Excepție de neconstituționalitate. Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1236
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de revizuenta SC SRL T împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SC SRL, prin Cabinet Individual de Insolvență, SC SRL Sînnicolau M și & T, având ca obiect recurs la încheiere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în substituirea avocatului, pentru revizuenta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, verificându-se actele și lucrările de la dosar se constată că recurenta a depus prin registratura instanței o cerere de amânare a judecării cauzei, motivând că a fost citată cu încălcarea dispozițiilor art. 89 Cod procedură civilă, citația fiindu-i comunicată în data de 21.10.2009, pentru termenul de judecată din data de 22.10.2009.
Reprezentantul revizuientei precizează că susține cererea de amânare întrucât a fost în imposibilitatea de a completa motivele de recurs.
Instanța în deliberare, respinge cererea de amânare, întrucât, conform art. 29, alin. 6 din Legea 47/1992, recursul declarat împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale se judecă în termen de 3 zile, astfel că este imposibil să se respecte termenul de minim 5 zile prevăzut de art. 89, alin. 1.proc.civ.
Acest termen special de 3 zile prevăzut în legea specială face să se deroge de la regula generală prevăzută de art. 89, alin. 1.proc.civ. care impune ca citația să fie înmânată părții, sub sancțiunea nulității, cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Pe de altă parte, alin. 2 al aceluiași articol permite ca, în pricinile urgente, termenul de 5 zile să fie redus, ori în cauza de față urgența este vădită și decurge cu necesitate din termenele foarte scurte pentru declararea recursului și pentru soluționarea sa.
CURTEA
Deliberând constată:
Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuenta SC RO SRL T, acordându-se termen pentru continuarea judecății la 13.11.2009.
În motivare, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de art. 29 alin. 1 - 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, având în vedere că excepția nu vizează dispoziții care au legătură cu cauza.
Dispozițiile art. 326 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevăd că, în cadrul cererii de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Or, în prezenta cauză revizuenta a invocat încălcarea limitelor investirii instanței de recurs, în sensul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, dispozițiile pretins a fi neconstituționale nefiind incidente.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuenta SC RO SRL T, solicitând modificarea încheierii de ședință pronunțată de către Tribunalul Timiș în data de 06.10.2009 în dosarul nr-,în sensul:suspendării judecării cauzei în dosarul nr- de pe rolul Tribunalul Timiș până la pronunțarea hotărârii de către Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate.
În motivare se artă că în fapt, revizuenta a invocat la termenul din data de 01.09.2009 excepția de neconstituționalitate: aprevederilorart. 452 alin. (1) proc.civ. în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, în măsura în care permit ca în cadrul executării silite să se instituie poprirea asupra creanțelor probabile sau potențiale ale debitorului față de terțe persoane; a prevederilor art. 399 alin. (1) și art. 454 alin. 1.Proc.Civ. în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României, în măsura în care permit formularea unei contestații la executare de către terțul poprit decât ulterior demarării procedurii de validare a popririi împotriva acestuia și a prevederilor art. 453 alin. (1) Proc.Civ. în raport de prevederile dispozițiile art.l - Statul român, art.21 - Accesul liber la justiție și art. 126 - Instanțele judecătorești, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, în măsura în care permit înființarea popririi de către executorul judecătoresc fără ca în prealabil să fi fost încuviințată de instanță, întrucât se aduce atingere principiului separației puterilor în stat, prin înlăturarea intervenției instanței în controlul de legalitate al începerii procedurii execuționale.
S-a invocat excepția de neconstituționalitate, având în vedere faptul că, în funcție de constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestor texte de lege, depinde modul de soluționare a cererii de revizuire formulată.
La termenul de judecată din data de 06.10.2009, Tribunalul Timișa respins excepția invocată, considerând că nu are legătură cu motivele de revizuire formulate.
