Spete pretentii comerciale. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.244
Ședința publică de la 19.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII B, împotriva sentinței comerciale nr.13594/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr.11321/08.04.2009 și intimata-pârâtă prin consilier juridic care depune la dosar delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 14.05.2009 intimata-pârâtă a depus la dosar completare la întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al completării la întâmpinare, apărătorului apelantei-reclamante.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, cu privire la punctul 1 din completarea la întâmpinare prin care intimata ridică excepția decăderii apelantei din termenul de a mai depune probe în baza art.287 alin.4 rap. la art.292 pr.civ. arată că, înțelege să invoce art.287 alin.2 pr.civ. care prevede că, probele pot fi solicitate până cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.
Intimata-pârâtă, prin avocat, învederează că, în ceea ce privește critica adusă înscrisului depus de apelantă la termenul anterior aceasta se referă la faptul că nu se regăsește sub nici o formă ca un sprijin al motivelor de apel și din acest motiv a invocat disp.art.287 alin.4 rap. la art.292 pr.civ.
Curtea, aduce la cunoștința apărătorului apelantei-reclamante faptul că nu s-a invocat excepția decăderii apelantei din dreptul depunerii la dosar a înscrisului, ci este punctul de vedere al părții cu privire la lipsa de relevanță a înscrisului depus la dosar la termenul anterior.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, învederează faptul că, astfel cum rezultă și din probele depuse la dosar, pretinsa cesiune de creanță în favoarea pentru contractul de credit a încetat înainte de depunerea cererii de chemare în judecată. Astfel, de la momentul începerii procesului în primă instanță apelanta-reclamantă avea calitate procesuală activă, având în vedere că respectivele creanțe se aflau în patrimoniul societății apelante. Mai arată că, față de faptul că plățile s-au încasat înainte de începerea procesului, nu duce automat la imposibilitatea solicitării de actualizări, întrucât contractul nu încetează prin efectuarea plăților, ci continuă să subziste pentru cereri rezultând din acesta. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Învederează faptul că s-au cesionat doar drepturile de încasare a plăților, iar conform principiului accesorium serqvitur principale, banca a devenit și titulara drepturilor accesorii aferente acestor creanțe. Mai arată că, la dosar se află notificarea cesionarei din anul 2005, iar de la acea dată au operat efectele cesiunii potrivit disp. art. 1393.civ. Totodată, solicită să se observe faptul că, banca a spus că nu mai are pretenții cu privire la dreptul de a încasa plăți în baza contractului de lucrări începând cu data de 10.06.2008. Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VI - a Comercială, reclamanta Societatea de Construcții Bac hemat în judecată pe pârâta Direcția Regională de Drumuri și Poduri B ( B), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.285.726,22 lei plus TVA, reprezentând actualizarea prețului contractual, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr.DT/L/334/1968 din 11.04.2002, că prețurile decontate de achizitor nu au acoperit cheltuielile efectuate de executant în monedă națională, rezultând o diferență de 1.285.726,22 lei fără TVA și respectiv de 1.530.014,21 cu TVA, că Societatea de Construcții B - aflată în reorganizare judiciară a efectuat conciliere directă cu B cu actul nr.174/18.02.2008 și că în actul nr.491/2008 al B, prin care s-a înaintat punctul de vedere al acesteia cu privire la pretențiile reclamantei, s-a susținut că pârâta nu datorează actualizări întrucât contractul s-a prelungit din culpa executantului. Contractul a avut termen de executare la 30.09.2006, iar recepția a fost realizată la 20.02.2007, neacoperirea cheltuielilor de prețurile contractuale constituind motivul depășirii termenului contractual de către executant. Actualizările solicitate prin acțiune vizează perioada anterioară celei la care se referă penalizările, respectiv 2002-2007.
