Spete pretentii comerciale. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. 9002,-
DECIZIA CIVILĂ NR. 163
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T împotriva sentinței comerciale nr. 339/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - - T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2009, care face parte din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2009.
CURTEA
Deliberând constată:
Prin sentința comercială nr. 339/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s- respins acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, fiind obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.574.732 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și suma de 28.933,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prevalându-se de factura cu numărul 867/10.09.2008 și invocând existența unor dispoziții de șantier emise de către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată prin care urmărește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.574.732 lei ce reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate în beneficiul acesteia.
Potrivit art. 46.com. factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
Acceptarea poate fi făcută expres - verbal sau în scris - dar și tacit, prin fapte concludente.
În speță, factura în discuție poartă ștampila societății pârâte, iar aplicarea ștampilei pe facturile fiscale semnifică acceptarea lor.
Deși pârâta contestă dreptul reclamantei de a primi plata în temeiul acestei facturi, apreciind că aceasta, de vreme ce vizează lucrări ce sunt în calificate de părți ca "suplimentare", este condiționată de emiterea unui act adițional la contractul încheiat (AL-C 90/7933/06.06.2007), prima instanță a reținut că, din dispozițiile de șantier depuse la dosarul cauzei, rezultă că lucrările în litigiu au fost solicitate de către pârâtă și mai mult, prin adresele cu numerele -.04.2008 și 12255/07.07.2008, pârâta a comunicat reclamantei că justificarea executării lucrărilor suplimentare se găsește în aceea că, la primirea ordinului administrativ materializat în dispozițiile de șantier, contractantul (reclamanta) va începe să realizeze modificarea lucrării, fiind chiar obligat în acest sens de clauza contractuală inserată la art. 35.5 din "Condițiile generale" din contract.
Între părți s-a încheiat, astfel, valabil o convenție în temeiul căreia reclamanta a prestat lucrări în beneficiul pârâtei, cuantificate prin factura cu numărul mai sus identificată prin număr și acceptată de către pârâtă.
În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 969.pr.civ. se impune ca cererea să fie admisă cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 2.574.732 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate.
Chemată fiind în considerarea dispozițiilor art. 969 și 970.civ. să respecte convenția încheiată, pârâta nu se poate prevala pentru a obține exonerarea de a-și executa obligațiile de faptul că nu a obținut încheierea unui contract scris care să îi asigure procurarea fondurilor necesare, întrucât aceleași norme legale vin să asigure dreptul reclamantei la a obține executarea întocmai și cu bună credință a dreptului născut din acest raport juridic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel, se arată următoarele:
Între pârâta apelantă și pârâta intimată s-a încheiat Contractul de lucrări cu nr. AL-C 90/7933/6.06.2007, pentru realizarea lucrărilor de construcții aferente Proiectului ", extindere și dotare laborator sanitar-veterinar DSVSA T-LUCRĂRI", proiect finanțat prin program SAPARD.
Conform art. 35.5 din Contract, la primirea ordinului administrativ prin care se solicită modificarea oricărei părți a lucrării, contractantul va începe să realizeze modificarea respectivă, fiind obligat de prevederile Condițiilor Generale ale Contractului, în așa fel ca și cum aceste modificări ar fi prevăzute în contract.
Apelanta pârâtă arată că valoarea lucrărilor respective urma să fie suportată din nota de renunțare prezentată de constructor și din capitolul "Diverse și neprevăzute" din Devizul general.
Prin adresa nr. 6521/10.04.2008, pârâta DSVSA Taa tenționat-o pe reclamantă că, pentru modificarea unor părți a lucrării ordonate de responsabilul de proiect, există aprobată acoperirea acestor cheltuieli suplimentare justificate tehnic din Bugetul indicativ aprobat doar până la valoarea de 93.100 lei plus TVA, contravaloare pentru care, până la finele lunii aprilie se va încheia un prim act adițional la contractul inițial, acoperind astfel primele două dispoziții de șantier emise și semnate anul trecut.