Excepția de neconstituționalitate invocată în fața tribunalului are legătură cu motivele cererii de revizuire, în măsura în care se va admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 452 alin. (1) proc.civ. în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, a prevederilor art. 399 alin. (1) și art. 454 alin. 1.Proc.Civ. în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României, a prevederilor art. 453 alin. (1) Proc.Civ. în raport de prevederile dispozițiile art. 1, art.21 și art.126 din Constituția României, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, cererea de revizuire se impune a fi admisă, întrucât formele de executare din dosarul de executare 709/ex/2009 al - & au fost îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor legale, iar poprirea a fost instituită asupra unei creanțe probabile sau potențiale a debitorului L față de subscrisa și nu asupra unei creanțe certe, lichide a cărei exigibilitate să fi fost amânată la un termen determinat sau determinabil.
Revizuenta arată că a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații, prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi, emisă de - & în data de 24.09.2008 în dosarul execuțional, asupra veniturilor pe care revizuenta le-ar datora în prezent sau viitor lui C L, desființarea popririi instituite prin adresa de înființare a popririi, emisă de - & în data de 24.09.2008 în dosarul execuțional, asupra veniturilor pe care revizuenta le-ar datora în prezent sau viitor lui C L, desființarea oricăror acte de executare efectuate față de revizuentă în dosarul execuțional al - &, încetarea executării silite față de revizuentă în dosarul execuțional al - &, întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia față de revizuentă, în situația în care titlurile executorii sunt puse în executare față de aceasta, obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii legale aferente sumei depuse de revizuentă ca și cauțiune în vederea suspendării executării silite, de la data consemnării acestei sume și, în continuare, până la data eliberării acestei sume, suspendarea executării silite pornită față de revizuentă în dosarul execuțional al - &, obligarea în solidar a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 14833/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, instanța a respins contestația la executare formulată de revizuentă.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 120/R din data de 20.03.2009, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins recursul.
În motivarea deciziei, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
"- că existența relațiilor contractuale care îl îndreptățesc pe cel arătat ca debitor să primească sume de bani din partea terțului poprit este suficientă pentru înființarea popririi, așa cum a apreciat prima instanță.
Suma datorată de către terțul poprit debitorului urmărit nu trebuie să fie exigibilă la momentul instaurării măsurii, ci poate să dobândească acest caracter și ulterior (în viitor)"
În esență, s-a formulat cerere de revizuire, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra următoarelor aspecte:
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra încălcării dispozițiilor Legii nr. 58/1934, neînvestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, conform dispozițiilor art. 61 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, impune anularea formelor de executare din dosarul de executare 709/EX/2009 al - & îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor legale;
Tribunalul Timiș nu a respectat decizia obligatorie emisă de cu privire la admiterea recursului în interesul legii referitor la investirea cu formulă executorie a cambiei, a biletului la ordin și a cec-ului, decizie pronunțată de anterior pronunțării hotărârii Tribunalului Timiș;
Potrivit art. 452 alin. (1) Proc. Civ."sunt supuse executării silite prin poprire sume de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".
În măsura în care Codul d e Procedură Civilă, prin sintagma "sume datorate în viitor", înțelege creanțe probabile sau potențiale, iar nu doar creanțe certe și lichide a căror exigibilitate a fost amânată pentru viitor la un termen determinat sau determinabil, dispozițiile art. 452 alin. (1) Proc. Civ. încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
discriminarea, în cazul supus analizei este indirectă. Aceasta, deoarece practicile instanțelor de judecată de aplicare a prevederilor art. 452 alin. (1) Proc. Civ. creează un dezavantaj comparativ între persoane aflate în situații identice, respectiv între persoanele care contestă existența unei creanțe pe care o invocă o terță persoană împotriva lor, în funcție de modalitatea prin care aceste terțe persoane înțeleg să își valorifice creanța invocată, fie pe calea unei acțiunii în pretenții, fie prin dirijarea propriilor creditori asupra patrimoniului acestei persoane pe calea popririi.
În sens contrar, nu s-ar putea invoca prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită prin lege, întrucât legea care reglementează procedura de judecată trebuie să respecte nu numai prevederile Constituției, ci și spiritul acesteia.
Având în vedere întregul sistem normativ al Constituției, însă, trebuie constat totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condițiile procedurii de judecată nu sunt absolute, limitele libertății de reglementare fiind determinate și în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.
