Spete pretentii comerciale. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.257
Ședința publică de la 15 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele SC " " SA și TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA, împotriva sentinței comerciale nr.15529/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta SC " " SA, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire la dosar și apelanta TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta SC SA a depus la dosar, prin Serviciul Registratură o cerere de suspendare a executării silite a sentinței apelate, care este netimbrată.
Apărătorul apelantei SC " " SA depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar pentru cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate și un proces verbal din 12.05.2008 cu privire la predarea primirea bunurilor
La întrebarea Curții, apărătorul apelantei SC " " SA precizează că sentința atacată a fost executată în parte respectiv cu privire la bunurile din P nu și cu privire la bunurile Bi Noi. De asemenea, precizează că bunurile care se află pe terenuri au fost închiriate, dar nu și terenurile, chiria fiind plătită pentru clădirile reprezentând spații de depozitare și mijloace fixe. Arată că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate in ipoteza in care astazi cauza va fi retinuta in solutionare asupra fondului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apeluri.
Reprezentantul apelantei TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA solicită admiterea apelului propriu astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii proprii și obligarea pârâtei la plata daunelor interese, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind plata de despăgubiri, motivând că nu au dovedit cuantumul acestora, deși a depus la dosarul de fond adresa nr.CD I- în care sunt prezentate tarifele de închiriere și modul de calcul. Precizează că SC SA este o fostă filială a MARFĂ care a fost privatizată.
Cu privire la apelul formulat de apelanta SC SA solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul apelantei SC SA solicită admiterea apelului propriu astfel cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar solicită respingerea cererii de evacuare și predare a bunurilor către TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA. Susține că în convenția din 2004 încheiată între cele două părți s-a stabilit printre altele și procedura de închiriere a bunurilor mobile. În anul 2006 TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA a majorat tarifele stabilite prin convenție. Susține că SC SA nu a solicitat neplata chiriei și a cerut ca tarifele să respecte clauzele contractuale. Arată că în raport cu activitatea desfășurată în cele două terminale tarifele au fost majorate semnificativ. Nu solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul formulat de apelanta TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ " MARFĂ" SA solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra apelurilor cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr.15529/21.12.2007 pronuntata de Tribunalul București, Sectia a VI a Comerciala in Dosar nr-, instanta admis doar in parte actiunea formulata de reclamanta Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa " Marfa", obligand parata " " sa predea reclamantei bunurile care au constituit obiectul contractului de inchiriere nr. M-, identificate in anexele 1 si 2 la acest contract, astfel cum au fost modificate prin actul additional nr. 1, respingand cererea privind plata despagubirilor, cu cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari in acest fel prima instanta de fond a retinut ca Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa " Marfa" a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 1.251.957,634 lei cu titlu de desdaunari pentru ocuparea abuziva a unor terenuri, mijloace fixe si cladiri, dupa incetarea efectelor contractului de inchiriere nr. M-, a carui valabilitate a incetat la 30.04.2005, precum si evacuarea imobilelor si predarea bunurilor de catre parata pentru lipsa titlului de folosinta in privinta acestora.
Tribunalul a aratat ca desi notiunea de evacuare este strict legata de terenuri si constructii, apare cu evidenta, din termenii folositi de catre reclamanta in redactarea cererii de chemare in judecata ca aceasta a dorit sa-i fie restituite bunurile pe care perata le detine in baza contractului de inchiriere ajuns la termen, iar in lipsa oricarei contestatii judiciare a paratei cu privire la situatia de fapt invocate, a apreciat ca parata detine fara titlul bunurile reclamantei si astfel, potrivit art. 1431 cod civil a dispus in sarcina paratei restituirea bunurilor.
Cu privire la daunele materiale pretinse de catre parata, treibunalul a retinut ca desi temeiul juridic invocat de catre reclamanta a fost corect, aceasta nu a dovedit intinderea prejudiciului, criteriul indicat de catre parte nefiind considerat de catre prima instanta. Se arata ca aceasta este continut de o hotarare a consiliului de administratie din societatea reclamanta, nedepusa la dosarul cauzei, iopozabila paratei si ca instanta este in imposibilitate de a cerceta temeinicia cererii fara a depasi nepermis limita rolului sau activ.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel ambele parti.
1. Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto " " a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a arătat că prima instanță de fond a unit în mod greșit excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Pe fondul cererii apelanta a susținut că a solicitat în fața primei instanțe probe cu martori, interogatoriu și cercetare la fața locului, cerere ignorată de către instanță, care nici nu a luat în dezbatere această cerere.
S-a arătat că pârâta folosește bunurile în discuție în baza unei obligații corelative a " Marfă", ca o consecință a obligațiilor care decurg din clauzele contractului de privatizare, clauze inserate de părți la art.8.7. și 8.10. din această convenție. Potrivit acestor clauze reclamanta Marfă trebuia să reglementeze dreptul de folosință al apelantei la tarife negociabile, impunând locatarei prețuri exorbitante și prohibitive. Fără a contesta dreptul celeilalte părți de a obține profit din închirierea acestor bunuri apelanta arată că intimata a realizat un abuz de poziție dominantă, încălcându-și totodată și obligațiile asumate în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.6515/14.12.2004, obligație prevăzută în art.7.2. al convenției.
Anexat apelului, partea a depus copia întâmpinării înaintată prin serviciul de curierat la dosarul primei instanțe de fond.
Împotriva acestui apel Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă " Marfă" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Se arată că, prin chiar motivele de apel, apelanta-pârâtă recunoaște implicit că folosește bunurile Marfă fără ca între părți să existe un contract valabil de închiriere și fără să plătească o chirie pentru folosința acestor bunuri.
S-a mai sustinut că tarifele de închiriere sunt aprobate de Consiliul de Administrație al Marfă, potrivit art.18 din anexa la hotărârea nr.582/1998 reprezentând Statutul Marfă, tarife aplicabile inclusiv pentru închirierea spațiilor, mijloacelor fixe și terenurilor aflate în folosința filialelor privatizate, cum este cazul Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto.
Se arată că între părți au fost negocieri asupra contractului de închiriere de care se prevalează apelanta-pârâtă, dar aceasta a formulat în mod constant obiecțiuni și a urmărit doar să tergiverseze încheierea contractelor pentru a evita cât mai mult plata chiriei.
Astfel, în măsura în care pârâta nu și-a onorat nici chiar obligațiile care au decurs din contractul de închiriere nr.M-, în prezent expirat, aceasta nu se poate prevala de buna sa credință pentru a continua să folosească în contra interesului intimatei bunurile din patrimoniul acesteia fără plata vreunui preț.
Anexat întâmpinării au fost depuse: hotărârea nr.582/1998 a Marfă, acte conținând corespondența părților și obiecțiunile formulate de către cu privire la chiriile solicitate de către cealaltă parte, copia contractului de închiriere nr.M6.1b/4/2006 propus de către Marfă dar neagreat de către cealaltă parte, procese-verbale de constatare.
2. Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă " Marfă" a solicitat admiterea apelului său și modificarea numai în parte a hotărârii și în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la despăgubiri pentru lipsirea reclamantei de folosința bunurilor închiriate.
Se arată că instanța de fond a respins în mod nelegal acest capăt al cererii de vreme ce avea la dispoziție criterii obiective de determinare a prejudiciului, reclamanta depunând la dosar adresa nr.CD I- în care sunt prezentate tarifele de închiriere și modalitatea de calcul.
Apelanta consideră că prima instanță de fond a încălcat obligația sa de rol activ în măsura în care a rămas în pasivitate în a-i pune în vedere reclamantei că are obligația de a depune la dosar documentele apreciate necesare în susținerea acestui capăt de cerere.
Pentru detaliere se arată că prin hotărârea consiliului de administrație al Marfă a fot aprobat modul de închiriere și nivelul plafonului chiriei pentru perioada 2005 - 2006 și că în fapt, față de aceste metode precise de determinare a nivelului chiriei, a refuzat sistematic atât semnarea unui nou contract de închiriere pe baza noilor tarife, cât și predarea bunurilor care au făcut obiectul locațiunii.
Anexat motivelor de apel apelanta-reclamantă a depus la dosar hotărârea consiliului de administrație nr.3/2005 și nr.6/2005 referitoare la închirierea spațiilor, mijloacelor fixe și bunurilor materiale aflate în folosința fostelor filiale privatizate și stabilirea tarifelor de închiriere, hotărârea nr.4/2006 cu același obiect, acte interne adoptate de societatea reclamantă privitoare la justificarea acestor tarife, dar și corespondența adresată intimatei-pârâte în ce privește situația bunurilor date în locațiune.
