (anexă la contractul de montaj nr. 148/2002), la care se adaugă și lucrările suplimentare identificate prin raportul de expertiză tehnico imobiliară, astfel că prețul pretins de reclamantă este atât cel pentru parte din lucrările de bază executate și neachitate (în cuantum de 3 317 218 556 ROL), cât și valoarea acestor lucrări suplimentare pentru care nu s-a plătit decât suma de 2 040 084 000 ROL.
În aceste condiții, este nefondată susținerea apelantei pârâte - SRL potrivit căreia nu mai datorează nici un preț pentru lucrările executate de - Cons SRL, caracterul sinalagmatic al convenției părților determinând obligația pârâtei de a achita reclamantei prețul stabilit pentru lucrările de care beneficiază pentru realizarea obiectivului contractat.
Asupra apelului formulat de reclamanta - Cons SRL:
Părțile litigante au încheiat contractul de construcții montaj nr. 148/06.06.2002, având ca obiect executarea lucrărilor necesare pentru edificarea obiectivului "Dezvoltare biconcesiune - Renault", stabilind etapele de execuție și sumele de bani ce urmau a fi achitate pentru aceste etape.
Apelanta reclamanta - Cons SRL a pretins că a efectuat lucrări ce au fost facturate spre decontare către intimata - SRL, fără însă ca aceste lucrări să fie achitate la termen.
Pentru o justă soluționare a cererii principale de chemare în judecată, prima instanță a încuviințat efectuarea expertizelor judiciare de specialitate, în vederea identificării lucrărilor ce au fost executate de - Cons SRL, suplimentar față de cele contractate inițial și pentru care s-a stipulat prețul ferm 1 309 000 USD, majorat ulterior cu suma de 61 000USD, precum și pentru determinarea scadenței fiecărei cheltuieli pretinse de apelanta reclamantă și neachitate în termen de către intimata pârâtă - SRL.
În condițiile în care ambele părți au încălcat clauzele convenționale în ceea ce privește modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate de fiecare cocontractant, intervenind totodată și alte acte adiționale prin care s-au aprobat lucrări suplimentare și s-a convenit asupra stadiului lucrărilor și al plăților efectuate, expertizele tehnice efectuate în cauză au avut rolul de a identifica exact care au fost acele lucrări efectuate de - Cons SRL și neachitate de beneficiarul - SRL, precum și lucrările ce ar fi trebuit a fi realizate și pentru care apelanta pârâtă a avansat sume în vederea executării lor.
Plecând de la constatările cuprinse în rapoartele de expertiză depuse la dosarul de fond, prima instanță a reținut judicios că apelanta reclamantă - Cons SRL a efectuat atât lucrări de bază, identificate în contractul de montaj nr. 148/06.06.2002, în valoare de 43 005 491 928 ROL, cât și lucrări suplimentare ce au fost acceptate de beneficiar, pentru care s-a stabilit suma de 11 753 663 522 ROL.
În măsura în care aceste lucrări executate de - Cons SRL au fost recunoscute de - SRL, acordul de voință al părților fiind exprimat fără echivoc prin contractul inițial, precum și în cuprinsul actelor adiționale la acesta și al proceselor verbale de lucrări ascunse și devizelor aferente fiecărei lucrări, apelanta reclamantă, în calitate de creditor, era îndreptățită să pretindă plata prețului pentru ceea ce a executat la obiectivul "Dezvoltare Biconcesiune - Renault".
Astfel, în urma coroborării probelor administrate la instanța de fond, s-a reținut corect că lucrările efectuate de - Cons SRL (lucrări de bază și lucrări suplimentare) au fost estimate la suma de 58 727 428 822 ROL(43 005 491 928 753 663 522 ROL), iar beneficiara - SRL a achitat doar suma de 41 728 357 372 ROL, fiind astfel obligată în raport de prevederile art. 969 civ. la plata diferenței de preț de 13 030 797 078 ROL.
Pentru acest debit restant a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză contabilă, în vederea determinării cuantumului dobânzii cuvenite pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență, dat fiind faptul că în materie comercială dobânda curge de drept de la data exigibilității datoriilor (art.43 com.).
Instanța de apel reține că reclamanta - Cons SRL este îndreptățită a pretinde de la intimata pârâtă - SRL dobânda calculată pentru neachitarea la scadență a sumei de 1 303 080 RON (13 030 798 078 ROL), în cuantum de 725 931, 97 RON, conform suplimentului raportului de expertiză contabilă depus la filele 73 - 79 din dosar și necontestat de părțile litigante.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 296 proc. civ. instanța va admite apelul reclamantei - Cons SRL, va respinge ca nefondat apelul - SRL și va modifica în parte sentința civilă nr. 5396/19.10.2007 a Tribunalului Constanța, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 725 931,97 lei cu titlul de dobândă legală, urmând a menține celelalte dispoziții ale hotărârii judecătorești apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă- CONS SRL P- cu sediul în P,-, județ P - prin administrator judiciar - P,-,. 4..2, județ P,împotriva Sentinței civile nr.5396/COM/19 octombrie 2007 Tribunalului Constanța.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă- SRL - cu sediul în C, str. - nr.251, județ C,împotriva Sentinței civile nr.5396/COM/19 octombrie 2007 Tribunalului Constanța.
Schimbă, în parte, sentința apelată in sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 725.931,97 lei reprezentând dobânda legală calculată conform raportului de expertiză contabilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la soluționarea cererii principal de chemare în judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 8 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud. fond:Th.Th.
Red.dec.jud.
5 ex/7.11.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
