Spete pretentii comerciale. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 753/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SOCIETATEA DE asigurare și SC BROKER DE ASIGURARE SA, cu intimații intervenienți și, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 753/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins excepția prematurității, ca neîntemeiată; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SOCIETATEA DE ASIGURARE, ca neîntemeiată; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE, pârâta - BROKER DE ASIGURARE, intervenienții forțați și.
Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a - BROKER DE ASIGURARE și în consecință: a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; a admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE; a obligat pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, a respins restul pretențiilor și a obligat pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE să plătească reclamantului suma de 2.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Deta la data de 12.09.2007 sub nr-, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta - BROKER DE ASIGURARE, cu citarea intervenienților forțați, obligarea pârâtei la plata sumei de 350.000 lei, din care 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 349.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 9 septembrie 2005 avut loc accidentul în care a fost implicat autoturismul 1310 - condus de către reclamant și autoturismul condus de către numitul, acesta din urmă decedând; reclamantului i s-a pus viața în primejdie, rezultând un număr de 56 de zile îngrijiri medicale, până la data de 4 ianuarie 2006, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 2621 IML T; la data de 7 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Detaa confirmat propunerea organelor de cercetare penală, de neîncepere a urmăririi penale față de numitul întrucât făptuitorul decedase.
Având în vedere suferințele provocate de accidentul de circulație, reclamantul a pretins 1.000 lei reprezentând costul medicamentelor, deplasările la spital și policlinică pentru controale periodice și scoaterea firelor ( - T și retur), contravaloarea radiografiilor, fizioterapie recuperatorie, precum și 349.000 lei având în vedere suferința fizică, pierderea unui organ (splina), trauma psihică, pierderile pe plan social, familial, profesional, reclamantul fiind student în anul terminal la Facultatea de și trebuind să depună eforturi deosebite pentru terminarea studiilor, finalizând anul V cu media 7, în condițiile în care în anii precedenți a terminat cu o medie peste 9, fiind bursier. A precizat reclamantul că, pârâta a acordat despăgubiri în urma accidentului proprietarului autoturismului avariat, numitul.
În ce privește atragerea în judecată a persoanelor fizice, reclamantul a precizat că acestea sunt moștenitorii defunctului, impunându-se citarea lor în calitate de intervenienți forțați.
În drept, reclamantul a indicat dispozițiile art. 48-58 Legea nr. 136/1995, art. 998-999 Cod civil, art. 49 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenți în ședința publică de la data de 6 noiembrie 2007, persoanele fizice au învederat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
La data de 20.11.2007, reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că a solicitat obligarea și a pârâtei la plata despăgubirilor solicitate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 26.11.2007, pârâta - BROKER DE ASIGURARE a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de împrejurarea că are exclusiv calitatea de mandatar al asigurătorului SOCIETATEA DE ASIGURARE, - BROKER DE ASIGURARE, precum și excepția necompetenței materiale a instanței învestite, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că nu are calitate pasivă, având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, ce stabilesc un mandat legal fie în favoarea (Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România), fie în favoarea reprezentanțelor de despăgubiri sau a corespondenților "Carte ", iar a confirmat nominalizarea în calitate de reprezentant de despăgubiri/corespondent carte al societății de asigurare, conform contractului de mandat de la 27.09.1999; nu este societate de asigurare și nu este parte în raportul juridic născut din contractul de asigurare ori în cel născut din producerea faptului delictual; trebuie să se facă distincția între cel obligat în cadrul raportului obligațional și cel care, în baza unor reglementări speciale, efectuează plata; art. 374 Cod comercial definește mandatul comercial, iar art. 1526 cod civil raportat art. 1 alin. 2 Cod comercial prevede că mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date; actele mandatarului sunt socotite ca fiind actele mandantului însuși, care, astfel, în nume propriu, numai acesta poate participa, în procesul civil, în calitate de reclamant sau pârât.
A mai precizat pârâta că, raportat la dispozițiile art. 3 pct. 17 Cod comercial, art. 6 și 56 Cod comercial, litigiul are natură comercială, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 68/17 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, astfel încât competența materială de soluționare revine tribunalului, în condițiile în care reclamantul solicită plata sumei de 350.000 RON.
