Spete pretentii comerciale. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.206
Ședința publică de la 17 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.14251/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Ambele părți învederează instanței că nu mai solicita probe noi în apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Temeiul invocat de apelantă este o convenție care nu mai există fiind înlocuită de un contract de privatizare și nemaiexistând cadrul contractual intervine autoritatea de lucru judecat.
În fapt datoriile s-au stins prin contractul de privatizare. Partea arata ca nu solicita cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberand assupra apelului, constata:
Prin sentinta comerciala nr. 41251/29.11.2007, pronuntata de Tribunalul București, Sectia a VI a Comerciala in dosar nr-, prima instanta a respins cererea formulata de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului impotriva paratei Electrică, cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 625.424,66 lei, reprezentand dobanda calculata pentru creditul de retructurare acordat paratei prin conventia nr. 535/1994.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Bucureștia retinut ca prin conventia de credit nr. 535/1994 autorul reclamantei a acordat paratei suma de 1.300.000.000 ROL destinata restructurarii societatii, aceasta urmand a fi rambursata in 3 ani, cu o perioada de gratie de 6 luni, potrivit anexei 10 contractului. Cu prilejul privatizarii societatii prin conventia nr. 15/12.01.1999 incheiata de catre autoritatea statului cu BV, prin art. 6.3.1 al contratului autoritatea statului a acordat posibilitatea reesalonarii rambursarii creditului, inclusiv a celui reprezentat de conventia de creditare din 1994 pentru inca 5 ani, fiind totodata anulate toate majorarile aferente datoriilor societatii, datorii inregistrate catre stat, potrivit art. 6.1.4 din contractul de vanzare cumparare de actiuni. Tribunalul a apreciat astfel ca au fost modificate clauzele conventiei de credit atat in ce priveste atata perioada de rambursare, cat si orice dobanda sau penalitate asimilata majorarilor aferente acestei datorii, aspect care, de altfel, este recunsocut si prin adrea nr. 3209/1999 emisa de Ministerul Finantelor Publice. Mai mult, prima instanta a aratat ca acest litigiu a mai fost desclansat intre parti si, des nu a fost solutionat in fond, instantele anterioare au retinut, c putere de lucru judecat, ca partile au convenit un nou cadrul de rambursare a creditului si in sensul ca dobanzile, privita ca majorari au fost radiate, fiind nedatorate.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand rejudecarea cauzei in fond si admiterea actiunii, cu obligarea Electrică la plata sumei de 625.424,66 lei reprezentând dobândă calculată pentru creditul alocat pârâtei prin convenția nr.535/1994.
Se arată că această convenție a fost încheiată potrivit art.25 lit.c și art.26 lit.b din Legea nr.58/1991, precum și cu art.9 lit.h din Regulamentul de organizare și funcționare a FPS, fiind alocate intimatei cu titlu de fonduri de restructurare 1.300.000.000 ROL, sumă ce urma a fi recuperată în termen de 3 ani, cu dobândă de 50% potrivit anexei 10 convenției.
Apelanta apreciază că prevederile contractului de privatizare au modificat convenția de acordare a împrumutului numai în ceea ce privește termenul de rambursare.
La data de 12.01.1999 FPS a cedat proprietatea acțiunilor Electrică către firma BV Olanda, negociind clauzele contractului de privatizare în sensul că graficul de rambursare a împrumutului a fost decalat, însă, nu se poate deduce și că, dobânzile au fost anulate în ce privește obligația lor de rambursare.
Apelanta subliniază că pe de o parte, convenția de creditare, și pe de altă parte, contractul de privatizare, sunt două contracte distincte încheiate între părți diferite, astfel că nu se poate aprecia că o convenție este de natură aom odifica pe cealaltă fără încălcarea principiului relativității actului juridic privat.
Mai mult, se arată că obligația la care face referire prima instanță de fond, se integrează cap.6 al contractului de privatizare intitulat"Formalități" și că, potrivit art.6.1.1. din acest contract, FPS și-a asumat o obligație cu caracter formal de îndeplinirea căreia nu va depinde executarea contractului.
S-a mai arătat că prin hotărârea administratorului unic BV din 12.08.2004, s-a decis restituirea creditului de restructurare prin conversia sa în acțiuni, conversie care nu a avut însă ca obiect și dobânda pe care societatea împrumutată o datora potrivit art.2 lit.c din convenția nr.535/1994.
