Spete pretentii comerciale. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.204
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.12959/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea pune în discuție proba cu expertiză solicitată de către apelantă prin motivele de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea probei cu expertiză solicitată de către apelantă, arătând că apelanta și-a însușit fără nici o obiecție concluziile expertizelor de la fond.
Curtea deliberând, respinge proba cu expertiză judiciară solicitată în completare de către apelantă prin motivele de apel, ca neutilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau cereri de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat atât sub aspectul excepțiilor invocate de către apelantă cât și pe fondul cauzei și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Acțiunea formulată de apelantă este o acțiune postprivatizare, supusă regimului de drept comun sub aspectul prescripției și nu o acțiune în valorificarea unui drept născut în procesul de accelerare și finalizare a privatizării. De altfel și celelalte excepții invocate de apelată nu au la bază un suport legal, astfel încât apreciază corecte dispozițiile instanței de fond.
CURTEA
Prin cererea formulată la 10.01.2006 la Tribunalul Brașov, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a fostului FPS, la achitarea către reclamantă, succesoare în drepturi și obligații a - SA, a sumei de 902.529,81 lei, echivalent al sumei de 245.700 EURO, valoare stabilită prin raport de expertiză tehnică, reprezentând daune interese care decurg din antrenarea răspunderii speciale instituite în sarcina pârâtei prin dispozițiile art.324din OUG nr.88/1999, modificată și completată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.237/C pronunțată la 20.03.2006 în dosarul nr.60/2006, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința comercială nr.4685 pronunțată la 08.06.2006 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția de necompetență teritorială, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea introdusă de reclamantă, ca prematură.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta - SRL a formulat apel.
Prin decizia comercială nr.171 pronunțată la 26.03.2007 în dosarul nr.1637/2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis apelul și a desființat în parte sentința atacată în sensul că a respins excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții și trimițând dosarul primei instanțe pentru continuarea judecății.
Prin decizia nr.3330 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr.171 din 26.03.2007.
La rejudecarea cauzei, prin încheierea pronunțată la 17.04.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pus în discuție și a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
În acest sens tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei nu este întemeiată pe prevederile art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.110/1995 ci pe dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997. De asemenea, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002 și art.3228din OUG nr.88/1997 întrucât acestea privesc operațiuni sau acte din cursul procesului de privatizare. Or, acțiunea în cauză privește dreptul de despăgubiri născut ulterior procesului de privatizare, astfel că în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune sunt aplicabile prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, care prevede un termen de prescripție de 3 ani, acesta fiind respectat având în vedere că hotărârea definitivă de retrocedare este din 16.12.2003 iar acțiunea a fost introdusă la 10.01.2006.
În continuarea judecății, prin cererea formulată în cauză la 27.11.2008 reclamanta - SRL și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 1.211.310 lei. Prin sentința comercială nr.12959 pronunțată la 27.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.211.310 lei despăgubiri și 16.814,22 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în principal, că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.110/06.04.1995 încheiat între FPS, a cărei succesoare este pârâta, în calitate de vânzător și Asociația, în calitate de cumpărător, aceasta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra a 203.192 acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al - SA. Prin actul adițional la contract, din 28.05.1997 numărul acțiunilor a fost majorat la 266.99. La 04.04.1997 între părți s-a încheiat și contractul de schimb nr.CM 34 asociația devenind proprietara și asupra a restului de 30% din capitalul social.
Prin hotărârea AGEA a - SA nr.1/20.08.2003 s-a aprobat divizarea societății, una dintre societățile noi astfel formate fiind și - SRL în patrimoniul căreia a revenit spațiul comercial situat în B, Sfatului, nr.23.
Prin decizia civilă nr.1312/16.012.2003 a Tribunalului Brașov - Secția Civilă, rămasă irevocabilă, spațiul comercial în cauză a fost retrocedat moștenitorilor foștilor proprietari, reclamanta pierzând dreptul de proprietate asupra acestuia.
Potrivit art.324din OUG nr.88/1997, instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, plătind o despăgubire care trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului, stabilită de comun acord cu societățile comerciale sau în caz de divergență, în justiție.
Prin art.56 din Legea nr.137/2002 s-a abrogat textul de lege anterior iar prin art.29-30 din aceeași lege s-a reglementat în mod diferit acordarea despăgubirilor în situația în discuție; totuși, prin art.30 alin.3 s-a precizat expres că prevederile art.324din OUG nr.88/1997 rămân aplicabile pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.137/2002, cum este cazul în speță. În raport cu aceste dispoziții AVAS, preluând atribuțiile FPS și AAPS, are, în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, obligația legală de a plăti reclamantei despăgubirea, la valoarea de circulație/piață a imobilelor din momentul pronunțării hotărârii de restituire.
