Spete pretentii comerciale. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V- a COMERCIALA
Decizia comercială nr.245
Ședința publică de la 29.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.8839/24.10.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 13 dosar, lipsind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata pârâtă prin avocat depune la dosar extrasul de cont pentru perioada 01.01.2008 31.03.2008 conform cu originalul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Apreciază că apelantul formulat pretenții care nu sunt dovedite și că în contract nu apare nici o obligație nerespectată de societatea pârâtă. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința comercială nr. 8838 din 24.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea introdusă de către reclamantul împotriva pârâtei SC SRL și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 23.800 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale, conform dispozițiilor articolului 1169 cod civil și nici nu a probat îndeplinirea cerințelor articolelor 953 și 954 Cod civil invocate ca temei al acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială.
Apelul nu a fost motivat.
Prin decizia comercială nr. 754/12.02.2008 apelul a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva deciziei, apelantul - reclamant a declarat recurs, înregistrat sub nr- la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului se arată că sentința comercială nr. 8839 din 2 4.10.2006 a fost comunicată la o altă adresă decât cea indicată prin acțiune, iar procedura de citare a apelantului reclamant a fost viciată, întrucât s-au încălcat dispozițiile articolului 105 alineat 2 Cod procedură civilă. Se solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1152.747.055 Euro reprezentând cuantumul a 50% din totalul sumelor achitate de reclamant societății pârâte, cu titlu de preț al vânzării cumpărării imobiliare, precum și cheltuieli de judecată, cu precizarea că pentru recuperarea onorariilor avocațiale ocazionate în cauză se va formula o acțiune separată.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă, articolului 304 punctul 5 și 3041Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 3358 din 26.10.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 754 din 12.02.2007 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială, casează decizia și trimite cauza Curții de Apel București pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, se reține că vicierea procedurii de citare a reclamantului l-a vătămat pe acesta prin aceea că nu s-a prezentat în instanță la primul termen de judecată pentru a achita taxa judiciară de timbru.
Cauza a fost înregistrată la numărul - la Curtea de Apel București - Secția a a Comercială.
Reclamantul a depus motivele de apel, criticând sentința comercială nr. 8839/24.10.2006 ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a solicitat obligarea pârâtei la respectarea obligației de construire a unor facilități: piscină, teren de tenis și parc cu locuri de joacă pentru copii și nicidecum la construirea de drumuri de acces, obligație de altfel îndeplinită de pârâtă. Se mai arată că instanța greșit a indicat dispozițiile articolului 1169 Cod civil, considerând fără temei nedovedirea pretențiilor.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă solicită respingerea apelului, formulând apărări în fapt și în drept în combaterea motivelor de apel.
Analizând criticile aduse sentinței, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
Astfel, contractele de vânzare - cumpărare menționate ca temei legal al pretențiilor nu prevăd obligația pe care apelantul - reclamant o pretinde a fi fost încălcată.
Mai mult, în cuprinsul proceselor verbale de predare primire nu există nicio mențiune referitoare la eventualele obiecțiuni ale reclamantului cu privire la lucrările solicitate și executate. În mod corect instanța de fond reține că în nici un înscris încheiat de părți nu există mențiuni referitoare la drumul de acces, la caracteristicile și prețul acesteia. Ca atare, susținerile apelantului - reclamant în motivele de apel nu au suport probator, ca de altfel și cele menționate în cuprinsul acțiunii sale.
Din încadrarea în drept a acțiunii și din descrierea stării de fapt, rezultă că reclamantul pretinde inducerea sa în eroare la data încheierii contractului și vicierea consimțământului său prin dol.
În cauză, nici una dintre cele 2 modalități a erorii prevăzută de articolul 954 Cod civil nu sunt incidente în cauză, și nici nu s-a dovedit vreo cauză de viciere a consimțământului pentru a fi aplicate dispozițiile articolele 953 și 954 Cod civil, invocate ca temei al pretențiilor.
Reclamantul de altfel nu a formulat acțiune în anularea actelor a căror nulitate o pretinde.
În plus, Curtea reține, față de situația de fapt invocată, că apelantul - reclamant, solicitând restituirea a din prețul contractului pe motiv de neexecutare corespunzătoare a acestuia, formulează o acțiune similară unei actio aestimatoria, care, însă, își are aplicabilitate doar în materia vânzării și este consacrată de dispozițiile articolului 1355 teza a II a Cod civil, nu și în materia locațiunii de lucrări.
Mai mult, această situație de fapt nu poate fi asimilată dolului, ca viciu de consimțământ, întrucât se bazează pe împrejurări ulterioare, nu anterioare încheierii contractului.
Față de aceste considerente, motivele de apel fiind neîntemeiate, apelul va fi respins ca nefondat conform articolului 296 Cod procedură civilă, apreciind că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și de drept, urmând a se menține sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Potrivit articolului 274 Cod procedură civilă, aplanatul-reclamant va fi obligat la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, domiciliat în B, șoseaua- sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.8839/24.10.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,- sector 1.
Obligă pe apelant să plătească intimatei 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