Prin precizările depuse la 28.11.2008 reclamanta a învederat instanței că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, pe Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin
Prin sentința comercială nr.13594/10.12.2008 Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că între reclamantă, în calitate de executant și pârâtă, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de lucrări nr.DT/L/334/1968 din 11.04.2002 prin care Societatea de Construcții B s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de infrastructură, suprastructură, rampe pod și mutări rețele electrice, conform legii, contractului și documentației procedurii de achiziție, la obiectivul " pe, km54+970, la ". Obligația achizitorului stabilită de părți prin această convenție a fost aceea de a plăti cocontractantului său prețul fixat în condițiile art.3. Cele două părți au reglementat convențional și posibilitatea actualizării situațiilor de plată prin clauza 4. La data de 05.04.2002, între reclamantă, în calitate de cedent și BCR - Sucursala C, în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune nr.9/15.06.2002 prin care, la art.1 s-a convenit că pentru garantarea acordului de garanție în valoare de 300.000.000.000 lei acordat de bancă împrumutatului cedent, SC B - SA, în baza acordului de garanție/contract de credit nr.60557/09.01.2002, precum și a dobânzilor aferente, acesta cesionează, cu titlu de garanție, băncii, creanța în sumă de 23.476,75 mil.lei ce o are de primit de la debitorul său B, în baza contractului de lucrări nr.DT/L/334 din 11.04.2002, cu titlu de garanție. Același contract constituie garanție și pentru suma de 6.500 mil.lei în vederea garantării scrisorilor de garanție nr.195/28095/04.06.2002 și nr.196/28095/04.06.2002, emise la ordinul SC A - Sucursala Prin art.3 al contractului de cesiune a fost consacrat caracterul irevocabil și necondiționat al cesiunii, cedentul obligându-se să obțină de la debitorul cedat acceptarea cesiunii în formă autentică sau să notifice acestuia cesiunea făcută și să remită băncii dovada notificării. Debitorul Baf ost notificat cu privire la încheierea contractului de cesiune.
A mai reținut Tribunalul că cesiunea de creanță reprezintă convenția prin care un creditor transmite o creanță a sa unei alte persoane. Din momentul în care s-a încheiat cesiunea de creanță, aceasta se transferă din patrimoniul cedentului în cel al cesionarului însoțită de toate drepturile conferite cedentului. Acesta presupune și schimbarea calității de creditor, cesionarul devenind creditor în locul cedentului. Ulterior îndeplinirii formalităților prevăzute de lege în vederea asigurării opozabilității cesiunii, debitorul cedat nu mai poate plăti în mod valabil cedentului.
Totodată, Tribunalul a arătat că în plan procesual, în situația în care cesiunea a operat anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cedentul nu se bucură de legitimare procesuală activă, întrucât nu există identitate între titularul acțiunii și subiectul activ din cadrul raportului juridic obligațional dedus judecății. Valoarea pretențiilor rezultate din contract nu depășește valoarea nominală a creanței cedate, iar pe de altă parte, cesiunea unei creanțe cuprinde și accesoriile acesteia. Scopul încheierii contractului, respectiv cel al garantării acordului de garanție, interesează numai raporturile dintre cedent și cesionar. Din momentul notificării cesiunii, ca efect al cesiunii, debitorul cedat nu poate efectua o plată valabilă către cedent. Totodată, în speță nu s-a făcut dovada încetării contractului de cesiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivare, următoarele:
Printre obligațiile executantului menționate la art.7 alin.(2) din contractul încheiat între părți sunt menționate și acelea legate de garanția de bună execuție și garanția lucrării.
În vederea obținerii scrisorii de garanție și a acordului de garantare acordat de Banca Comercială Română către SC B SA, executantul lucrării a cesionat băncii sumele pe care urma să le primească de la. B ca preț al lucrărilor.
Din actul nr.11035/14.01.2005 emis de Banca Comercială Română rezultă că sumele datorate de B către SC B SA au fost cesionate în vederea garantării obligațiilor de plată ale acesteia din urmă către Banca Comercială Română. În baza acestei cesiuni, banca reținea sumele pe care executantul le primea de la beneficiar numai în situația în care acesta nu își îndeplinea obligațiile de plată scadente către bancă.
Acest tip de contract de cesiune este frecvent uzitat între bancă și constructori pentru a substitui lipsa lichidităților și obținerea unor garanții pentru creditele obținute de aceștia. Pentru entitățile achizitoare notificate există obligativitatea derulării plăților contractuale exclusiv prin banca respectivă, situație care rezultă cu evidență din actul Băncii Comerciale Române nr.11035/14.02.2005.
Raportul juridic obligațional dedus judecății își are izvorul în contractul de execuție lucrări. Contractul nu a fost cesionat băncii pentru că aceasta nici nu avea posibilitatea legală de executare a acestui contract, având alt obiect de activitate. Debitor al obligației contractuale - executantul lucrărilor de infrastructură și suprastructură a fost și a rămas SC B SA. Tot SC B SA este beneficiarul plăților contractuale, pentru că el a întocmit factura, conform art.8 lit.a din contract, iar plata s-a realizat către acesta. Numai derularea plății contractului s-a realizat prin Banca Comercială Română pentru a respecta condițiile din contractul de cesiune de creanță.
În raportul juridic obligațional dedus judecății - actualizarea prețului - nu are legitimare procesuală activă decât executantul contractului, care este și creditorul obligației de plată a lucrărilor. Aspectul că plățile se derulează prin banca de la care executantul a contractat un împrumut și aceasta are dreptul de a reține din plățile primite de executant împrumutul, nu schimbă calitatea executantului de creditor al plății contractului și debitor al obligației de executare a lucrărilor.