Pârâta apelantă mai arată că, în privința cheltuielilor diverse și neprevăzute, în bugetul avizat de ordonatorul principal de credite, ca urmare a avizului nr. 127/17.05.2007 și de Agenția SAPARD, a fost prevăzută suma de 93.151 lei, din care 45.173 lei cheltuieli eligibile rambursabile. Așadar, întrucât valoarea lucrărilor suplimentare a fost prevăzută în bugetul inițial avizat de ordonatorul principal de credite, a fost posibilă încheierea unui act adițional (nr. 2/22.05.2008) la contractul de lucrări nr. AL-C/90/7933/6.06.2007, prin care s-au adăugat la valoarea inițială a contractului și echivalentul lucrărilor neprevăzute, în limita bugetului disponibil.
Pârâta apelantă arată că atunci când, din evaluările efectuate în teren, din antemăsurătorile realizate de proiectant și a calculelor primare ale, s-a considerat că există riscul să fie depășit cuantumul de 15 % din valoarea proiectului inițial, a făcut demersuri la conducerea, în vederea analizării cheltuielilor suplimentare și, eventual, a avizării lor în Consiliul Tehnico-Economic.
După prezentarea documentațiilor vizând lucrările suplimentare, avizul respectiv nu a fost obținut.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora ar fi efectuat lucrările suplimentare care se regăsesc în dispozițiile de șantier, după ce a primit avizul al din data de 31.07.2008, sunt nefondate, întrucât dispozițiile de șantier invocate în speță sunt emise în anul 2007, deci înainte de data de 31.07.2008.
Mai mult, situațiile prezentate de reclamantă în documentația anexată cererii de chemare în judecată nu au semnătura dirigintelui de șantier și nu există procesele-verbale întocmite de constructor și semnate de către dirigintele de șantier.
În lipsa avizului, nu s-a putut încheia actul adițional la contractul cu nr. AL-C 90/7933/6.06.2007.
Prin adresa nr. 17781/3.10.2008, DSVSA Taî nvederat reclamantei că nu se pot plăti lucrările suplimentare pentru care aceasta a întocmit situații de lucrări, întrucât nu există avizul favorabil din partea al B și nici actul adițional.
Potrivit art. 42, alin.1, lit. c din Legea 500/2002, privind finanțele publice, obținerea aprobării ordonatorului principal de credite este inerentă încheierii actului adițional la contract. Ca urmare, dată fiind lipsa avizului și lipsa avizului ordonatorului principal de credite, neîncheierea actului adițional nu poate fi catalogată ca un refuz nejustificat.
Apelanta pârâtă arată că reclamanta a formulat împotriva sa și o acțiune, înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, prin care a solicitat obligarea DSVSA T la încheierea actului adițional vizând lucrările suplimentare.
Având în vedere această acțiune, în care se discută lucrările suplimentare, pârâta a solicitat primei instanțe, în prezentul litigiu, să suspende judecarea acțiunii în pretenții, în baza art. 244, pct. 1.proc.civ. până la soluționarea cauzei în dosarul nr-, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să plătească suma de 2.574.732 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare solicitate de aceasta.
În speță, instanța de judecată a reținut incidența prevederilor art. 46 din Codul comercial, conform cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale, apreciind că, în speță, factura nr. 867/10.09.2008, depusă de reclamantă la termenul de judecată din data de 24.03.2009, "poartă ștampila societății pârâte, iar aplicarea ștampilei pe facturile fiscale semnifică acceptarea lor".