Pârâta a mai arătat că față de caracterul comercial al litigiului, se impunea respectarea procedurii concilierii prealabile conform art. 720 Cod procedură civilă; în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, cererea fiind inadmisibilă.
A mai susținut pârâta că, o cerere de obligare în solidar a asigurătorului și asiguratului/intervenienți forțați este inadmisibilă, obligația solidară neputându-se stabili prin "apreciere" și nici pe cale de interpretare, conform art. 1041 și 1039 Cod civil și astfel cum s-a pronunțat decizia în interesul legii nr.1/28.03.2005. În ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta nu poate depăși suma de 1.000.000.000 ROL, conform art. 7 alin. 2 și Anexa 3 din Ordinul CSA 3108/2004, în vigoare la data accidentului rutier, neputându-se aplica un tratament discriminatoriu în funcție de naționalitatea străină a asigurătorului - art. 2, 43, 163 din Legea nr. 105/1992, Decizia Curții Constituționale nr.100/09.03.2004. Repararea integrală a prejudiciului presupune repunerea victimei, pe cât posibil, în situația anterioară producerii delictului civil; aplicând criteriile conturate de jurisprudență pentru stabilirea daunelor morale, împrejurării că reclamantul a necesitat 56 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirile solicitate sunt într-un cuantum vădit exagerat.
Pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE a formulat întâmpinare la data de 10.01.2008, prin care a învederat că își însușește în totalitate excepțiile de procedură și de fond, precum și toate susținerile pârâtei.
Prin sentința civilă nr.3/15.01.2008 s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială; cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2008.
La data de 15.04.2008 reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtelor și la plata sumei lunare de 500 de euro, cu titlu de pensie viageră, cerere formulată în considerarea faptul că se află în imposibilitate de a-și desfășura activitatea specifică pregătirii, fiind absolvent al ții de Științe Agricole și Medicină Veterinară a din Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că reclamantului i s-a diminuat capacitatea de muncă, sechelele postraumatice determinând funcțional deficiența neurolocomotorie, cu tulburări în realizarea mersului, a poziției verticale și a variantelor posturale. În condițiile în care se recomandă evitarea eforturilor fizice, poziția verticală și mersul prelungit, este practic imposibilă desfășurarea activității de medic veterinar, ceea ce conduce la pierderea veniturilor corespunzătoare specialității.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 52-53 dosar tribunal) și adresa IPJ nr.627P/06.10.2005 (fila 136 dosar tribunal), în data de 09.09.2005, în jurul orei 00,30, numitul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare MI-69A557 și asigurat de răspundere civilă - carte seria -/- în Italia, din direcția spre iar la un moment dat, angajându-se într-o curbă la stânga fără vizibilitate, a intrat în coliziune cu autoturismul 1310 cu numărul de înmatriculare -, condusă regulamentar din direcția opusă de
În urma impactului a rezultat decesul conducătorului auto și vătămarea corporală a conducătorului auto De către Institutul de Medicină Legală T s-a apreciat, prin Certificatele medico-legale având nr. 2621/04.01.2006 și 3365/19.12.2007, astfel cum au fost avizate de către comisia de control (filele 38-56 dosar tribunal), că reclamantul a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, socotite la data examinării medico-legale, de la data producerii leziunilor, precizându-se că acest fapt este valabil dacă nu intervin complicații. Prin rezoluția de la data de 07.04.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Detaa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, raportat art. 10 lit. g proc.pen.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de către pârâte, Tribunalul Timișa observat că, anterior formulării prezentei acțiuni, reclamantul a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului (filele 32-34 dosar), excepția de prematuritate a cererii raportat la dispozițiile art. 720 Cod procedură civilă nefiind întemeiată.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă, s-a reținut că, în speță nu se discută existența actului ilicit cauzator de prejudiciu, reclamantul vizând angajarea răspunderii asigurătorului pentru pagubele cauzate unei terțe persoane prin accidentul rutier produs de autoturismul asigurat condus de persoana decedată în același eveniment. Această răspundere derivă din contractul de asigurare, încheiat de către pârâta (fila 187 dosar), fiind fără relevanță modalitatea de executare efectivă a obligației de plată, respectiv efectuarea plății de către mandatara, aceasta din urmă neavând calitate în prezenta cauză.