Legea nu a stabilit criterii anume de determinare a prejudiciului, astfel că este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, scopul fiind menținerea patrimoniului societății la aceeași valoare, indiferentde restituirea în natură a unor imobile. În cauză valoarea imobilului, în condițiile menționate a fost stabilită prin expertiză la suma de 1.211.310 lei.
În ceea ce privește excepția procesului rău condus, invocată de pârâtă, aceasta este nefondată, fiind aplicabilă doar în materia contractului de vânzare-cumpărare în condițiile art.1351 Cod civil. În plus, excepția s-a invocat formal, fără a se indica excepțiile sau apărările care puteau duce la anularea sau respingerea cererii de retrocedare către foștii proprietari a imobilului sau la stingerea procesului respectiv.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, în termen legal, solicitând schimbarea hotărârii atacate în principal în tot, în baza admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, a excepției lipsei calității procesuale active, a excepției lipsei calității procesuale pasive sau a excepției procesului rău condus, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei sau, în subsidiar, schimbarea în parte, prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv la valoarea contestată din momentul privatizării, din care să se scadă amortizarea și să fie aplicat indicele de inflație.
În motivarea apelului s-a arătat mai întâi, că tribunalul a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune. Aceasta deoarece data nașterii dreptului la acțiune reprezintă momentul la care a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de restituire în natură a imobilului. Până la predarea imobilului către foștii proprietari reclamanta a avut doar un drept de folosință iar nu de proprietate asupra imobilului. În raport cu data menționată acțiunea reclamantei este prescrisă atât în raport cu termenul de o lună prevăzut de art.39 din Legea nr.137/2002, cât și cu termenul de 3 luni prevăzut de art. art.3228din OUG nr.88/1997. În raport cu art.324din OUG nr.88/1997, prin acțiunea reclamantei s-a valorificat un drept prevăzut de acest act normativ. Acțiunea este prescrisă și în raport cu termenul general de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În mod greșit tribunalul a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a invocat prevederile art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.110/1995 precum și art.324din OUG nr.88/1997 deși nu e parte în contract iar eventuala despăgubire se cuvine cumpărătorului acțiunilor, Asociația, iar nu - SA a cărei succesoare este reclamanta.
În raport cu art.1336 cod civil vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie a bunului vândut dar AVAS nu a vândut imobilul ci acțiunile deținute la - SA.
În al doilea rând reclamanta nu are calitate procesuală activă deoarece art.29 din Legea nr.137/2002 prevede că societatea privatizată nu mai are asigurată repararea prejudiciilor ci cumpărătorul acțiunilor, care nu este reclamanta.
În mod greșit tribunalul a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, deoarece nu aceasta ci societatea comercială la care a fost acționar este proprietara imobilului, astfel că nu este răspunzătoare nici de modificările intervenite în patrimoniul societății respective.
Tribunalul a respins în mod greșit și excepția procesului rău condus. Hotărârea judecătorească de restituire a imobilului nu este opozabilă AVAS, care nu a fost introdusă de reclamantă în acel proces.
Tribunalul a înlăturat în mod nelegal și susținerile AVAS referitoare la valoarea prejudiciului. Dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 nu prevăd acordarea despăgubirii la valoarea de piață a activului. Prin deciziile nr.1074/2003 și 536/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că despăgubirea trebuie să aibă ca punct de plecare valoarea de contabilitate a bunului. Dacă valoarea despăgubirii nu se limitează la valoarea contabilă, societatea care primește despăgubirea la valoarea de piață se va îmbogăți fără just temei. Oricum, din moment ce prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AVAS a vândut doar 70% din capitalul social, reclamanta ar trebui să primească doar procentul respectiv din valoarea înscrisă în contabilitate, trebuind atrasă și participarea celorlalți acționari la repararea prejudiciului. De asemenea, potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 legiuitorul a limitat despăgubirea la maxim 50% din prețul plătit de cumpărător pentru valoarea acțiunilor. Expertiza efectuată la cererea AVAS a stabilit în mod greșit valoarea contabilă a imobilului retrocedat aplicând amortizarea la momentul divizării - SA iar nu la momentul privatizării.
Recurenta a solicitat și suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea apelului, în baza art.280 alin.1 Cod procedură civilă, dar cererea în acest sens a rămas nesoluționată până la data pronunțării asupra apelului, iar la data respectivă a rămas fără obiect.