Totodată, instanța a reținut că, "deși contestă dreptul reclamantei de a primi plata în temeiul acestei facturi apreciind că aceasta, de vreme ce vizează lucrări ce sunt în calificarea părților "suplimentare", ar fi condiționată de emiterea unui act adițional la contractul încheiat -, din dispozițiile de șantier depuse Ia dosarul cauzei rezultă că lucrările în litigiu au fost solicitate de către pârâtă", "între părți s-a încheiat astfel valabil o convenție în temeiul căreia reclamanta a prestat lucrări în beneficiul pârâtei, cuantificate prin factura cu numărul de mai sus identificată prin număr și acceptată de către pârâtă".
Cu privire Ia aceste aspecte, solicită să se constate că sunt netemeinice, întrucât, după cum s-a învederat mai sus, emiterea dispozițiilor de șantier s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 35.5 din contractul de lucrări, astfel încât "lucrările să nu fie întârziate în așteptarea acordării vreunei prelungiri a timpului pentru completarea sau ajustarea lor la valoarea contractului", iar emiterea acestora nu generează implicit obligația de plată în sarcina pârâtei, fiind necesară avizarea de către ordonatorul principal de credite a acestor lucrări și emiterea avizului, inerent modificării valorii contractului inițial; după aprobarea finală prin a bugetului suplimentar, la Cap., urma să întocmească un ofertă nou, în limita bugetului aprobat, care să conțină cantitățile lucrate suplimentar, iar responsabilul de proiect să analizeze, să evalueze și să aprobe, după caz, contravaloarea lucrărilor suplimentare în conformitate cu regulile prevăzute în art. 35.4, lit. a, b și c din Contractul cadrul (Condițiile generale).
Astfel, abia după acceptarea ofertă (în situația dată fiind probabil necesară și efectuarea unei expertize financiare) era posibilă încheierea unui act adițional la contract, care să înglobeze lucrările suplimentare (astfel cum subliniază și Responsabilul tehnic al proiectului finanțat prin Programul SAPARD, în adresa atașată).
Mai mult, după cum se poate observa, sunt dispoziții de șantier emise pe parcursul anilor 2007-2008 fără a se solicita lucrări suplimentare (exemplu - Dispoziția de șantier nr. 8, referitoare la elemente constructive ce ar putea fi recuperate) sau în care era obligatorie prezentarea de către constructor a de renunțare pentru soluția tehnică inițială (NR), înaintea prezentării notelor de lucrări suplimentare (), sub forma unor devize ofertă.
În conformitate cu normativele legale, după realizarea acestei etape, urma obligatoriu perioada de negociere pentru adoptarea soluțiilor noi și a evaluării acestora, în conformitate cu principiile cuprinse în art. 35.2 și 35.3 din Condițiile generale la contract.
După finalizarea negocierilor, prin Procese - verbale acceptate de către ambele părți, trebuia să urmeze întocmirea unui nou deviz ofertă pentru lucrările suplimentare, care să stea la baza unui act adițional Ia contractul cadru.
, semnatar al contractului de lucrări cu nr. AL-C 90/7933/06.06.2007 (cuprinzând și Condițiile generale la contract, invocate mai sus și implicit prevederile art. 35), a fost atenționat despre condițiile finalizării procedurilor pentru realizarea unei documentații complete pentru lucrări suplimentare.
Având în vedere faptul că la art. 35.8 din aceleași Condiții generale se stipulează posibilitatea contractantului de a fi îndreptățit la compensații pentru cheltuielile suplimentare apărute pe parcursul execuției proiectului original, consideră că nu avea posibilitatea de a cuantifica câte dintre aceste modificări se datorează proiectantului general, mai ales că nici un obiect (corp) de clădire contractat nu a fost finalizat de către constructor, aspect raportat la prevederile art. 35.8, care condiționează acordarea acestor compensații de către Autoritatea contractantă doar "odată ce toate cantitățile au fost executate în scopurile contractului" ("Contractantul, întocmind o solicitare motivata și înaintată Autorității Contractante, va putea fi îndreptățit Ia compensații pentru orice pagubă suferită ca rezultat al modificărilor la proiectul original, odată ce toate cantitățile au fost executate în scopurile contractului.
