Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2/AP
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1024/C din 4 iunie 2009 și pârâta împotriva sentinței civile nr. 1475/C din 25 august 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 5 ianuarie 2010, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 12 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 1024/C/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
S-a anulat cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta în contradictoriu cu chemata în garanție
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 23.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța că, la data de 1.05.2005 s-a încheiat între Tarlau și X- SRL Contractul nr.22 având ca obiect închirierea spațiului comercial situat în B- în suprafață de 70 mp.
De asemenea, la data de 1.05.2005 s-a încheiat între - SRL și - SRL Contractul nr.23 având ca obiect închirierea spațiului comercial situat în B-, în suprafață de 120 mp.
La data de 1.12.2005 s-a încheiat între - SRL și reclamantă Contractul nr.2 având ca obiect subînchirierea spațiului situat în B--5, în suprafață de 100 mp. Perioada de închiriere a fost stabilită de părți ca fiind de 30 de luni începând cu data de 1.12.2005 și până la data de 1.05.2008.
Prin Actul adițional nr.1/30.01.2006 s-a adăugat o suprafață de 50 mp. spațiului subînchiriat.
La data de 31.05.2006 s-a încheiat între - SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtă, în calitate de cumpărătoare Contractul de nr.752 având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului, parter comercial, situat în B--5 înscris în CF nr.37782 B, în suprafață construită de 223,70 mp. Conform contractului de vânzare-cumpărare menționat pârâta s-a obligat să preia Contractele de închiriere nr.22/1.05.2005 și nr.23/1.05.2005.
Conform Notificării nr.1/3.07.2006 expediată pârâtei de către - SRL reclamanta a procedat la data de 1.07.2006, în mod unilateral, la dezafectarea spațiului subînchiriat. Prin aceeași notificare - SRL a solicitat pârâtei să fie de acord cu încetarea Contractului de închiriere nr. 23/1.05.2005 și a renunțat la toate amenajările efectuate de reclamantă care potrivit art.6 alin. II din contractul de subînchiriere urmau a rămâne în proprietatea sa cedându-le în favoarea pârâtei.
Societatea pârâtă a procedat la înlocuirea butucului ușii principale, astfel cum rezultă din Notificarea aflată la fila 23 dosar coroborată cu declarațiile martorilor și - invitând reclamanta la sediul său pentru a intra în posesia cheii.
Potrivit Raportului de expertiză efectuat în Dosarul nr- având ca obiect asigurare dovezi valoarea lucrărilor dezafectate s-a ridicat la suma de 40.077 lei.
La data de 9.01.2007 pârâta a încheiat cu - SRL Contract de închiriere având ca obiect spațiul comercial situat în B--5, iar la data de 24.07.2007 a răspuns - SRL cu adresă prin care a arătat că este de acord cu încetarea Contractului de închiriere nr.23/1.05.2005 începând cu data de 1.07.2006.
Conform art.998 cod civil orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar în conformitate cu art.999 Cod civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ca a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale menționate a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Susținerile referitoare la prejudiciul în cuantum de 433.327 lei din care 94.675 lei reprezintă investițiile efectuate în spațiul închiriat și 338.665 lei reprezintă beneficiul nerealizat nu au fost primite.
S-a constatat astfel, în ceea ce privește investițiile realizate, investiții care au fost cedate pârâtei prin Notificarea nr.1/3.07.2006, că potrivit art.6 alin.II din Contractul de subînchiriere nr.2/2005 - SRL urma să avizeze planul de investiții propus de reclamantă, iar la părăsirea spațiului închiriat aceste investiții urmau a rămâne în proprietatea locatorului, fără plată, respectiv toate dotările și instalațiile devenite bunuri imobile prin incorporare care nu se pot demonta fără să li se strice sau modifice componența. Au fost în acest sens considerate imobile prin incorporare: pereții interiori construiți, tavanul fals, ușile și ferestrele, instalațiile interioare de apă, gaz electricitate, telefon. Nu s-au cuprins în această categorie instalațiile de alarmă, mobilele și dotările acestora și nici materialul informatic.
Referitor la aceste investiții s-a reținut totodată, din declarațiile martorilor, și -, că reclamanta a dezafectat spațiul închiriat demontând echipamentele electrice și sanitare, tavanul fals, ușa de acces din spate.
Identificarea și evaluarea lucrărilor dezafectate a făcut și obiectul unei expertize judiciare în Dosarul nr- al Judecătoriei Brașov privind asigurare dovezi.
