Spete pretentii comerciale. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.168/COM

Ședința publică din 20 octombrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea apelului comercial declarat de apelanta-reclamantă- M -- cu sediul în M, Intrarea Portului, nr.1, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL - cu sediul în M,.Constanței, -Y2,.C,.24, jud.C, împotriva sentinței civile nr.42/COM/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 20.10.2008, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția comercială - sub nr-, reclamanta -" M"- a chemat în judecată pârâta -" "SRL și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 185.067,91 lei reprezentând contravaloarea închirierii forței de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 19.04.2007 a încheiat cu pârâta contractul nr.7/2007, completat ulterior prin acte adiționale.

Prin actul adițional nr.3 la contract s-a stabilit că -" "SRL va închiria forță de muncă de la -" M"-, la un tarif de 7,50 Euro/oră/om (fără TVA).

Facturile emise de șantier la 5.09.2007, 19.09.2007 și 28.09.2007 pentru încasarea contravalorii închirierii forței de muncă nu au fost onorate de către pârâtă.

În drept, au fost invocate art.969-970 Cod civil, clauzele contractului nr.7/2007.

În dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâta -" "SRL nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 42/10.01.2008 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Au fost avute în vedere următoarele argumente:

Prin contractul de cooperare nr.7/2007 pârâta -" "SRL, în calitate de subcontractant, s-a obligat să execute lucrări industriale pentru beneficiara -" M"-.

La data de 27.06.2007 părțile au încheiat Actul adițional nr.3 la contractul de cooperare nr.7/2007 și au convenit că beneficiara -" M"- va închiria subcontractoarei forță de muncă, la un tarif de 7,50 Eur/oră/om (fără TVA), pentru finalizarea lucrărilor ce fac obiectul contractului.

S-a mai stabilit că valoarea orelor de închiriere va fi facturată de către beneficiară la sfârșitul perioadei de închiriere, iar plata lor se va face prin compensare valorică.

Motivat de împrejurarea că pârâta nu a efectuat plata facturilor nr.-/5.09.2007 - în valoare de 68.838,40 lei, nr.-/19.09.2007 - în valoare de 81.538,04 lei și nr.-/28.09.2007 - în valoare de 34.691,47 lei, reclamanta a formulat prezenta acțiune.

Potrivit art.969 cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Creditorul poate pretinde și obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta s-a îndatorat.

Din cuprinsul Actului adițional nr.3 rezultă că părțile au convenit asupra stingerii obligației ce incumba pârâtei -" "SRL, pentru închirierea forței de muncă, prin compensație și nu prin plată.

Soluția a fost atacată cu apel d e către - M -.

Prin motivele de apel se arată că s-a convenit să se recurgă la compensarea valorică între facturile emise de subcontractor pentru lucrările executate și facturile emise de către apelantă pentru forța de muncă solicitată (închiriată) întrucât subcontractorul a rămas fără forță de muncă proprie și a executat lucrările cu forță de muncă închiriată. Intimata nu a emis însă facturi pentru lucrările executate cu forța de muncă închiriată, de aici rezultând sumele de bani datorate și neachitate până în prezent.

Apelanta mai arată că posedă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În drept se invocă art. 969 și 970.civ.

Intimata nu depune întâmpinare.

Apelul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 969C.civ. " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".

Convenția părților materializată prin actul adițional nr. 3 la contractul de cooperare lucrări industriale nr. 7 din 2007 este în sensul compensării valorice între contravaloarea orelor de închiriere facturată și contravaloarea lucrărilor executate.

Actul adițional nr. 3 încheiat la 27.06.2007 mai prevede că facturarea orelor de închiriere se va face la sfârșitul perioadei de închiriere, fără a se preciza însă care este perioada de închiriere.

Din conținutul actului adițional rezultă însă că închirierea s-a făcut pentru finalizarea lucrărilor care fac obiectul contractului nr. 7/2007, fără să se prevadă o prelungire a termenului de finalizare stabilit prin actul adițional nr. 1 pentru 21.06.2007, în condițiile în care actul adițional nr. 3 fost încheiat după expirarea acestui termen.

Concluzia este aceea că apelanta a consimțit tacit la prelungirea termenului de finalizare, iar pentru toată perioada cuprinsă între data încheierii actului adițional nr. 3 și finalizarea lucrărilor - indiferent cât va - va asigura forța de muncă prin închiriere, facturarea urmând a se face la final (încheierea procesului verbal de recepție).

În ciuda prevederilor actului adițional care stabilește facturarea la finalul perioadei de închiriere care, în lipsa unei prevederi exprese, va coincide cu finalizarea lucrărilor, apelanta emite facturi la finalul fiecărei luni. Prin acțiune nu se afirmă și nici nu se dovedește printr-un înscris finalizarea lucrărilor, exigibilitatea creanței fiind astfel discutabilă. Nu se face vorbire nici despre o eventuală plată a lucrărilor executate pentru a se aprecia asupra unei eventuale renunțări tacite la compensarea creanțelor.

Apelanta va putea obține creanța sa la data finalizării lucrărilor, în modalitatea stabilită prin convenție, respectiv prin compensarea cu valoarea lucrărilor executate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanta-reclamantă- M -- cu sediul în M, Intrarea Portului, nr.1, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL - cu sediul în M,.Constanței, -Y2,.C,.24, jud.C, împotriva sentinței civile nr.42/COM/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:Th.

Red.jud.-Gr.

4ex./14.11.2008

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Constanta