În ce privește prejudiciul suferit de către reclamant, instanța de fond a reținut că acesta constă în vătămarea corporală a reclamantului ce a necesitat în total 70 de zile de îngrijiri medicale, vătămare corporală ce se exprimă printr-un prejudiciu fizic, moral și material.
Tribunalul a considerat că este fără echivoc că aceste traumatisme au generat suferințe reclamantului pe o perioadă îndelungată de timp, îndeosebi în perioada de recuperare, elocvent fiind faptul că ulterior accidentului a necesitat noi intervenții chirurgicale.
În același timp, reclamantul a suferit și un prejudiciu material, acesta fiind nevoit să suporte cheltuieli necesare recuperării, în cuantum de 1.000 lei.
ța de fond nu a reținut prejudicierea reclamantului prin imposibilitatea practicării profesiei, de natură a justifica plata unei sume lunare viagere, cât timp concluziile raportului de expertiză nu sunt în sensul unei diminuări permanente a capacității de muncă (fila 56).
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantul a încercat un prejudiciu moral intens și că aceste suferințe pot fi exprimate pecuniar, considerând că suma în cuantum de 25.000 lei, este în măsură și este suficientă pentru acoperirea prejudiciul moral încercat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii în integralitatea sa, așa cum a fost formulata si precizată, să fie obligata parata la plata de despăgubiri bănești în cuantum de 350.000 lei, reprezentând 1000 lei daune materiale si 349.000 lei daune morale, reactualizata in raport cu rata inflației de la data plații efective; obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare în cuantum de 500 Euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății, calculată de la data producerii accidentului, respectiv 09.09.2005 și până la încetarea stării de nevoie, plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut prejudicierea sa prin imposibilitatea practicării profesiei, handicap ce justifică plata unei sume lunare pana la încetarea stării de nevoie, omițând sa aibă in vedere expertiza efectuata in cauză, care concluzionează în sensul unei incapacități adaptive de 50 %, fiind încadrat în grad III de invaliditate. Or, având în vedere reducerea la Jac apacității sale de muncă, prestația periodică solicitată reprezintă o compensare a eforturilor suplimentare pe care trebuie să le depună în desfășurarea activității și doar în această modalitate, prejudiciul suferit ar fi acoperit în întregime.
Mai arată că instanța de fond a omis tocmai concluziile raportului de expertiză, ce statuează cu privire la diminuarea capacității de muncă și certificatul de încadrare în grad de handicap, acte medicale ce consideră că fac dovada prejudicierii și justifică acordarea prestației lunare bănești până la încetarea stării de nevoie.
Pe de altă parte, suma acordată cu titlu de despăgubiri morale este infima raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperare, suferințele generate pe o perioadă îndelungată, față de consecințele produse asupra sănătății: deficienta neurolocomotorie medie prin tulburări în realizarea mersului, ortostatismul, variantelor posturale, evitarea eforturilor fizice, ortostatismul și a mersului prelungit. De asemenea, la stabilirea daunelor morale nu s-a avut în vedere că urmare accidentului i s-a produs o vătămare iremediabilă a coloanei vertebrale, infirmitate fizica permanentă ce aduce atingere dreptului său la integritate corporală si sănătate, care îi va provoca și în viitor suferințe. Mai mult, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere prejudiciul de agrement provocat, constând în restrângerea posibilității de a se bucura de satisfacțiile si plăcerile vieții.
Reclamantul apelant invocă faptul că în practica instanțelor judecătorești s-a statuat cu valoare de principiu că despăgubirile acordate pentru prejudiciile ce izvorăsc din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală a prejudiciului suferit, astfel încât victima accidentului sa fie repusă în situația anterioară. Chiar dacă legea nu stabilește criterii obiective de acordare a daunelor morale, în aprecierea cuantumului despăgubirilor, solicită să se aibă în vedere împrejurările concrete dovedite în cauza, consecințele leziunilor traumatice suferite, vârsta și pregătirea profesională, durata incapacității de muncă.
De asemenea, apelantul solicită să se aibă în vedere faptul că de la data producerii accidentului au trecut mai mult de 4 ani, perioadă în care a fost nevoit să apeleze la sprijinul cunoștințelor si să facă împrumuturi pentru a-și acoperi cheltuielile de tratament si recuperare, pensia primita urmare încadrării în grad de handicap nefiind suficientă pentru acoperirea cheltuielilor zilnice. Învederează faptul că a absolvit Facultatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a din T, însă din cauza urmărilor accidentului este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea specifică pregătirii.