În plus, din concluziile Raportului de expertiză nr.-/2008 efectuat în cauză a rezultat că reclamanta a realizat investiții constând în amenajări, renovări în valoare de 34.539,53 lei fără însă a exista certitudinea că aceste investiții au fost efectuate la spațiul situat în B--5.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat s-a constatat de asemenea din concluziile Raportului de expertiză nr.-/2008 că valoarea ipotetică a profitului brut care ar fi putut fi realizat de reclamantă se ridică la suma de 314.341 lei, cuantumul beneficiilor nete neputând fi determinat în lipsa costurilor aferente acestor beneficii brute. Expertul a ajuns la această concluzie ca urmare a lipsei documentelor din care să reiasă nivelul vânzărilor realizate prin punctul de lucru, raportului de casă de marcat, jurnalului de vânzări, documentelor din care să reiasă nivelul aprovizionărilor aferente punctului de lucru, respectiv jurnalul de cumpărări și notelor de recepții.
Concluzionând asupra condiției existenței prejudiciului în vederea angajării răspunderii civile delictuale s-a constatat că reclamanta nu a dovedit existența acestui prejudiciu.
În ceea ce privește existența faptei ilicite a pârâtei constând în schimbarea butucului ușii de acces s-a reținut că acțiunea - SRL de a efectua această schimbare a intervenit în momentul în care reclamanta a procedat la dezafectarea spațiului închiriat, măsura fiind luată din motive de securitate. În plus, din conținutul Notificării afișată pe ușă a rezultat că reclamanta era invitată le sediul pârâtei pentru a intra în posesia unei chei.
Procesul verbal încheiat la data de 8.11.2007 în Dosarul execuțional nr.644/2007 a intervenit după ce - SRL a notificat pârâtei încetarea la data de 1.07.2006 a Contractului de închiriere nr.23/5.05.2005, ca urmare a dezafectării spațiului de către reclamantă la aceeași dată de 1.07.2006.
În aceste condiții, nu s-a reținut în sarcina pârâtei existența unei fapte prin care să fi încălcat normele dreptului obiectiv și prin care să fi cauzat reclamantei un prejudiciu.
Referitor la existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, ca și condiție a răspunderii civile delictuale, s-a constatat că reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă existența unui asemenea raport, susținerile acesteia în sensul că acțiunile pârâtei au dus la imposibilitatea desfășurării activității comerciale în spațiul închiriat fiind nefondate.
Cu privire la vinovăție, ca și element al răspunderii civile delictuale constând în aceea ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, s-a constatat de asemenea că reclamanta nu face dovada existenței culpei pârâtei.
Astfel, susținerile reclamantei în sensul că pârâta a refuzat să îi recunoască drepturile locative și să îi permită accesul în spațiu, respectiv că a alungat-o din spațiu nu s-au primit întrucât aceste aspecte nu au rezultat din nici o probă administrată în cauză.
Dispozițiile art.1410 și următoarele Cod civil invocate prin cererea de chemare în judecată nu sunt aplicabile în speță deoarece între părți nu s-a încheiat un contract de locațiune.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța, a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite nici una din condițiile răspunderii civile delictuale, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Urmare admiterii excepției insuficientei timbrări la termenul de judecată din data de 26.11.2008 cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă a fost anulată ca insuficient timbrată potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și completată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1475/C/25.08.2009 s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 1024/C/4.06.2009 a Tribunalului Brașov formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamanta și chemata în garanție
A reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr. 1024/C/4.06.2009 Tribunalul Brașova dispus, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, obligarea reclamantei la plata sumei de 23.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat dovedit cu ordinul de plată aflat la fila 156 dosar - volum 1.
Plata onorariului expertului numit de instanță ca urmare a încuviințării cererii în probațiune formulată de societatea reclamantă, onorariu în cuantum de 748 lei, a fost suportată de reclamanta - SRL.
Instanța a încuviințat prin Încheierea de ședință din data de 13.08.2008 cererea formulată de pârâtă privind participarea dlui. expert la efectuarea raportului de expertiză. Acesta a întocmit Raportul de opinie separată din data de 10.03.2009 depus la dosar la filele 267-280 volum 1, iar pârâta a depus dovada plății onorariului consilierului expert în sumă de 14.000 lei la filele 52-53 dosar - volum 2.
Cererea pârâtei în sensul obligării reclamantei și la plata sumei de 14.000 lei reprezentând onorariul consilierului expert nu a fost primită.
S-a apreciat astfel că aceste cheltuieli particulare urmează să fie suportate de societatea pârâtă neputând fi incluse în categoria celor prevăzute de art.274 Cod procedură civilă întrucât prin încuviințarea participării consilierului expert s-a asigurat părților o apărare eficientă pe care o poate realiza de asemenea numai un expert și nu înseamnă că, pe lângă cheltuielile datorate expertului numit de instanță și care a efectuat lucrarea de expertiză dispusă, reclamanta a achitat contravaloarea a încă unei expertize efectuată de consilierul expert încuviințat la cererea pârâtei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și dispozițiile art.281, art.281 ind.2 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de completare a Sentinței civile nr.1024/C/4.06.2009 a Tribunalului Brașov formulată de pârâta - SRL.