Potrivit art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă:"împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare",iar potrivit art. 454 alin. (1) Proc. Civ."Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorului despre măsura luată".
În măsura în care dispozițiile art. 399 alin. (1) și ale art. 454 alin. (1) Proc. Civ. permit formularea unei contestații la executare de către terțul poprit decât ulterior validării popririi împotriva acestuia, acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României
Potrivit prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României: "(1) Orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nupoate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Prevederile art. 399 alin. (1) și ale art. 454 alin. (1) Proc. Civ. în măsura în care permit formularea unei contestații la executare de către terțul poprit decât ulterior validării popririi împotriva acestuia, contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României întrucât limitează dreptul terțului poprit de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
În cazul de față, dispozițiile art. 399 alin. (1) și ale art. 454 alin. (1) Proc. Civ. contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României în măsura în care revizuenta este obligată să aștepte validarea popririi pentru a contesta faptul că nu datorează vreo sumă de bani lui
Prin proces echitabil trebuie înțeleasă "poziția ce-i este conferită părții în proces, prin reglementarea procedurii de judecată, atât față de dispozițiile legii aplicabile în cauză, cât și față de activitatea instanței de judecată".
Având în vedere întregul sistem normativ al Constituției, însă, trebuie constat totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condițiile procedurii de judecată nu sunt absolute, limitele libertății de reglementare fiind determinate și în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
În reglementarea exercitării acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.
Or, prin reglementarea neconstituțională a art. 399 alin. (1) și art. 454 alin. 1. Proc. Civ. revizuenta consideră că i se îngrădește dreptul de a se adresa justiției pentru a-i apăra interesele și drepturile, întrucât nu se poate face decât ulterior demarării procedurii de validare a popririi.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă:"Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit".
În măsura în care dispozițiile art. 453 alin. (1) Proc. Civ. permit înființarea popririi de către executorul judecătoresc, fără ca în prealabil să fi fost încuviințată de instanță, executare silită indirectă, se aduce atingere principiului separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 din Constituie, prin înlăturarea intervenției instanței în controlul de legalitate al începerii procedurii execuționale.
unei asemenea competențe executorilor judecătorești, care nu fac parte din autoritatea judecătorească și a căror activitate, potrivit art.4 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se află sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției, încalcă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin.(4), potrivit cărora"Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale",cât și pe cele ale art.126 alin.(l), potrivit cărora"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Întrucât executorii judecătorești nu se bucură de garanțiile de independență și imparțialitate ale instanței de judecată, se încalcă dreptul părților la un proces echitabil consfințit de art.21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3) din Constituția României: "(1) Orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Prin decizia nr. 458 din 31 martie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3731din Codul d e procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct.13 din Legea nr. 459/2006, Curtea Constituțională a stabilit că"Accesul la o instanță de judecată, prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite"și în consecință, nici procedura validării popririi reglementată de dispozițiile art. 460.proc.civ. nu poate constitui un remediu suficient în acest sens.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea reține că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 29, alin. 1 din Legea 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Obiectul litigiului de față este "revizuire", ori, astfel cum corect a subliniat Tribunalul Timiș, conform art. 326, alin. 3.proc.civ. în cadrul cererii de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Așadar, mai întâi, conform textului de mai sus, trebuie ca cererea de revizuire să fie admisă în principiu, pentru a se putea revizui decizia atacată și a se rejudeca recursul. Numai în această ipoteză vor primi incidență textele de lege invocate de către revizuentă și numai astfel dispozițiile legale considerate de revizuentă a fi neconstituționale vor avea legătură cu cauza.
În acest stadiu însă, nu se poate admite verificarea constituționalității unor texte de lege cum sunt cele vizate, ci doar, eventual, a acelor texte legale care vizează admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Cum însă aceste texte nu sunt vizate, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29, alin. 1 din Legea 47/1992, pentru a fi sesizată Curtea Constituțională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de revizuenta SC SRL T împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -
GREFIER,
Red../27.10.2009
Dact. /27.10.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -
-
5 ex./3 com.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