La data de 15.04.2009 intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Națională din România SA prin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că au fost cesionate drepturile de creanță privind plățile pe care intimata-pârâtă, în calitate de beneficiar le datora apelantei-reclamante în baza contractului de lucrări nr.DT/L/334/2002 și că explicațiile apelantei-reclamante referitoare la situația derulării cesiunii au caracter tehnic fără înlăturarea efectelor juridice ale acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi menționate în continuare.
Prin contractul de lucrări nr.DT/L/334/1968 încheiat între părți la data de 11.04.2002, apelanta-reclamantă Societatea de Construcții B, în calitate de executant, s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de infrastructură, suprastructură, rampe pod și mutări rețele electrice, conform legii, contractului și documentației procedurii de achiziție, la obiectivul " pe, km54+970, la ". Obligația intimatei-pârâte, în calitate de achizitor, a fost aceea de a plăti executantului prețul fixat în condițiile art.3. Totodată, prin clauza 4 din contract s-a stipulat de către părți posibilitatea actualizării situațiilor de plată.
La art.7 alin.(2) din contract au fost stabilite și obligații referitoare la garanția de bună execuție și garanția lucrării.
În vederea obținerii scrisorii de garanție și a acordului de garantare acordat de Banca Comercială Română către apelanta-reclamantă, executantul lucrării a cesionat băncii sumele pe care urma să le primească de la intimata-pârâtă ca preț al lucrărilor.
Prin contractul de cesiune nr.9/05.06.2002 încheiat între apelanta-reclamantă, în calitate de cedent și BCR - Sucursala, în calitate de cesionar, s-a convenit că pentru garantarea acordului de garanție în valoare de 300.000.000.000 lei acordat de bancă împrumutatului cedent, SC B - SA, în baza acordului de garanție/contract de credit nr.60557/09.01.2002, precum și a dobânzilor aferente, acestacesionează, cu titlu de garanție, Băncii, creanța în sumă de 23.476,75 mil.lei ce le are de primit de la debitorul său Direcția Regională de Drumuri și Poduri B, în baza contractului de lucrări nr.DT/L/334 din 11.04.2002 (art.1). Totodată, s-a convenit că același contract constituie garanție și pentru suma de 6.500 mil.lei în vederea garantării scrisorilor de garanție nr.195/28095/04.06.2002 și nr.196/28095/04.06.2002, emise la ordinul SC A - Sucursala
Conform art.2 din contractul de cesiune, Banca acceptă creanțele pe care SC B - SA le are asupra debitorului cedat Direcția Regională de Drumuri și Poduri B în scopul garantării acordului de garanție în valoare de 300.000.000.000 lei acordat de către bancă în baza acordului de garanție/contract de credit nr.60557/09.01.2002, precum și a dobânzilor aferente.
În baza art.3 din același contract debitorul Baf ost notificat cu privire la încheierea contractului de cesiune.
Din adresa nr.11035/14.01.2005 emisă de BCR rezultă că sumele datorate de B către SC B SA au fost cesionateîn vederea garantăriiobligațiilor de plată ale acesteia din urmă către BCR. În baza cesiunii, banca reținea sumele pe care executantul le primea de la beneficiar doar în situația în care acesta nu își îndeplinea obligațiile de plată scadente către bancă.
Curtea mai reține că potrivit adresei nr.131/17.04.2009 emisă de BCR - Direcția Managementului de Credit Clienți Corporate, contractul de cesiune nr.9/15.06.2002 a reprezentat garanție în favoarea BCR SA pentru acordul de garanție/contract de credit nr.60557/09.01.2002 și că începând cu data de 10.06.2008, BCR nu mai emite pretenții față de debitorul cedat în baza contractului de cesiune, astfel încât clarificarea eventualelor obligații contractuale între SA și debitorul cedat Direcția Regională de Drumuri și Poduri în cadrul contractului de lucrări DT/L/334/11.04.2002 trebuie să se facă strict între părțile contractului, BCR SA nemaifiind beneficiar al drepturilor de creanță rezultând din acest contract.
Așadar, beneficiarul plăților și creditor al acestora, conform art.2 din contractul de lucrări DT/L/334/11.04.2002, este executantul lucrărilor. În consecință, legitimarea procesuală activă în raportul juridici obligațional dedus judecății - actualizarea plăților, conform art.3 și 4 din contract aparține apelantei-reclamante, iar instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă Societatea de Construcții B SA, prin administrator judiciar Activ Lichidator, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.13594/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri cu sediul în B- A sector 6.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./tehnored.Jud. - 18.06.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Liliana Crîngașu