Apelantul susține că în situația vătămării integrității corporale ori a sănătății si a pierderii sau diminuării veniturilor din muncă, despăgubirea trebuie sa îmbrace forma unor prestații bănești periodice, cum ar fi pensia lunară, destinată să înlocuiască veniturile din muncă pierdute prin efectul faptei ilicite, care să asigure întreținerea celui vătămat. Or, așa cum rezulta chiar din concluziile raportului de expertiza medico-legală, urmare accidentului i s-a diminuat capacitatea de munca, sechelele postraumatice determinând funcțional deficiența neurolocomotorie, cu tulburări în realizarea mersului, a poziției verticale (ortostatism) si a variantelor posturale (de poziție). Se recomandă evitarea eforturile fizice, poziția verticală și a mersului prelungit, făcând practic imposibilă desfășurarea activității pentru care m-am specializat, aceea de medic veterinar și totodată pierderea veniturilor corespunzătoare specialității. Consideră că a dovedit incapacitatea de munca prin certificatele de încadrare în grad de handicap care atestă handicapul de grad III, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor.
Societate de asigurare de răspundere civilă auto, din Italia, în calitate de pârâtă intimată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că apelul formulat este nefondat și să fie respins, cu cheltuieli de judecată.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul G a chemat în judecată Societatea Comercială - BROKER DE ASIGURARE din B pentru ca, în solidar cu numiții și, părinții lui, să plătească reclamantului suma totală de 350.000,00 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 1.000,00 lei, despăgubiri materiale, și 349.000,00 lei, despăgubiri morale.
La data de 15.04.2008, apelantul-reclamant și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat și obligarea pârâților la plata unei prestații periodice de 500,00 Euro lunar.
Cu privire la daunele materiale în sumă de 1.000,00 lei, pârâta solicită să se constate că solicitarea apelantului-reclamant nu poate fi admisă în condițiile în care această sumă a fost deja, acordată de instanța de fond, astfel cum rezultă atât din considerentele sentinței, cât și din dispozitiv, acest aspect fiind nefondat.
Cu privire al prestația periodică în cuantum de 500 Euro lunar, calculată de la data accidentului și până la încetarea stării de nevoie, pârâta consideră că este netemeinică, deoarece prin Raportul medico-legal de primă expertiză nr. 3365/19.12.2007 (filele nr. 94-95 dosar Judecătoria Deta ) se concluzionează că: " Gh. prezintă sechele posttraumatice (prin accident rutier din 09.09.2005), bazin . Dg. Funcțional: deficiență neurolocomotorie medie prin tulburări în realizarea mersului, ortostatismului, variantelor posturale. Incapacitate adaptativă 50%. Se încadrează în grad III de invaliditate cu revizuire la 12 luni.. Apreciem că susnumitul a mai necesitat 14 zile de îngrijiri medicale, care, adăugate la cele 56 de zile acordate inițial, totalizează 70 de zile de îngrijiri medicale"
Pârâta mai susține că depunându-se alte acte medicale, instanța de fond a încuviințat trimiterea acestora Comisiei de avizare și control din cadrul T, care, prin adresa nr. 1801/09.07.2008 (fila 38 dosar Tribunal T) a comunicat că "este de acord cu timpul de îngrijiri medicale acordat, respectiv 70 de zile". Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3129 din 16.04.2008 menționează, între altele, că apelantul-reclamant are gradul de handicap 3 mediu; capacitatea de muncă neafectată de vreme ce nu se indică niciun procent de reducere a acesteia; certificatul este valabil 12 luni, iar următoarea revizuire a certificatului la 16.03.2009.
