Spete pretentii comerciale. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 437/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.256
Ședința publică de la 2.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.14581/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 26.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 2.06.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 14581/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva pârâtei SC și s-a dipus în consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 223.475 USD echivalent în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății, reprezentând penalități calculate conform art. 12.8 din contractul nr. 18/2003 pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 12.7 din contract, 654.389, 85 lei, penalități conform art. 20.1 din contract pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 18.1 din contract, 654.389,85 lei, penalități calculate conform art. 20.1 din contract pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 18.6 din contract și 270.450 Euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând contravaloare debit conform obligației asumate prin clauza nr. 18.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 18/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 18/09.06.2003, AVAS ( fostă APAPS) a vândut către SC SA, un număr de acțiuni reprezentând 51,0076% din capitalul social al SC Ulterior, prin actul adițional nr. 3/01.10.2004, cumpărătorul a fost înlocuit cu, care a preluat drepturile și obligațiile debitorului inițial, asumându-și garanțiile contractuale. În contractul încheiat s-a prevăzut în sarcina cumpărătorului, obligația de a transmite în termen de 30 de zile de la data împlinirii fiecărei scadențe către vânzător, un certificat emis de cenzori sau de o firmă specializată de audit însoțit de confirmarea emisă de Inspectoratul de Protecție a Mediului B care să ateste realizarea obligațiilor asumate conform art. 12.3 și 12.5 referitoare la realizarea programului investițional de mediu din surse proprii sau atrase în termen de 3 ani de la realizarea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, dar nu mai târziu de 90 de zile de la semnarea contractului. Întrucât o asemenea obligație nu s-a dovedit a fi îndeplinită de către cumpărător în cadrul termenului de 30 de zile lucrătoare de la notificarea emisă de vânzător pentru constatarea acestei situații, cererea de penalități întemeiată pe clauza 12.8 fost considerată întemeiată. Cumpărătorul urma să plătească vânzătorului o penalitate de 35% din valoarea investiției de mediu aferentă anului în care au fost încălcate obligațiile. Ori, pârâta, reține Tribunalul, nu a dovedit transmiterea confirmării Agenției Regionale de Protecție a Mediului B pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare aferente anului 3 investițional, astfel că s-a apreciat că sunt datorate penalități de 223.475 USD. Totodată, reține Tribunalul, nu s-a dovedit că ar fi comunicat reclamantei documentele privind modul de respectare a obligațiilor prevăzute la art. 18.1 din contract privind garantarea de către cumpărător a faptului că aplicarea tehnologiilor existente în societate se va face cu respectarea dreptului de proprietate industrială conform legislației române astfel că s-a considerat că sunt datorate și penalitățile prevăzute de art. 20.1 din contract. Modul de îndeplinire a obligațiilor asumate prin contract nu a fost probat de către pârâtă, care nu a formulat întâmpinare, nu a administrat probe în apărare. Reținând apoi dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1066, art. 1069 din civil, instanța a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, se arată că hotărârea Tribunalului este nelegală și netemeinică deoarece încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 105 alin. 2 din pr. civ., respectiv dispozițiile art. 85 și art. 107 din pr. civ.
Apelanta susține acest prim motiv de apel, arătând că la termenul de judecată din 06.12.2007, pârâta nu a fost legal citată, cu respectarea dispozițiilor legale imperative. Astfel, instanța a dispus prin încheierea din 04.10.2007, citarea pârâtei prin scrisoare recomandată, transmisă prin; încă dispozițiile art. 87 pct. 8 din pr. civ. se aplică numai dacă prin tratate sau convenții internaționale la care România este parte sau dacă prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură. Întrucât sediul pârâtei se află în Marea Britanie, stat membru al Uniunii Europene, citarea societății trebuia făcută conform dispozițiilor Legii nr. 189/2003, art. 331, adică prin autoritățile primitoare ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare Ministerului Justiției, pentru evidență. Citarea nu s-a făcut cu respectarea acestor norme imperative, mai mult, pârâtei nu io-a fost comunicată nici copia cererii de chemare în judecată.
Pe fond, apelanta-pârâtă susține că soluția instanței este neîntemeiată pentru mai multe motive:
În primul rând, deși reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit doar parțial obligația de a transmite confirmările de la autoritățile de mediu, a obligat pe aceasta la plata integrală a penalităților, fără a stabili parțial această obligație, de vreme ce ea a fost executată în parte.
De asemenea, obligația asumată de pârâtă cu privire la investițiile de mediu era una de diligență, în sensul de a asigura, prin folosirea poziției de acționar majoritar, realizarea de către SC a obligațiilor prevăzute în programul de conformare stabilite de Inspectoratul de Protecție a Mediului Întrucât față de SC s-a dispus la începutul anului 2005, procedura reorganizării și lichidării judiciare, iar la data de 22.11.2005, deschiderea procedurii falimentului, în mod obiectiv, pârâta nu a mai fost în măsură să determine SC să îndeplinească obligațiile prevăzute în planul de conformare. Până la data deschiderii procedurii, cumpărătorul inițial, și-a îndeplinit obligația de investiții de mediu prin virarea sumei de 3.444.000 USD în contul SC, situație confirmată și de AVAS, prin adresele nr.6912/11.08.2004 și nr. /27.02.2006.