Prin Adresa DSVSA T cu nr. 6842/22.04.2009, era atenționată asupra prevederilor Contractului cadru AL-/7933/06.06.2007, în calitate de Contractant, că este îndreptățită Ia compensații pentru orice pagubă suferită ca rezultat al modificărilor la proiectul original, odată ce toate cantitățile au fost executate în scopurile Contractului. S-a mai atras atenția că nici măcar unul din obiectivele/corpuri contractate, care cuprind și lucrări suplimentare nu a fost finalizat, iar finalizarea întregii investiții SAPARD era garanția decontării și a contravalorii lucrărilor suplimentare (conform clauzelor contractuale).
Totodată, în adresa menționată, s-au inserat următoarele: "Vă rugăm să respectați întocmai condițiile contractuale și să faceți rapid dovada în șantier că doriți să duceți la îndeplinire Contractul AL-/7933/06.06.2007. În caz contrar, ne vedem obligați să aplicăm prevederile Art. 61 "Rezilierea Contractului de către Autoritatea contractantă". numărul 1 DSVSA T este finalizarea investiției și recuperarea în termen a cheltuielilor eligibile de la Agenția SAPARD".
Menționează că la respectiva dată, stadiul fizic al realizării obiectivului ", extindere și dotare laborator sanitar-veterinar, DSVSA T-LUCRĂRI", finanțat prin Programul SAPARD, este de aproximativ 85%, cu diferențe procentuale între corpurile de clădiri între 70-90%, ceea ce confirmă faptul că mai sunt cantități de executat din contractul de bază, iar scopul contractului și finalizarea investiției SAPARD nu este atins.
Cu privire la pretinsa "acceptare" de către pârâtă, a facturii nr. -/10.09.2008, care a fundamentat soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantei, se arată următoarele:
Deși a invocat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată care a constituit obiectul dosarului de fond, factura nr. -/10.09.2008, în justificarea pretențiilor financiare în contradictoriu cu pârâta, la această cerere de chemare în judecată, Aaa nexat Factura nr. 667/01.08.2008, în copie xerox.
La termenul de judecată din data de 24.03.2009, reprezentantul reclamantei A în dosarul nr-, a depus la dosarul cauzei, pe lângă o serie de înscrisuri (reprezentând corespondență vizând lucrările suplimentare la Contractul de lucrări nr. AL-/7933/06.06.2007, centralizator al situațiilor de lucrări suplimentare, însoțit de situații de lucrări) și Factura nr. 867/10.09.2008, în copie xerox, factură care purta ștampila DSVSA T la rubrica "semnătura de primire", precum și rezoluția directorului executiv al DSVSA T, Dr., în colțul din stânga sus al facturii (aspecte cu privire la care pârâta arată că nu are cunoștință, întrucât factura în speță a fost returnată de pârâtă societății reclamante, fără a purta ștampila sau rezoluția directorului executiv).
Având în vedere denaturarea conținutului unui înscris adevărat, preexistent (în speță factura 867/10.09.2008), prin efectuarea unor asemenea adăugiri, constând în rezoluția directorului executiv și aplicarea ștampilei instituției, ca o dovadă a însușirii facturii și implicit, ca o recunoaștere a sumei de 2.574.732 lei cuprinse în aceasta, pe care Aop retinde și consecințele juridice ale înscrisului falsificat, pârâta a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (prevăzută și sancționată de art. 290 Cod penal).
Menționează că, în pofida faptului că a învederat instanței, atât în concluziile verbale de la termenul de judecată din data de 24.03.2009, cât și în Concluziile scrise depuse la dosarul cauzei că nu avea cunoștință despre aplicarea rezoluției și ștampilei DSVSA T pe această factură, instanța de judecată a admis cererea de chemare în judecată, considerând această factură acceptată de către DSVSA T, în calitate de pârâtă.
