Spete pretentii comerciale. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.186

Ședința publică din data de 03 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe

JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtaSC SRL, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.548/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în G, str.- -, cartier 21, nr.1, - 13,.C,.184, județul G și pârâții și, ambii domiciliați în B,-, județul

Cererea de apel este timbrată cu 371 lei taxa judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/10.09.2008 și timbre judiciare în cuantum de 3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat G din Baroul Buzău, lipsind apelanta-pârâtă SC SRL și intimații-pârâți și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, după care:

Avocat G având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită amânarea judecării cauzei față de împrejurarea că apelul nu este suficient timbrat întrucât terenul a fost evaluat la 100.000.000 lei ROL, la instanța de fond acțiunea a fost timbrată cu 702 lei, cererea reconvențională s-a timbrat cu 2588 lei, apelul a fost timbrat cu 371 lei și se impune completarea timbrajului cu 1371 lei.

Curtea apreciază că la momentul introducerii acțiunii valoarea terenului ce face obiectul cererii în revendicare era de 10.000 lei, pentru care s-a timbrat în consecință, iar dacă intimata-reclamantă era nemulțumită de cuantumul taxei judiciare de timbru avea posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare, motiv pentru care respinge cererea de amânare a cauzei și dispune lăsarea dosarului la ordine.

La apelul nominal făcut la reluarea dosarului la ordine, a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat G din Baroul Buzău, lipsind apelanta-pârâtă SC SRL și intimații-pârâți și.

Avocat G având cuvântul pentru intimata-reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art.1 și art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, din oficiu, invocă un motiv de apel d e ordine publică, referitor la necompetența materială a primei instanțe de a soluționa cauza, având în vedere valoarea obiectului litigiului și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente cu privire la acest motiv de apel.

Avocat G având cuvântul pentru intimata-reclamantă precizează că lasă la aprecierea instanței cu privire la motivul de apel d e ordine publică invocat din oficiu de instanță.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.1032/2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC SRL și și pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de aproximativ 160 mp, precum și demolarea de pe terenul revendicat a atelierului ridicat cu autorizație provizorie în suprafață construită de aproximativ 120 mp și construcția executată fără autorizație în suprafață construită de 38,90 mp iar în caz de refuz partea acestora, autorizarea sa de a demola construcțiile în litigiu, pe cheltuiala părților.

În motivarea de fapt a cererii, reclamanta a arătat că a redobândit în proprietate în condițiile Legii nr.10/2001, printre altele imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 590 mp situat în B,- și care actualmente este înscris în cartea funciară cu numerele cadastrale provizorii 9131 și 9132, iar o parte din aceasta suprafața de teren, respectiv aproximativ 160 mp, este ocupata de pârâți, care au edificat următoarele construcții: - o construcție din cărămidă fără a poseda autorizație de construcție, în suprafață de aproximativ 38,90 mp, astfel cum rezultă și din schița anexă ce face parte din dispoziția de retrocedare în natură a imobilului, întocmită de domnul și a doua construcție din teren pentru care pârâții persoane fizice au avut autorizație provizorie, pe timp de 6 luni.

A mai arătat reclamanta că în data de 4.07.2000 pârâții și au încheiat cu B un contract de închiriere pentru suprafața de 177,64. cu valabilitate până în data de 8.04.2004 ( care ulterior a fost prelungit) iar la data de 18.06.2002 au obținut autorizație pentru o construcție provizorie din lemn cu suprafața construită de 53,32. la o distanță de 2,50 mp față de construcția existentă pe teren și pe care ulterior au închiriat-o pârâtei SC SRL în vederea desfășurării de activități productive.

Această pârâtă în timpul soluționării notificării (în vederea retrocedării în natură a imobilului) a extins suprafața construită a magaziei din lemn iar între magazia de lemn și construcția deja existentă pe teren a edificat fără autorizație o construcție din cărămidă ce a fost alipit de partea de imobil retrocedată în natură.