Împotriva sentinței civile nr. 1024/2009 a declarat apel reclamanta, iar împotriva sentinței civile nr. 1475/2009 a declarat apel pârâta, ambele aducând critici de nelegalitate și netemeinicie a sentințelor atacate, solicitând, reclamanta, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive și obligarea pârâtei la plata sumei de 433.327 lei, iar pârâta, admiterea apelului, în sensul obligării reclamantei la plata onorariului plătit consilierului expert.
În expunerea motivelor de apel reclamanta aduce critici soluției pronunțate, în sensul neidentificării îmbunătățirilor aduse spațiului comercial situat în B,--5, prin raportarea documentelor justificative înregistrate în contabilitate pentru punctul de lucru din B, în perioada imediat următoare încheierii contractului de subînchiriere, la natura celorlalte spații comerciale ce-au fost deținute de subscrisa în același timp în orașul Totodată, se critică soluția pentru nestabilirea prejudiciului net nerealizat prin stabilirea cheltuielilor aferente perioadei solicitate. Astfel, se impune refacerea și completarea probatoriului în temeiul art. 292 raportat la art. 295 alin.2 Cod procedură civilă.
În continuare se arată că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil.
Astfel, fapta ilicită a constat în schimbarea de către a cheii de acces în spațiu, fiind încălcate dispozițiile art. 1420 pct.3 Cod civil și art.1421 Cod civil. Ori, contractul de subînchiriere în temeiul căreia apelanta folosea spațiul, îi era opozabil intimatei, față de obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 752 încheiat de BNP.
Așa fiind, schimbarea butucului ușii constituie infracțiunea de" violare de domiciliu", proprietarul putând proceda la deposedare printr-o acțiune în evacuare, cu atât mai mult cu cât, prin sentința nr. 2619/C/2007 a fost obligată să-i permită apelantei reintegrarea în spațiu.
Totodată, nici notificarea adresată pârâtei de către, în sensul încetării contractului de închiriere, nu constituie motiv de deposedare, întrucât, proprietarul nu poate intra în spațiu fără încuviințarea, care la acel moment avea valabil contractul de subînchiriere.
În ceea ce privește vinovăția, ea este dovedită, întrucât a știut de existența contractului de sublocațiune încheiat între L și L, și nu a notificat-o cu privire la încetarea contractului cu, respectiv intenția de-a intra în spațiul comercial, nu a făcut demersurile necesare predării cheilor de la imobil după schimbarea butucului de la ușa de acces și nici nu și-a manifestat intenția de a soluționa pe cale amiabilă conflictul.
Relativ la prejudiciu, greșit a fost cuantificat la suma de 34.539,53 lei reprezentând investiții, întrucât nu s-a ținut cont de alte investiții efectuate și înregistrate în contabilitate, impunându-se completarea probatoriului. Totodată, prejudiciul presupune și beneficiul nerealizat, respectiv 18.814 lei/lună, cu titlu profit efectiv obținut din activitatea comercială în spațiul închiriat.
Pe de altă parte, expertiza contabilă a determinat un prejudiciu în cuantum de 314.341 lei, însă expertul a apreciat că este un beneficiu brut, neputând determina pe cel net. Astfel, se impune completarea probatoriului cu obiectivul privind determinarea beneficiului net, ținând seama de cheltuielile în cele 3 luni anterioare deposedării.
În fine, există legătură de cauzalitate, imposibilitatea desfășurării activității comerciale fiind rezultatul exclusiv al acțiunilor, reflectându-se în prejudiciul cert cuantificat la suma de 433.327 lei.
În expunerea propriilor motive de apel, arată că greșit s-a respins cererea de completare a sentinței nr. 1024/C/2009, întrucât instanța a omis să acorde onorariul plătit consilierului expert, admis în judecata pricinii, prin Încheierea de ședință din 13.08.2008.
Astfel, textul de la art. 274 Cod procedură civilă nu distinge și nu determină în mod imperativ și special vreo "categorie" de taxe de timbru și de procedură, onorarii ale avocaților ori plăți de expertize exceptate de la a fi recuperate de la partea căzută în pretenții.
Ori, față de temeiul de drept sus-amintit, instanța era îndrituită să acorde și cheltuielile făcute cu participarea consilierului expert la administrarea probei cu expertiză tehnică și asupra căruia a întocmit punctul său de vedere, reflectat în raportul din 10.-.
În drept: art. 287 alin.1, 2 Cod procedură civilă, art. 2963Cod procedură civilă.