Astfel, pârâta mai susține că din toate actele medicale existente la dosar rezultă că nu s-a produs apelantului-reclamant nicio diminuare permanentă a capacității de muncă, care să justifice acordarea vreunei prestații periodice, iar incapacitatea adaptivă de 50 % și gradul III de invaliditate au un caracter provizoriu și nu echivalează cu incapacitatea totală și permanentă de muncă care să "justifice" cererea privind prestația periodică. Prin urmare, consideră că și sub acest aspect, apelul declarat este nefondat.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, pârâta consideră că suma solicitată este vădit exagerată și discriminatorie după naționalitatea străină a asigurătorului de răspundere civilă auto deoarece legea nu stabilește criterii obiective cu privire la determinarea cuantumului prejudiciului moral, lăsându-l la "lumina și înțelepciunea judecătorului"; pentru evitarea, pe cât posibil, a interferențelor de natură subiectivă, se consideră că: ".judecătorul trebuie să arate criteriile care l-au determinat să aprecieze compensația pe care o acordă deoarece, în principiu, el trebuie să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția". Arată că în practica judecătoreasca s-a mai decis și în sensul că nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, in raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze. ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.Tot astfel, s-au conturat o serie de criterii de stabilire a compensației pentru daunele morale, precum: gravitatea vătămărilor; durata și caracterul acestora; consecințele eventuale ale leziunilor traumatice; vârsta și experiența de viață a victimei; pregătiră și profesia victimei; condiția socială; împrejurările concrete ale cauzei; durata tratamentului medical; durata incapacității de muncă, etc.
Se arată că s-a mai admis că, de la caz la caz, judecătorul: ".va aprecia în funcție de anumite criterii valoarea compensației pentru a nu se crea pentru victimă posibilități de câștig nejustificat", iar raportat la toate aceste criterii, consideră că suma acordată de instanța de fond, cu titlu de daune morale, este justificată, rezonabilă, având un vădit caracter compensatoriu (iar nu punitiv), după cum este în acord și cu practica judiciară recentă a altor instanțe românești.
Consideră că apelul este nefondat și sub aspectul faptului că răspunderea asigurătorului este limitată în condițiile prevăzute de legea specială a asigurărilor, la data evenimentului rutier.
Reclamantul apelant a formulat concluzii scrise, prin care a reiterat susținerile din motivele de apel, arătând totodată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat, cu titlul de pensie lunară, suma de 500 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății efective, începând de la data procedurii accidentului și până la încetarea stării de nevoie. A mai arătat că, chiar dacă concluziile raportului de expertiza nu sunt în sensul diminuării permanente a capacității de munca, nu exista nici o altă expertiza care sa constate ca în prezent ar fi recuperat complet in urma accidentului. Pe de alta parte, de la data producerii accidentului, timp de 4 ani, a suportat disconfortul invalidității prin reducerea capacității de munca la 50%, fiind evident ca în aceasta perioadă, în afara traumelor fizice și morale, tocmai datorita reducerii capacității de munca la J, nu a mai avut posibilitatea să-și asigure confortul de viata avut anterior accidentului. Or, având in vedere reducerea la Jac apacității de munca, prestația periodica solicitata reprezintă o compensare echitabilă și numai in aceasta modalitate prejudiciul suferit ar fi acoperit in întregime.
Se mai arată că instanța de fond a omis tocmai concluziile raportului de expertiza, ce statuează cu privire la diminuarea capacității de muncă, și, de asemenea, certificatul de încadrare în grad de handicap, acte medicale ce fac dovada prejudicierii și justifică acordarea prestației lunare bănești până la încetarea stării de nevoie.
Analizând apelul, din prisma criticlor formulate, în limita motivelor invocate, raportat la obiectul pricinii, Curtea reține că:
Starea de fapt prezentată în cuprinsul sentinței Tribunalului se întemeiază, în principal pe concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că reclamantului i s-a diminuat capacitatea de muncă, sechelele postraumatice determinând funcțional deficiența neurolocomotorie, cu tulburări în realizarea mersului, a poziției verticale și a variantelor posturale. În condițiile în care se recomandă evitarea eforturilor fizice, poziția verticală și mersul prelungit, este practic imposibilă desfășurarea activității de medic veterinar, pentru care s-a pregătiti reclamantul, ceea ce conduce la pierderea veniturilor corespunzătoare specialității.