Intimata-reclamantă - SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece considerentele reținute de tribunal la judecata în primă instanță justifică întrutotul soluția pronunțată.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita respingere de către tribunal a excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune,acesta este nefondat. Aceasta deoarece apelanta invocă în primul rând, în baza art.39 din Legea nr.137/2002 și art.3228din OUG nr.88/1997 termenele speciale de 1 lună, respectiv, 3 luni, care sunt incidente în cazul în care prin acțiunea formulată se urmărește valorificarea unui drept prevăzut de actele normative din domeniul privatizării, născut în cursul procesului de privatizare. Or, prin cererea de chemare în judecată în speță se urmărește valorificarea dreptului la despăgubire născut ulterior procesului de privatizare, ceea ce înseamnă că sub aspectul prescripției extinctive nu sunt aplicabile dispozițiile art.39 și 3228menționate anterior, ci dispozițiile de drept comun (Decretul nr.167/1958) care prevăd un termen de prescripție de 3 ani. Cum acest termen a început să curgă la data rămânerii irevocabile a deciziei nr.1312 din 16.12.2003, de restituire a imobilului în discuție către foștii proprietari, iar acțiunea în cauză a fost formulată la 10.01.2006 rezultă că la această din urmă dată termenul de 3 ani nu era încă împlinit.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul a respins în mod temeinic și legal la judecata în primă instanță și excepțiile lipsei de calitate procesuală activă, respectiv, lipsei de calitate procesuală pasivă. Referirea la cuprinsul cererii de chemare în judecată la prevederile art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.110/1995 nu este în măsură să confere acestei cereri natura juridică a unei acțiuni în răspundere pentru evicțiune de drept comun. Acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997, rămase aplicabile în speță pentru un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002 și care instituie în mod expres o răspundere specială în sarcina apelantei și în favoarea intimatei în sensul plății despăgubirii. Prin urmare susținerile apelantei în raport cu prevederile art.1336 Cod civil și art.29 din Legea nr.137/2002, neaplicabile în cauză, nu pot fi reținute. Dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 au în vedere în mod expres repararea prejudiciului cauzat față de societatea comercială privatizată iar nu față de cumpărătorul acțiunilor. Nici AVAS și nici - SA nu au fost proprietarii imobilului restituit foștilor proprietari ci - SRL în patrimoniul căreia a revenit imobilul, în urma divizării - SA, al cărei succesor este reclamanta sub acest aspect.
Tribunalul a respins în mod corect și excepția procesului rău condus invocată de pârâta AVAS la judecata în primă instanță.
Excepția poate fi susținută doar sub imperiul prevederilor art.1351 Cod civil. Oricum pârâta nu a justificat în concret aspecte de natură să conducă la aprecierea că în procesul privind restituirea imobilului către foștii proprietari reclamanta nu ar fi adoptat o poziție legală. De asemenea, opozabilitatea hotărârii de restituire a imobilului nu prezintă relevanță deoarece acțiunea reclamantei nu se întemeiază pe prevederile hotărârii respective ci pe răspunderea instituită în baza art.324din OUG nr.88/1997.
În ceea ce privește motivul de apel prin care s-a criticat valoarea despăgubirii acordate, este de reținut că în lipsa stabilirii prin dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 a unor criterii pentru evaluarea imobilului, tribunalul a recurs la principiul de drept comun referitor la repararea integrală a prejudiciului, în raport cu care valoarea reală a imobilului este valoarea de piață a acestuia.
Valoarea părților sociale trebuie să reflecte valoarea reală a bunurilor din patrimoniul societății.
Valoarea contabilă nu constituie un criteriu just, pentru că poate fi scăzută sau crescută în mod artificial.
În raport cu cele arătate, stabilirea despăgubirii în raport cu valoarea de piață a imobilului nu echivalează, sub aspect material, cu o îmbogățire fără just temei a reclamantei. Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și la care a făcut trimitere AVAS nu stabilesc obligativitatea raportării valorii despăgubirii la evidențele contabile ci au vizat acest aspect deoarece chiar reclamantele în acele cauze solicitaseră valoarea contabilă reactualizată. Dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 exclud coparticiparea altor acționari la repararea prejudiciului, obligația legală în acest sens revenind AVAS nu proporțional cu acțiunile deținute în numele statului și vândute în procesul de privatizare ci în raport cu faptul că imobilele restituite către foștii proprietari au fost preluate anterior de la aceștia de către stat.
În raport cu susținerile anterioare dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 nu sunt aplicabile în cauză, iar aplicarea de către expert a amortizării nu trebuia raportată la momentul vânzării acțiunilor de către AVAS ci la momentul corespunzător stabilirii în mod real a aportului rezultat în urma divizării în patrimoniul societății reclamante, deoarece principiul reparării integrale a prejudiciului implică evaluarea în mod real a pierderii suferite de această societate în urma restituirii imobilului către foștii proprietari.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12959/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B,-, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