Subliniază că, prin Adresa DSVSA T cu nr. 17781/03.10.2008, comunicată A prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, pârâta a returnat acesteia situațiile de lucrări suplimentare și factura nr. 867/10.09.2008 (care nu a purtat rezoluția directorului executiv și ștampila instituției noastre), însoțită de precizarea că "nu putem analiza și plăti aceste lucrări suplimentare, neexistând avizul favorabil din partea Consiliului tehnico-economic al B și implicit actul adițional", exprimând clar și fără echivoc faptul că acest înscris nu este însușit de pârâtă, deci neacceptat și, implicit, că poate fi acceptat la plată.
De asemenea, solicită să se constate că acest înscris (Factura nr. 867/10.09.2008, pretins acceptată de către pârâtă) nu a fost comunicată nici ca anexă la Convocarea la conciliere directă, demers inerent introducerii cererii de chemare în judecată, în virtutea dispozițiilor art. 7201alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă .
De asemenea, toate înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată au fost prezentate în copie xerox, fără a fi certificate pentru conformitate cu originalul sau însoțite de exemplarele originale, pentru confruntare, încălcându-se prevederile art. 7203alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pentru considerentele expuse, solicită să se admită apelul și să se modifice în tot sentința apelată, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta
În drept, pârâta apelantă invocă art. 282-298 din Codul d e procedură civilă, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În privința criticii vizând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de către pârâta DSVSA T, în baza art. 244, pct. 1.proc.civ. până la soluționarea acțiunii din dosarul nr- al Tribunalului Timiș, curtea reține că, într-adevăr, prima instanță nu s-a pronunțat expres asupra acestei chestiuni incidentale, însă, din modul în care a motivat soluția dată, se poate desprinde cu ușurință ideea că nu s-a considerat că de acel proces depinde soluționarea prezentului proces, atâta timp cât justificarea executării și plății lucrărilor suplimentare și-a găsit justificarea în contractul inițial încheiat (art. 35.5-la primirea ordinului administrativ, contractantul va începe să realizeze modificarea lucrării).
Așadar, chestiunea incidentului de procedură al suspendării a fost soluționat implicit de către prima instanță.
În ceea ce privește critica vizând nerespectarea de către reclamantă a procedurii prevăzută de art. 7201.proc.civ. prin neanexarea întregii documentații la invitația la conciliere, Curtea constată că este nefondată, întrucât procedura concilierii a fost realizată, în invitația la conciliere făcându-se referire concretă atât la suma, cât și la factura în litigiu. Nedepunerea unui înscris ca anexă nu poate atrage nevalabilitatea procedurii de conciliere, întrucât procedura concilierii are rațiunea stingerii pe cale amiabilă a litigiilor dintre părți și a efectuării unui punctaj comun, prin care să se înlăture toate neclaritățile părților. Pe de altă parte, Curtea reține că această critică este pur formală și excesivă, din moment ce pârâta nu a fost interesată de stingerea litigiului pe cale amiabilă, această atitudine fiind dedusă din faptul că nu s-a prezentat la conciliere.
În ceea ce privește însă fondul litigiului, Curtea consideră că, aflându-ne pe tărâmul executării convențiilor, trebuie afirmate două principii care se constituie în jaloane de neînlăturat: principiul obligativității, între părți, a convențiilor legal încheiate, consacrat de art. 969, alin. 1 cod civil și principiul executării cu bună credință a convențiilor, consacrat de art. 970, alin. 1 Cod civil.
De asemenea, trebuie făcută, încă de la început o distincție foarte clară între tipurile de raporturi de drept (după natura lor) cu implicații în cauza de față. Astfel, există raporturi de drept privat (comercial), ce vizează încheierea și executarea contractului, precum și raporturi de drept public (financiar), ce vizează aspectele privind întocmirea bugetului pârâtei DSVSA T, execuția sa, deschiderea de credite bugetare și obținerea avizelor legale (inclusiv al Consiliului Tehnico-Economic).