Apelul reclamantei este nefondat, iar al pârâtei este fondat.
Criticile apelantei reclamante relativ la fapta ilicită a pârâtei de-a schimba cheia de acces în spațiu nu se susțin.
Astfel, cum corect a reținut instanța de fond, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 752 având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului, parter comercial, situat în B--5, înscris în CF nr. 37782 B, încheiat la 31.05.2006 între Tarlau SRL și, aceasta din urmă s-a obligat să preia contractele de închiriere nr. 22/1.05.2005 și nr. 23/1.05.2005, ori, contractul de locațiune încheiat de nr. 23/1.05.2005 recunoscut și respectat de L, prin contractul de vânzare-cumpărare al spațiului din 31.05.2006 și-a încetat efectele conform art. 12 alin.2 din contract, începând cu 1.07.2006. Astfel, încetarea efectelor contractului principal de locațiune a determinat încetarea cu aceeași dată a efectelor produse de contractul de sublocațiune pe care l-a încheiat cu la data de 1.12.2005.
Astfel, contractul de sublocațiune nu-i este opozabil intimatei și deci nu se poate prevala de niciun drept împotriva pârâtei, întrucât subînchirierea nu creează raporturi contractuale între proprietar și sublocatar.
Rezultă deci că nu ne găsim în situația de-a se atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei intimate în condițiile art. 998-999 Cod civil, nefiind dovedită fapta ilicită, prejudiciul ori vreunul din elementele răspunderii.
Astfel, exercitându-și atributele dreptului său de proprietate conform art. 480 Cod civil, Lad ezafectat spațiul închiriat, toate aserțiunile apelantei pe tema locațiunii întemeiate pe art. 1420 alin.3 și art.1421 Cod civil fiind superflue.
Relativ la existența vreunui prejudiciu, în absența faptei ilicite și-a relației de cauzalitate, nu e ținută la repararea sa, iar pe de altă parte, corect a apreciat instanța de fond că în ceea ce privește investițiile în valoare de 34.539,53 lei, nu există certitudinea că au fost efectuate la spațiul din B,--5, iar relativ la ipoteticul beneficiu nerealizat, el se ridică la o valoare ipotetică brută de 314.431 lei, cuantumul beneficiilor nete neputând fi determinat în lipsa costurilor aferente acestor beneficii brute.
Ori, așa cum s-a mai arătat, art. 6 din contractul de sublocațiune nu-i e opozabil pârâtei, aceasta neputând fi ținută la plata contravalorii investițiilor ( exprimându-și acordul să fie încorporate spațiului fără vreo obligație de plată). În ceea ce privește imposibilitatea determinării beneficiilor nete, n-au fost exhibate în apel înscrisuri reprezentând documente contabile de gestiune, evidențe ale cheltuielilor aferente realizării volumului de vânzări, cererea de suplimentare a probatoriului, cu completarea raportului de expertiză contabilă fiind respinsă.
Motivele de apel invocate de apelanta pârâtă privind greșita respingere a cererii de completare a sentinței civile nr. 1024/C/4.06.2009 a Tribunalului Brașov cu plata onorariului consilierului expert, întemeiată pe art. 2812alin.2 și 3 Cod procedură civilă, sunt fondate.
Astfel, textul de lege nu distinge, art. 274 alin.2 Cod procedură civilă stipulând că, partea căzută în pretenții, este ținută la plata onorariilor datorate experților pentru lucrările de specialitate efectuate și ordonate de instanța de judecată. Astfel, participarea consilierului expert a fost ordonată de instanță prin încheierea de ședință din 13.08.2008, contravaloarea lucrării de 14.000 lei, fiind achitată cu din 9.01.2009 (filele 62.63 dosar de fond).
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus-amintite, Curtea conform art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1024/C/4.06.2009 pronunțată în dosar nr-, pe care o păstrează ca temeinică și legală și va admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1475/25.08.2009 pronunțată în același sus-amintit dosar, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite cererea de completare a sentinței civile nr. 1024/C/2009, în sensul că va obliga pe reclamanta să plătească pârâtei L, suma de 14.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul consilierului expert.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe apelanta să plătească intimatei, suma de 15.470 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1024/C/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar -, pe care o păstrează.
Admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1475/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ în dosar -, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Admite cererea de completare a sentinței civile 1024/C/4.06.2009 a Tribunalului Brașov, formulată de pârâta și-n consecință:
Obligă pe reclamanta -. să plătească pârâtei suma de 14.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul consilierului expert.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei suma de 15.470 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - -
Grefier,
- -
Red.:./11.02.2010
Tehnored: /15.02.2010/ -6 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Mihaela Cincan
