Spete pretentii comerciale. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.213
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.447 / 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a înaintat la dosar, prin fax, întâmpinare.
Curtea, reținând că prin cererea denumită "Întâmpinare" intimata face doar trimitere la temeinicia și legalitatea sentinței atacate, apreciază că nu este cazul să se tergiverseze judecata pentru comunicarea acestei cereri către apelantă.
Având în vedere faptul că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată la 31.10.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a chemat în judecată pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata de daune interese în cuantum de 23.980,51 EURO, la cursul de schimb al BNR pentru ziua efectuării plății, calculate conform art.21 alin.11din OUG nr.25/2002, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.447 pronunțată la 09.01.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția prescripției și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că potrivit art.1, 3 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiunea având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul legal de 3 ani. Prin acțiunea formulată, introdusă la 29.10.2008 conform datei de expediere prin plic poștal, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la daune interese reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 11.07.2003 - 25.08.2003 conform art.5.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.CJ 16/27.06.2003, încheiat între părți, ca urmare a rezoluțiunii acestuia.
Potrivit art.5.5 din contractul menționat astfel cum a fost modificat prin act adițional, contractul se desființează de plin drept fără nici o notificare prealabilă de la vânzător dacă la împlinirea termenului de plată din 25.08.2008 (scadentă - 45 zile calendaristice cu penalități) cumpărătorul nu achită integral suma stabilită ca preț, inclusiv penalități, în termen de 45 zile de la data scadenței prevăzută de art.5.2.
Conform clauzei 5.4 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu plătește la data scadenței prețul, cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate pe zi de întârziere, aplicată la suma neachitată din prețul de cumpărare, de la data scadenței până la data achitării integrale a sumei rămase din preț.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță dreptul material la acțiune s-a născut cel mai târziu la data de 17.10.2003 când AVAS a notificat pârâtei desființarea de plin drept a contractului în baza pactului comisoriu de gradul IV stipulat la clauza 5.5 din actul adițional. De la această dată până la momentul introducerii acțiunii au trecut mai mult de 3 ani, astfel că dreptul material la acțiune trebuie considerat prescris. Reclamanta nu a făcut dovada existenței unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive, somația de plată fiind emisă la 14.11.2006, aceasta vizând executarea silită inițiată de AVAS.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta AVAS a declarat apel, în termen legal, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare.
În motivarea apelului s-a arătat, în raport cu prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, tribunalul aplicând greșit norma generală în detrimentul celei speciale, excepția prescripției fiind admisă în mod greșit.
În cauză, potrivit principiului "specialia derogant generalibus" sunt aplicabile prevederile OG nr.51/1998 care guvernează activitatea AVAS, iar nu norma generală, care este Decretul nr.167/1958. Termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii este de 7 ani potrivit art.13 alin.5 din OG nr.51/1998, iar nu de 3 ani cum a reținut tribunalul.
Pentru plata sumei AVAS a comunicat pârâtei notificarea SG/4140/17.10.2003, adresa nr.CB/26.319/14.11.2006, prin care s-a comunicat titlul executoriu - contractul de privatizare. De asemenea, s-a încheiat procesul-verbal din 12.03.2008 privind afișarea titlului executoriu.
Calculând de la data de 17.10.2003, reținută de tribunal pentru începerea curgerii termenului de prescripție și ținând seama de termenul special de prescripție de 7 ani, rezultă că pentru AVAS termenul de prescripție nu s-a împlinit încă. Prin urmare, tribunalul a admis în mod greșit excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în primă instanță AVAS a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese, ceea ce înseamnă că prin această cerere reclamanta și-a exercitat dreptul material la acțiune, în vederea obținerii unui titlu executoriu, iar nu dreptul de a cere executarea silită. Dispozițiile art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998 prevăd într-adevăr un termen de prescripție de 7 ani dar referitor la dreptul de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS iar nu la dreptul material la acțiune. Prin sentința atacată tribunalul a admis, în mod evident, excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la care sunt aplicabile prevederile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul comun în materie, iar nu ale art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998. În consecință, sunt nefondate susținerile apelantei în sensul unei greșite aplicări de către tribunal a normei generale în detrimentul normei speciale. Măsura în care se justifică formularea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată având obiectul menționat, în condițiile în care AVAS susține totodată că deține un titlu executoriu excede aspectului privind excepția prescripției extinctive. Apelanta nu a formulat critici referitor la începerea curgerii termenului de prescripție al dreptului material la acțiune cel mai târziu la data de 17.10.2003 și nu a făcut dovada suspendării sau întreruperii curgerii acestui termen, în condițiile în care adresa nr.CB/26.319/14.11.2006 privește comunicarea titlului executoriu, deci începerea unei executări silite de către AVAS.
Prin urmare sentința atacată este temeinică și legală impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.447 / 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul procedural ales în O,-,.2, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