Deși art.43 alin.2 din OUG nr.26/2004 prevede că sunt convertibile orice datorii, inclusiv dobânzi și penalități datorate autorității statului, decizia asociatului unic nu a avut ca obiect și accesoriile datoriei principale, astfel încât ele reprezintă lichidități datorate.
Împotriva acestui apel intimata Electrică solicitând respingerea sa ca neîntemeiat, cu motivarea că întreaga expunere de motive a apelantei nu este decât o reiterare a temeiurilor acțiunii inițiale, fără nici o critică concretă cu privire la deliberările primei instanțe.
S-a arătat că în mod corect prima instanță de fond s-a referit la autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr.162/10.07.2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.4242/2003, rămasă irevocabilă prin decizia comercială nr.1544/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosar nr.2157/2003, întrucât aceste hotărâri judecătorești expun o serie de considerente care nu mai pot fi combătute în sensul în care contractul de privatizare aduce o adiționare convenției de credit nr.535/1994, atât în sensul decalării termenului de plată, cât și în sensul remiterii societății de obligația de plată a oricărei majorări a debitului principal în care se include și dobânzile.
Or, în acest sens, stau ca probă a lipsei de temei a acțiunii principale atât clauzele din art.6.1.3. și 6.1.4. din contractul de privatizare nr.15/12.01.1999, cât și acordul emis de Ministerul Finanțelor la cererea FPS în sensul că sunt scutite la plată orice penalități și majorări aferente creditului acordat în anul 1994 în condițiile privatizării Electrică
În cadrul apelului părțile s-au prevalat de probele administrate în fața primei instanțe de fond.
Apelul nu este intemeiat si Curtea il va respinge pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la situatia de fapt retine ca intre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fosta FPS ) si Electrică s-a incheiat contractul nr. 535/28.10.1994 prin care FPS punea la dispozitia paratei-intimate suma de 1.300.000.000 ROL destinata restructurarii societatii, suma urmand sa fie rambursata autoritatii statului in conditiile art. 2 lit.c) din conventia partilor plus dobanda de 50% din valoarea imprumtata, iar pentru intarzierea la rambursare sociatatea creditata platea penalitati egale cu dobanda pietii la credite bancare, conform art. 4 din contract.
Prin urmare, doua categorii de accesorii au fost conceputa in legatura cu executarea acestui contract de credit: dobanda conventionala, datorata ca pret al imprumutului si penalitatea, prevazuta ca o anticipare a prejudiciului suferit de FPS daca obligatia de rambursare nu era respectata de catre Electrică.
Pe parcursul derularii acestei conventii de creditare, la 12.01.1999 Electrică a fost privatizata, portofoliul statului fiind instrainat catre BV Olanda prin incheierea contractului de privatizare nr. 15.
Intre clauzele acestui contract, semnatarii contractului nr. 15/12.01.1999, intre care FPS avea calitatea de vanzator al actiunilor au fost negociate si clauzele 6.1.3 si 6.1.4. Acestea prevedeau ca datoriile societatii Electrică catre vanzatorul FPS identificate in Anexa 9 contractului sunt reesalonate pentru o perioada de 5 ani, cu un termen de gratie de 3 luni dar si ca sunt anulate majorarile aferente datoriilor societatii catre vanzator. Anexa 9 contractului identifica, intre altele contractul de creditare nr. 535/1994.
O prima problema a apelului, potrivit motivelor de apel ale AVAS- continuator al FPS - este aceea ca prin aceasta conventie nr. 15/1999 nu se puteau aduce modificari conventiei nr. 535/1994 din directia relativitatii efectelor contractului, principiu care ar fi astfel incalcat.
Curtea respinge acest motiv.
Este adevarat ca principiul relativitatii efectelor unei conventii statuat prin art. 973 Cod civil, impune regula potrivit cu care aceastea nu au efect decat intre partile contractante. Insa justificarea acestui principiu este aceea ca prin incheierea contractului, semnatarii nu pot crea obligatii in sarcina tertilor care nu consimt prin vointa proprie la aceste angajamente.
Principiul enuntat nu este incalcat atunci cand suntem in domeniul actului juridic cunoscut ca stipulatie pentru altul, presupunand formula potrivit caruia, prin angajamentul unui contractant acesta se obliga sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane.