Având făcută această poziționare a relațiilor litigioase dintre părți, Curtea reține că, între reclamanta și pârâta DSVSA T s-a încheiat Contractul de lucrări cu nr. AL-C 90/7933/6.06.2007, pentru realizarea lucrărilor de construcții aferente Proiectului ", extindere și dotare laborator sanitar-veterinar DSVSA T-LUCRĂRI", proiect finanțat prin program SAPARD.
Reclamanta a trecut la executarea acestui contract, însă, în timpul lucrărilor, proiectantul lucrării a observat că sunt necesare lucrări suplimentare de substanță, cauzate de problemele cu apa freatică, natura terenului de fundare și necesitatea schimbării structurilor de rezistență.
Ca urmare, proiectantul a emis, în scopul executării lor, dispoziții de șantier, care au fost aprobate de către beneficiarul DSVSA T și de către dirigintele de șantier. Ca urmare, pentru aceste lucrări suplimentare, s-au întocmit și devize-ofertă ce au fost aprobate de către beneficiarul DSVSA Toată această documentație se află la dosarul primei instanțe (filele 98-284). Este adevărat că o parte din costurile suplimentare s-au asigurat din notele de renunțări la unele lucrări din proiectul inițial, însă aceste sume, rezultate din renunțări nu au acoperit toate sumele necesare lucrărilor suplimentare, această împrejurare fiind probată de faptul că pârâta a acceptat la plată sumele rezultate pentru lucrările suplimentare și a cerut suplimentarea bugetului alocat lucrărilor de construcții. Astfel, prin adresa nr. 16891/18.09.2008, face cunoscută situația ordonatorului principal de credite B și solicită urgentarea avizării favorabile a lucrărilor suplimentare de către Consiliul Tehnico-Economic al ordonatorului principal de credite.
Dacă lucrările suplimentare s-ar fi încadrat în bugetul inițial aprobat pentru lucrările de construcție, astfel cum afirmă pârâta, demersurile sale pentru obținerea unor fonduri suplimentare nu și-ar mai găsi justificarea.
Prin adresa nr. 6521/10.04.2008, pârâta DSVSA T l-a asigurat pe constructor că există o justificare pentru lucrările suplimentare, aceasta fiind cuprinsă în prevederile art. 35.5 din Condițiile generale ale contractului.
Curtea reține că prevederile articolului 35.5 sunt: "La primirea ordinului administrativ (dispoziții de șantier semnate de proiectant, însușite de beneficiar și avizate de de șantier și verificatorul tehnic de proiect) prin care se solicită modificarea respectivă, Contractantul va începe să realizeze modificarea lucrării fiind obligat de prevederile acestor Condiții Generale să procedeze în așa fel ca și cum aceste modificări ar fi prevăzute în contract. Lucrările nu vor fi întârziate în așteptarea acordării vreunei prelungiri a timpului pentru completarea sau ajustarea lor la valoarea contractului []" (fila 42 din dosar).
Mai mult, pârâta l-a înștiințat pe constructor că, în condițiile obținerii sumelor solicitate suplimentare prin avizare de către B, se va solicita o nouă modificare a bugetului indicativ aprobat de către Agenția SAPARD, moment în care se va încheia un al treilea act adițional la contract.
Pârâta DSVSA T, în calitate de beneficiar al lucrărilor, a solicitat în mod ferm executarea lucrărilor suplimentare de către constructorul La solicitările de clarificări formulate de către constructorul reclamant, cu privire la finanțarea și plata lucrărilor suplimentare, pârâta l-a asigurat că acestea sunt acoperite juridic, respectând prevederile art. 35-Condiții generale (adresa nr. 12255/07.07.2008 emisă de DSVSA T).