Deși contractul de închiriere și- încetat valabilitatea la momentul punerii în posesie (18.01.2007), reclamanta a solicitat pârâtelor să lase liber terenul revendicat, fara ca, pana în prezent, acestea sa fi dat curs solicitării sale.

Pârâții, în conformitate cu dispozițiile art.115 și 119 cod proc.civ. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au precizat că sunt de acord cu primul capăt de cerere, cât și cu punctul doi din cerere și anume obligarea lor la demolarea atelierului și a construcției anexă.

Au mai solicitat pârâții ca în cazul în care se va stabili printr-o expertiză tehnică de specialitate că ei ar deține pe suprafața de teren cotropită și imobilele construcții, reclamanta să fie obligată la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea acestora respectiv materialele și manopera, ei fiind constructori de bună credință.

In cauză, s-au administrat probatorii cu acte și două expertize tehnice având ca obiective: identificarea suprafeței de teren, proprietatea reclamantei și stabilirea faptului, dacă pe aceste suprafețe de teren se află imobilul construcție aparținând pârâților, care este destinația lor și dacă au fost edificate cu autorizație de construire, iar a doua expertiză de specialitate construcții cu unic obiectiv - identificarea și evaluarea imobilelor construcții proprietatea pârâților, aflate pe terenul proprietatea reclamantei.

Prin sentința nr.548/26 iunie 2008 Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SC SRL, și și în consecință a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 160. situat în municipiul B,-, potrivit raportului de expertiză. Au fost obligați pârâții să demoleze de pe teren construcțiile edificate iar în caz de refuz a autorizat reclamanta pe cheltuiala pârâților. S-a respins cererea reconvențională și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 de lei către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în baza autorizației nr.362/22.06.2004 emisă de Primăria Municipiului B, completată prin sentința civilă nr.808/15.09.2005 pronunțată de Tribunalul Buzău, reclamanta a redobândit în proprietate în condițiile Legii nr.10/2001 imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 590 mp situat în Municipiul B,-.

O parte din această suprafață, respectiv 177 mp a făcut obiectul contractului de închiriere nr.130/4.07.2000 potrivit căruia B în temeiul Legii nr.114/1996 și a Legii nr.112/1995 a închiriat terenul până la 8.04.2004 pârâtului. După obținerea autorizației de construire nr.184/18.06.2002 și a certificatului de urbanism nr.699/3.06.2004, pârâtul a edificat pe terenul închiriat o magazie, "construcție provizorie din lemn", fără a respecta documentația autorizată.

Pe terenul revendicat, alături de această construcție "provizorie" pârâții fără o prealabilă autorizație au efectuat alte construcții identificate de expertul tehnic potrivit planșelor fotografice, filele 170 - 181, fără acordul și cu încălcarea clauzei inserate în contractul de închiriere, art.9 alin.4 (fila 44) potrivit căruia "orice schimbare de destinație sau executare de lucrări de construcție, pe suprafața închiriată se va face cu acordul scris al locatorului și cu respectarea disp. legii nr.50/1991, modificată prin Legea nr.125/1996.

A reținut instanța de fond și faptul că reclamanta a început demersurile pentru retrocedarea în natură a imobilului situat în municipiul B, strada - încă din anul 2001, iar pârâții au avut cunoștință de aceasta fiind introduși în cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr.13047/2001 (fila 124) în calitate de chiriași.

Cât privește buna credință a pârâților instanța a constatat că acele construcții s-au edificat împotriva opunerii proprietarului terenului, iar distrugerea acestora justifică un interes real din partea reclamantei căreia, în baza dispoziției nr.362/22.07.2004 ( art.1), emisă de Primarul municipiului B (fila 24), i se restituie în natură în starea în care se afla la data înregistrării notificării de restituire și "liberă orice sarcini"- partea din imobilul proprietate de stat situată în municipiul B, strada - -.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC SRL, prin reprezentant legal, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, fiind încălcate flagrant dispozițiile legale instituite de art.494 alin.3 cod civil și ale art.580 alin.2 și următoarele Cod procedură civilă.

Susține apelanta că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea apelanților-pârâți la ridicarea construcțiilor proprietatea lor aflate pe suprafața de teren revendicată nu există temei de drept și de fapt pentru această solicitare decât în situația în care ar fi constructori de rea credință, în sensul dispozițiilor art.494 alin.3 Cod civil, însă în speță nu se poate reține în sarcina lor o rea credință în edificarea construcțiilor ce se solicită a fi ridicate, întrucât sunt posesorii terenului în baza unui contract de închiriere cu, a acționat în baza unui drept conferit de lege, acela de chiriași, atunci când a procedat la edificarea construcțiilor existente.

Mai mult decât atât, edificarea acestora s-a făcut chiar cu acordul, administrator de drept al terenului până la obținerea titlului de proprietate pe numele reclamantei.

La momentul la care au edificat construcțiile, respectiv anul 2000 pentru construcțiile definitive și sfârșitul anului 2002 pentru construcțiile provizorii, intimata-reclamantă nu avea nici un drept asupra suprafeței de teren pentru care ulterior a obținut titlul de proprietate, nici măcar aparența dreptului.

Lipsa autorizației de construcție pentru unele dintre aceste construcții nu reprezintă o situație de natură să dovedească reaua credință a apelanților pârâți, reaua credință neputându-se constata decât cu privire la fapte ce s-ar fi desfășurat după momentul introducerii acțiunii, sau cel mult după eliberarea titlului de proprietate al reclamantei, respectiv sfârșitul anului 2005. B credință a apelanților-pârâți nu trebuie apreciată față de raporturile acestora cu alte persoane, ci se apreciază numai în raport de partea cu care se află în curs de judecată.

În ceea ce privește admiterea cererii de autorizare a intimatei - reclamante pentru executarea dispozițiilor sentinței privitoare la obligațiile de a face pe cheltuiala apelanților-pârâți, susține că o astfel de cerere este prematură, întrucât la momentul soluționării ei nu exista un titlu executoriu și de asemenea nici refuzul acestora de a executa o astfel de dispoziție, simpla poziție procesuală a apelanților-pârâți neputând echivala cu un refuz de executare, aceasta fiind o procedură ulterioară judecății, specifică executării silite.

Solicită apelanta a se admite apelul, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a respinge capătul de cerere al intimatei privitor la demolarea construcțiilor proprietatea pârâților aflate pe terenul proprietatea acesteia, respingerea capătului de cerere privind autorizarea executării pe cheltuiala pârâților și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâți și obligarea reclamantei la plata sumei de 33.372 lei conform raportului de expertiză, sumă ce reprezintă contravaloarea construcțiilor proprietatea pârâților ce se află pe suprafața de teren proprietatea reclamantei, întrucât sunt constructori de bună credință.

Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare în condițiile art.289 alin.2 Cod procedură civilă.

În ședința publică din data de 03 octombrie 2008, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin.1 proc.civ. art.1 și art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, a invocat un motiv de apel d e ordine publică, referitor la necompetența materială a primei instanțe de a soluționa cauza, având în vedere valoarea obiectului litigiului.

Examinând apelul, prin prisma motivului de apel d e ordine publică invocat din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin.1 proc.civ. art.1 și art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de circa 160 mp, pe care aceștia au ocupat-o fără drept, precum și la demolarea construcțiilor edificate pe acest teren.

Potrivit evaluării reclamantei de la momentul introducerii acțiunii, valoarea terenului în litigiu este de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi).

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.a proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei.

Prin urmare, Curtea constată că, dată fiind valoarea obiectului litigiului, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revenea judecătoriei, în temeiul disp. art. 1 proc.civ. în mod greșit fiind soluționata de către Tribunalul Buzău.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 295 alin.1, art. 297 alin.2 proc.civ. Curtea va admite apelul și va anula sentința, trimițând cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâta SC SRL, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.548/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în G, str.- -, cartier 21, nr.1, - 13,.C,.184, județul G și pârâții și, ambii domiciliați în B,-, județul B și în consecință:

Anulează sentința nr.548/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Buzău.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.VG/CC

6 ex/28.10.2008

f- - Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Valentina Gheorghe
Judecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Ploiesti