In cauza Curtea identifica aceasta formula juridica, prin angajarea clauzei 6.1.3 si 6.1.4 din contractul de privatizare nr. 15/12.01.1999 in care FPS - in calitatea sa de promitent - se obliga fata de BV Olandav - stipulant - pe de-o parte sa amane scadenta contractului de credit nr. 535/28.10.1994, iar pe de alta parte sa remita de datorie Electrică pentru majorarile datorate statului in legatura cu acest agajament.
Desigur ca aceasta aduce o modificare conventiei de credit, dar intrucat ea nu creeaza obligatii noi, ci drepturi pentru Electrică, nu este necesara exteriorizarea vointei acestei parti pentru valabilitatea noului angajament juridic asumat de FPS.
Cu privire la al doilea motiv al apelului, potrivit cu care obligatia de rambursare a creditului acordat prin contractul nr. 535/28.10.1994 a fost numai partial rambursat prin modalitatea prevazuta de art. 43 alin. 2 din OUG nr. 26/2004, ramanand in plata dobanda conventionala la acest credit, Curtea conidera urmatoarele:
Este de netagaduit, potrivit recunoasterilor de plata pe care AVAS le realizeaza prin actele sale de procedura in acest dosar ca prin hotararea administratorului unic al Electrică din 12.08.2004 creditul de restructurare a for rambursat prin conversia datoriei in actiuni, datoria inteleasa ca si capital principal, exclusiv dobanzi sau alte accesorii.
Intrucat AVAS pretinde ca au ramas la plata dobanzile, cuantificate potrivit art. 2 lit. c) al contractului de credit la 625.424,66 lei, care nu sunt integrate domeniului "majorarilor" pentru care intimata a fost scutita de plata potrivit art. 6.1.4 din contractul de privatizare, iar aceasta chestiune a fost solutionata gresit de catre prima instanta pe argumente legate de autoritatea de lucru judecat, Curtea va verifica acest rationament.
Din cercetarea actelor dosarului retine urmatoarele:
Potrivit actiunii inregistrate la Curtea de Apel P la 06.05.2003 (depusa in copie la fila 65 dosarului TB), AVAS a solicitat de la Electrică plata, intra altele, a sumei de 5.290.821.918 ROL reprezentand dobanda calculata conform contractul nr. 535/28.10.1994, cauza acestei pretentii fiind art. 2 lit. c) din acest contract.
Curtea subliniaza ca aceasta actiune se suprapune din perspectiva triplei identitati impuse de art. 1201 cod civil (parti, obiect si cauza) actiunii cu care Tribunalul Bucureștia fost sesizat in dosarul de fata.
In primul proces, debutat in anul 2003, Curtea de Apel Pap ronuntat sentința comerciala nr.162/10.07.2003, irevocabila prin decizia comercială nr.1544/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosar nr.2157/2003, acte jurisdictionale intrate in puterea lucrului judecat care nu mai permit, prin efectul lor absolut si irefragabil, repunerea in discutie a chestiunilor dezlegate atat prin dispozitiv, cat si prin prin considenetele care pregatesc si jutifica dispozitivul.
Or, din analiza acestei categorii a considerentelor care impun solutia instantei, intrata de asemenea sub autoritatea data de res iudicata pro veritate accipitur, rezulta ca prima judecata a impus ca: partile contractante au convenit anularea tuturor majorarilor care implica inclusiv dobanzile aferente creditelor; ca numai sumele efectiv primite de catre Electrică, intelese ca si capital, pentru restructurare mai sunt datorate; ca aceasta concluzie este impusa de suma probelor dosarului, inclusiv adresa Ministerului Finantelor nr. 3209/12.01.1999 si nota de constatare a de Conturi nr. 252/20.02.2003.
Asadar, in masura in care hotararile judecatoresti anterioare impun cu putere de lucru judecat ca singura datorie a intimatei din aceasta cauza este suma efectiv acordata in baza contractului nr. 535/1994 se constituie ca datorie, o noua judecata nu mai poate repune in discutie in fond chestiunea datorarii sau nu a dobanzilor aferente creditrului, iar un nou litigiu nu poate infirma chestiunile de fapt si de drept prestabilite.
In acest sens, Curtea arata ca solutia Tribunalului justificata pe aceste considerente este corecta si legala, iar acest motiv al apelului este, la randul nefondat.
In consecinta, potrivit motivelor dezvoltate in decizie, Curtea considere apelul promovat de AVAS nefondat si il va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.14251/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Electrică cu sediul în,-, județul D, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
4 ex.
24.04.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