Acest fapt este urmarea accidentului suferit cu peste 4 ani în urmă, așa cum apelantul susține, și rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 52-53 dosar tribunal) și adresa IPJ nr.627P/06.10.2005 (fila 136 dosar tribunal),că, în data de 09.09.2005, în jurul orei 00,30, numitul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare MI-69A557 și asigurat de răspundere civilă - carte seria -/- în Italia, din direcția spre iar la un moment dat, angajându-se într-o curbă la stânga fără vizibilitate, a intrat în coliziune cu autoturismul 1310 cu numărul de înmatriculare -, condusă regulamentar din direcția opusă de
În urma impactului a rezultat decesul conducătorului auto și vătămarea corporală a conducătorului auto
De către Institutul de Medicină Legală T s-a apreciat, prin Certificatele medico-legale având nr. 2621/04.01.2006 și 3365/19.12.2007, astfel cum au fost avizate de către comisia de control (filele 38-56 dosar tribunal), că reclamantul a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, socotite la data examinării medico-legale, de la data producerii leziunilor, precizându-se că acest fapt este valabil dacă nu intervin complicații. Prin rezoluția de la data de 07.04.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Detaa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, raportat art. 10 lit. g proc.pen.
În ce privește prejudiciul suferit de către reclamant, acesta constă în vătămarea corporală a reclamantului ce a necesitat în total 70 de zile de îngrijiri medicale, vătămare corporală ce se exprimă printr-un prejudiciu fizic, moral și material, respectiv politraumatism, ruptură de splină, hematom retroperitoneal, șoc hemoragic, insuficiență respiratorie acută, contuzie pulmonară stânga, trombocitoză secundară, edem cerebral discret (fila 14), prezentând sechele postraumatice (prin accident rutier în 09.09.2005) bazin; artroză sacroiliacă bilateral; discopatie și; sciatalgii stg.; fractura metatars consolidată; artroză tarsometatarsiană stg, cu încadrarea în gradul III de invaliditate (fila 56).
Aceste traumatisme au generat suferințe reclamantului pe o perioadă îndelungată de timp, îndeosebi în perioada de recuperare, iar ulterior accidentului a necesitat noi intervenții chirurgicale.
În același timp, reclamantul a suferit și un prejudiciu material, acesta fiind nevoit să suporte cheltuieli necesare recuperării, în cuantum de 1.000 lei.
ța de fond nu a reținut prejudicierea reclamantului prin imposibilitatea practicării profesiei, de natură a justifica plata unei sume lunare viagere, cât timp concluziile raportului de expertiză nu sunt în sensul unei diminuări permanente a capacității de muncă (fila 56). Cu toate acestea, Curtea va reține că având diminuată capacitatea de muncă, chiar dacă aceasta este pentru o perioada determinată, reclamantul a fost obligat să depună un efort dublu față de o persoană normală în fiecare activitate pe care a întreprins- Orice activitate fizică necesita, în cazul reclamantului, un plus de diligență, iar suma acordată cu titlu de despăgubiri morale este infima raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperare, suferințele generate pe o perioadă îndelungată, față de consecințele produse asupra sănătății: deficienta neurolocomotorie medie prin tulburări în realizarea mersului, ortostatismul, variantelor posturale, evitarea eforturilor fizice, ortostatismul și a mersului prelungit.
La stabilirea daunelor morale nu s-a avut în vedere că urmare accidentului i s-a produs o vătămare iremediabilă a coloanei vertebrale, infirmitate fizica permanentă ce aduce atingere dreptului său la integritate corporală si sănătate, care îi va provoca și în viitor suferințe.
ța va ține cont și de susținerea reclamantului privind prejudiciul de agrement provocat, constând în restrângerea posibilității de a se bucura de satisfacțiile si plăcerile vieții.
ța va avea în vedere și vârsta la care reclamantul a suferit această vătămare, faptul că urmările vor fi resimțite nu doar în cursul zilelor de îngrijiri și în perioada în care este încadrat cu grad 3 de handicap, ci pe durata întregii vieț
De aceea, așa cum reclamantul apelant invocă, despăgubirile acordate pentru prejudiciile ce izvorăsc din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală a prejudiciului suferit, astfel încât victima accidentului sa fie repusă în situația anterioară. Chiar dacă legea nu stabilește criterii obiective de acordare a daunelor morale, în aprecierea cuantumului despăgubirilor, raportarea se face la împrejurările concrete dovedite în cauza, consecințele leziunilor traumatice suferite, vârsta și pregătirea profesională, durata incapacității de muncă.