Or, față de confirmarea îndeplinirii obligației de către cumpărător, chiar în avans, nu se poate vorbi de existența unei penalități, de vreme ce pentru ca investiția de mediu să fie considerată realizată este necesară efectuarea plății, ceea ce s-a și produs.
De asemenea, se mai arată, clauza cuprinsă în art. 20.1 stabilea penalități pentru încălcarea art. 18.1 din contract, care se referă la obligația de a garanta aplicarea tehnologiilor cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, iar nu de a transmite documente către AVAS.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect aplicarea art. 18.6, apelanta arată că pentru aceasta nu era prevăzut un termen până la care să fie plătită suma către creditorii bugetari, iar penalitățile erau datorate după 30 de zile de la data notificării de către AVAS a neîndeplinirii obligației.
În mod greșit a fost admis și ultimul capăt de cerere, susține apelanta, întrucât AVAS nu avea calitate procesuală activă, având în vedere că sumele trebuiau achitate către creditorii bugetari, iar nu către reclamantă.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoatele considerente:
Pârâta SC are sediul în Marea Britanie, respectiv în, așa cum se menționează expres chiar în cererea de chemare în judecată, de către reclamantă.
La primul termen de judecată fixat de Tribunal, din 04.10.2008, instanța a dispus citarea pârâtei prin, cu scrisoare recomandată, în condițiile art. 87 pct. 8 din pr. civ. care prevede:" -în cazul în care prin tratate sau convenții internaționale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscută, ( se vor cita-) printr-o citație scrisă trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire. -.
În cauză, Marea Britanie este membră a Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că în materie de procedură de citare, se va aplica Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 1348/2000 din 29.05.2000, în sensul că procedura de comunicare a actelor judiciare și extrajudiciare se va efectua după cum urmează:" instanțele române comunică actele judiciare și extrajudiciare direct către autoritățile primitoare ale statelor membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare Ministerului Justiției, pentru evidență."
Prin urmare,teza a doua a art. 87, pct. 8 din pr. civ. nu era nicidecum aplicabilă, de vreme ce ne aflam tocmai în situația prevăzută în prima teză, de principiu, respectiv, sediul pârâtei fiind într-o țară membră a Uniunii Europene, procedura de citare a acesteia urma a fi făcută conform reglementării comunitare.
În acest sens, dispoziția comunitară relativă la citare a fost transpusă și în textul special al art. 331din Legea nr. 189/2003, astfel că Tribunalul ar fi trebuit să dea eficiență acestor dispoziții.
Pentru aceasta este elocventprincipiul aplicării directe a dreptului comunitar,principiul preeminenței dreptului comunitar, pe care prima instanță le-a încălcat, efectuând procedura de citare prin scrisoare recomandată.
Apreciem că textul Regulamentului CE nr. 1348/2000, transpus întocmai și în art. 331din Legea nr. 189/2003 are caracter imperativ astfel că, încălcarea sa atrage nulitatea absolută a hotărârii, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 249 alin. 2 din Tratatul CE regulementele comunităților europene sunt obligatorii în toate elementele lor și" direct aplicabile în toate statele membre".
Art. 105 alin. 2 din pr. civ. este de asemenea incident în cauză, procedura de citare a pârâtei și de comunicare a actelor de procedură reglementată atât de Regulamentul nr. 1348/2000, transpus întocmai și în art. 331din Legea nr. 189/2003, dar și de norma generală cuprinsă în art. 87 pct. 8 teza 1 din pr. civ. fiind viciată și lovită de nulitate.
Întrucât pârâta nu a fost prezentă la termenul la care procedura s-a îndeplinit cu încălcarea dispozițiilor imperative evocate, rezultă că aceasta a suferit o vătămare prin aceea că nu a avut posibilitatea de a-și formula apărări, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea totală a hotărârii și reluarea procedurii de judecată, în condiții de legală citare.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 297 alin. 1.pr. civ. rap, la art. 249 din Tratatul CE, Regulamentul nr. 1348/2000, art. 331din Legea nr. 189/2003, al art. 87 pct. 8 din pr. civ. art. 105 alin. 2 din pr. civ. va admite apelul, va desființa hotărârea apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ce privește motivele de apel referitoare la fondul cauzei, Curtea constată că, față de desființarea hotărârii pronunțate în lipsa pârâtei, care nu a fost legal citată, în condițiile art. 297 din pr. civ., analiza acestora nu poate fi făcută de instanța de apel, toate aceste susțineri de fond urmând a fi avute în vedere de instanța de rejudecare ca și apărări de fond față de cererea de chemare în judecată ( în situația prevăzută de art. 297 din pr. civ. apelul neavând un caracter devolutiv).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă SC, cu sediul social în Marea Britanie, Haouse, 1-4, înregistrată în Marea Britanie sub nr. -/24.07.2003, cu domiciliul ales în,-, Bl. 15,. A,. 1-4, sector 4, la Societatea de Avocați " și Asociații", împotriva sentinței comerciale nr. 14581/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 02.06.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/DACT/RE/4 EX./01.07.2008
Sent.com.nr. 14581/06.12.2007
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