Este demn de remarcat că, prin adresa nr. 16891/18.09.2009 emisă de DSVSA T către B, aceasta din urmă este înștiințată că (constructorul reclamant) a sistat lucrările încă din 15.05.2008, ca urmare a neavizării lucrărilor suplimentare și a nesemnării actului adițional.
Prin adresa nr. 16414/10.09.2008, pârâta DSVSA T îl înștiințează pe constructor că documentația lucrărilor suplimentare a fost avizată favorabil în Consiliul Tehnico-Economic al B din data de 31.07.2008, motiv pentru care îi cere acestuia să nu sisteze lucrările.
Ca urmare a acestei corespondențe, de natură a risipi toate îndoielile, constructorul emite factura cu nr. 867/10.09.2008, în valoare de 2.574.732,47 RON, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare, factură care este acceptată de către pârâtă.
Prima instanță a reținut corect că, otrivit p. art. 46.com. factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
În speță, factura mai sus menționată a fost acceptată de către pârâtă, care a acceptat astfel și faptul că lucrările suplimentare solicitate au fost executate. Semnătura reprezentantului pârâtei, la fel ca și ștampila pârâtei, aplicate pe factură nu au numai semnificația receptării materiale a facturii, ci chiar acceptarea sa la plată, cu toate consecințele juridice ce decurg din această acceptare. Acceptarea la plată este confirmată de toată corespondența intensă desfășurată între cele două părți și între pârâtă și ordonatorul său principal de credite ( B), corespondență din care rezultă că lucrările au fost solicitate de către beneficiarul DSVSA T și executate de către constructorul reclamant.
Nu are nicio relevanță că, de fapt, contrar asigurărilor date de către beneficiarul lucrării, nu a existat avizul al ordonatorului principal de credite, întrucât raporturile contractuale de drept privat între beneficiar și constructor s-au legat, în ceea ce privește lucrările suplimentare, prin dispozițiile de șantier emise de către beneficiar, în baza art. 35.5 din Condițiile generale ale contractului de lucrări. Lipsa avizului nu poate fi opusă, întrucât acest aviz ține de relațiile interne, de drept financiar public dintre ordonatorii de credite, de construcția bugetului de venituri și cheltuieli și de execuția lui. Contractul de lucrări de construcție are o existență autonomă, executarea lui nu poate fi influențată de relațiile bugetare între cele două autorități publice și această executare trebuie făcută cu bună credință, astfel cum părțile s-au angajat inițial.
Pârâta nu se poate prevala de neprimirea avizului al ordonatorului principal de credite pentru neplata lucrărilor suplimentare solicitate, pentru că și-ar invoca propria culpă, mai ales că l-a asigurat în permanență pe constructor că avizul există și lucrările suplimentare vor fi finanțate. Comportamentul pârâtei, care refuză plata lucrărilor solicitate cu motivarea inexistenței avizului, după ce anterior i-a afirmat existența vine în vădită contradicție cu principiul executării cu bună credință a convențiilor, prevăzut de art. 970, alin. 1 Cod civil.
Din această perspectivă trebuie văzută și încheierea actului adițional la contractul inițial: din moment ce lucrările suplimentare au fost angajate în baza contractului inițial și lucrările suplimentare au fost executate prin acordul părților, nu se mai impunea încheierea unui act adițional, decât, cel mult, ca un element suplimentar de probațiune, pe lângă factura fiscală și dispozițiile de șantier.
În consecință, pârâta este obligată să-și execute cu bună credință obligația sa de plată, din moment ce a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare și a acceptat plata lor, întrucât, conform art. 969, alin. 1 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, motiv pentru care apelul său va fi respins ca nefondat.
Văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T împotriva sentinței civile nr. 339/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Dr. - - - - -
. activitatea prin pensionare,
Semnează Președinte Secție Comercială
GREFIER,
- -
Red. /27.11.2009
Dact. /27.11.2009
Prima instanță - Trib.
Judecător -
5 ex./ 3 com.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban
