Spete pretentii comerciale. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 105/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr. 194
Ședința publică de la 5.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - ROMÂNIA, în contradictoriu cu intimata - A MANAGEMENT ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.13822/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, modificarea sentintei atacate în sensul compensării sumelor precizate la termenul din 7.04.2008 cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefundat,cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 13822/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - A MANAGEMENT ROMÂNIA SRL împotriva pârâtei - ROMÂNIA și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 219.763 lei reprezentând contravaloarea a 52.500 euro contravaloare debit potrivit contractului din 26.05.2004 încheiat între părți. De asemenea, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care aceasta solicita obligarea reclamantei la plata cheltuielilor efectuate de pârâtă datorită neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către reclamantă, în sumă de 187.715, 847 lei și, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, compensarea acestora cu pretențiile reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că prin contractul din 26.05.2004, reclamanta s-a obligat să presteze în favoarea pârâtei servicii de consultanță, coordonare și control proiect, prestări servicii arhitectură și inginerie pentru realizarea de magazine Plus de tip discount în diferite locații din România pentru care pârâta urma să achite o remunerație, iar în cazul în care era necesară o nouă licitație a lucrărilor, remunerarea serviciilor era cu 10.000 Euro + TVA. Pârâta a comandat 4 obiective în 2004, respectiv magazinele din Târgoviște, D, B, G și 5 obiective în 2005, în B-M, M, DTS, obiective realizate, comenzi al căror număr a fost mai mic de 10, cum s-a convenit, astfel că pretențiile în temeiul art. 5.1.1 din contract sunt întemeiate. De asemenea, pretențiile pentru plata proiectului final Plus M, întrucât acesta a reprezentat un obiectiv executat, au fost considerate întemeiate de instanță. Referitor la pretențiile referitoare la organizarea unei noi licitații și acestea au fost apreciate ca întemeiate, conform art. 5.3 din contract. Cererea reconvențională nu a fost admisă deoarece părțile au convenit asupra îndatoririlor ce reveneau fiecărei părți contractante, iar realizarea proiectului pentru obținerea autorizației de construire revenea reclamantei. Față de faptul că autorizația de construire a fost obținută și pretențiile privind plata taxei din reconvențională sunt neîntemeiate deoarece după obținerea autorizației, aceasta revenea beneficiarului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, se arată că sentința este criticabilă deoarece instanța, deși reține inițial în considerente că reclamanta avea obligația de a presta servicii de consultanță, coordonare și control proiect prestări servicii arhitectură și inginerie, iar pârâta a făcut dovada că aceasta a fost nevoită să achite unui arhitect o sumedenie de onorarii, nu analizează cu temeinicie, modul de executare a acestei obligații de către reclamantă.
În al doilea rând, motivele sunt contradictorii, deoarece pe de o parte reține că obligația de obținerea autorizației de construire aparținea reclamantei, pe de altă parte, pretențiile pârâtei nu pot fi primite.
De aceea, consideră apelanta, în mod nelegitim instanța de fond nu a ținut cont de pretențiile legitime ale reconvenientei-apelante și nu a procedat la compensarea sumelor pretinse de reclamantă.
În dovedire apelului s-au depus înscrisuri.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de apel referitor la neîndeplinirea corespunzătoare de către reclamantă a obligației de prestare a serviciilor de arhitectură, care a condus la angajarea de către pârâtă a unui alt arhitect pe care l-au plătit cu sume de bani ce sunt în sarcina reclamantei, acesta este nefondat, deoarece obligația de efectuare a demersurilor de către reclamantă în vederea obținerii autorizației de construire apare ca fiind executată, de vreme ce au fost obținute autorizațiile de construire pentru fiecare dintre construcțiile tip magazin Plus, ce au făcut obiectul contractului ( acest aspect rezultând din procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor în care sunt menționate datele autorizațiilor de construire-filele 246-266 din dosarul Tribunalului-vol I). De altfel, apelanta-pârâtă nu contestă împrejurarea că autorizațiile de construire au fost obținute ca urmare a efectuării demersurilor de către reclamantă, astfel că și din această perspectivă critica apelantei este neîntemeiată.
Referitor la al doilea motiv de apel, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat, deoarece faptul că instanța a reținut că obligația de a face demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire revenea reclamantei și, în continuare, că pretențiile pârâtei nu pot fi primite, nu este o contradicție, cum afirmă apelanta, întrucât față de obținerea autorizației de construire, rezultă că obligațiile prealabile acestui rezultat au fost îndeplinite de către reclamantă și, ca atare, aceasta nu datorează sume de bani pentru efectuarea unor proiecte de arhitectură, în afara contractului dintre părți.
Prin urmare, Curtea reține că hotărârea Tribunalului este legală și temeinică, deoarece soluția instanței reflectă probele administrate în cauză și concluzia că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pentru care pretinde remunerația convenită, de la pârâtă, astfel că potrivit art. 296 din pr. civ. rap. la art. 969, art. 970 din civil, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă - ROMÂNIA, cu sediul în localitatea, DN 72 FN, județul P, împotriva sentinței comerciale nr. 13822/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă - A MANAGEMENT ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,- A,. 2,. 10 J, sector 1, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 05.05.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
RED/DACT/RE/4 EX.
Sent.com. nr. 13822/22.11.2007
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