Totodată, față de faptul că de la data producerii accidentului au trecut mai mult de 4 ani, perioadă în care reclamantul a fost nevoit să apeleze la sprijinul cunoștințelor si să facă împrumuturi pentru a-și acoperi cheltuielile de tratament si recuperare, pensia primita urmare încadrării în grad de handicap nefiind suficientă pentru acoperirea cheltuielilor zilnice.
Cu toate acestea, reclamantul a depus eforturi mărite și a reușit să devină absolvent al ții de Științe Agricole și Medicină Veterinară a din T, însă din cauza urmărilor accidentului este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea specifică pregătirii.
În această perioadă, pârâta nu a încercat o rezolvare amiabilă a litigiului.
Chiar această parte invocând principiul constituțional al nediscriminării pe criteriul cetățeniei și/sau al naționalității, consideră că instanțele de judecată trebuie să observe ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii; asemenea sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; sumele de bani acordate trebuie să fie calificate numai despăgubiri.
Însă, primul principiu pe care trebuie să îl respecte instanța este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat
Repararea integrală a prejudiciului înseamnă înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul restabilirii situației anterioare producerii acestuia. Acest principiu rezultă din dispozițiile art. 998, 1073, 1084 civ. care, reglementând obligația generală de reparare a prejudiciului, evocă ideea reparării lui în totalitate. Prin urmare, autorul prejudiciului va repara atât prejudiciul efectiv ( damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans).
Pentru stabilirea întinderii prejudiciului nu se iau în considerare starea materială a victimei sau a autorului prejudiciului, acestea putând fi avute în vedere la stabilirea modalităților de plată. Autorul răspunde atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru prejudiciile imprevizibile.
În acest sens, și practica instanțelor a consacrat formularea și indicarea modalităților concrete de realizare a acestui principiu. Astfel, după ce au aplicat principiul reparării integrale a prejudiciului, instanțele s-au pronunțat cu privire la repararea prejudiciului suferit de persoanele neîncadrate în muncă, cu privire la repararea prejudiciului suferit de minori, cu privire la cuantumul indemnizației și a echivalentului pecuniar al efortului suplimentar pe care va trebui să-l depună victima pentru desfășurarea activității sale în viitor.
De asemenea, s-a statuat că prin reparare trebuie să se acopere întreaga valoare a muncii pe care persoana vătămată nu o mai poate presta sau pe care o prestează în plus față de o altă persoană, obișnuită.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază cuantumul acordat de prima instanța nesatisfăcător pentru nevoile reclamantului și insuficient pentru a acoperi paguba creată, astfel încât va majora suma la 100.000 lei, aceasta fiind limita superioară la care se poate ajunge cu cuantumul despăgubirilor (vazând și cuantumul despăgubirilor, care nu poate depăși suma de 1.000.000.000 ROL, conform art. 7 alin. 2 și Anexa 3 din Ordinul CSA 3108/2004, în vigoare la data accidentului rutier, neputându-se aplica un tratament discriminatoriu în funcție de naționalitatea străină a asigurătorului - art. 2, 43, 163 din Legea nr. 105/1992, Decizia Curții Constituționale nr.100/09.03.2004).
Va fi menținută dispoziția primei insanțe privitoare la neacordarea unor sume lunare de 500 Euro lunar, având în vedere că reclamantul nu realiza venituri, cu titlu periodic și constant.
Pentru aceste considerente, va admite, în parte, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 753/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș și în consecință, va schimba, în parte, sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE la plata sumei de 100.000 lei către reclamant, cu titlul de despăgubiri.
Va menține, în rest, dispozițiile primei instanțe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa procesuală a pârâtei, o va obliga pe aceasta la plata sumei de 2.500 lei onorariu de avocat, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, în parte, apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în T, Intrarea Martir C-tin, nr. 4,. A,. 13, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 753/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții intimați SOCIETATEA DE ASIGURARE, cu sediul în B, sector 4,-, -B,. 1,. 2,. 5+6 și SC BROKER DE ASIGURARE SA, cu sediul în B, sector 4,-, -B,. 5-6, cu intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul ales în D,-, jud..
Schimbă, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE la plata sumei de 100.000 lei către reclamant, cu titlul de despăgubiri.
Menține, în rest, dispozițiile primei instanțe.
Obligă pârâta la plata sumei de 2.500 lei onorariu de avocat, către reclamant.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./15.02.2010
Tehn. / 2 ex./16.02.2010
ța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