Împotriva acestui apel intimata-pârâtă Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto a formulat întâmpinare arătând că hotărârea primei instanțe a fost legală și temeinică întrucât tarifele stabilite de către Marfă sunt acte unilaterale ale acesteia, necomunicate intimatei și care, prin modalitatea în care au fost concepute, exclud orice posibilitate de negociere.
Se arată că în cazul în care instanța de apel depășește problema inadmisibilității acțiunii principale, în ce privește abordarea capătului de cerere având ca obiect despăgubiri, trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art.5803Cod procedură civilă, astfel încât în această fază nu se pune problema evaluării lor.
Se mai subliniază că valoarea tarifelor de închiriere solicitate de către reclamantă nu este concordantă cu prețul pieței, de aceea este necesară analiza notelor de fundamentare care au stat la baza aprobării acestor tarife.
Se infirmă explicațiile Marfă cu privire la lipsa disponibilității de negociere a pârâtei și se arată că afirmațiile apelantei tind la inducerea în eroare a instanței, în fapt singurul scop fiind acela de a obține în cele din urmă evacuarea din spațiile deținute.
Potrivit susținerilor intimatei, prin adresele nr.3046, 4767 și 5188 din anul 2006, această parte a solicitat reclamantei în mod repetat punctul său oficial de vedere la solicitarea de negociere, având loc și o întâlnire între părți, unde și-a prezentat observațiile față de contractul-cadru propus, neprimind încă un răspuns la propunerile sale.
Așadar, afirmațiile apelantei reclamante cu privire la încercările de negociere s-au caracterizat printr-o totală indisponibilitate a acesteia pentru rezolvarea reală a problemei, astfel încât Marfă nu se poate prevala de dreptul la despăgubire în condițiile în care reala sa intenție a fost evacuarea pârâtei din dreptul de a folosi bunurile închiriate.
În cadrul apelului apelanta-intimată a formulat atât cerere de suspendare a judecării apelurilor, cât și cerere de suspendare a hotărârii atacate, cereri asupra cărora a intervenit un act de desistare din partea acesteia, pe parcursul soluționării apelului.
Părțile s-au prevalat de probele administrate în fața primei instanțe de fond și, de asemenea, au administrat proba cu înscrisuri.
de limita aspectelor devoluate in cele doua apeluri promovate in acest dosar, Curtea apreciaza ca este necesara evaluarea probelor pentru stabilirea situatiei de fapt in raport de care partile leaga continutul raportului juridic generat intre ele si aplicarea legii.
In fapt:
. Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto " " a functionat ca filiala a Societatii Naționale de Transport Feroviar Marfă " Marfă", fiind privatizata, prin vanzarea participatiilor Marfă catre, conform contractului de vanzare cumparare de actiuni nr. 6515/14.12.2004.
Potrivit acestei conventii, vanzatorul actiunilor a declarat prin clauza din art. 7 lit. g) ca nu detine cerificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile pe care isi desfasoara activitatea si ca, dupa obtinerea acestor certificate va participa la majorarea capitalului social al filialei privatizate cu terenurile in cauza. De asemenea, vanzatorul actiunilor, Marfă, s-a angajat ca, pana la majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor in cauza, sa permita a folosi terenurile in schimbul unei chirii, cu incepere de la data semnarii contractului de privatizare.
Intrucat, in cadrul apelului propriu, face referire la continutul clauzelor 8.7 si 8.10 din contractul de privatizare, Curtea rezuma continutul acestot clauze aratand ca aceastea stabilesc obligatia cumparatorului de a nu propune sau hotari in adunarea generala renuntarea la activitatile specifice obiectului principal de activitate al pentru primii 5 ani dupa privatizare si de a nu aduce modificari schemei de personal a societatii sau obligatiilor derivate din contractele de munca aflate in derulare.
. Intre Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă " Marfă", in calitate de locator si Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto, in calitate de locatar s-a semnat, anterior contractului de privatizare, un contract de inchiriere de cladiri, linii CF, platforme ternologice, depozite, macarale, spreadere sau alte mijloace de incarcare-descarcare individualizate in anexele 1 si 2, contract cu numarul 6.12/55/15.04.2004 (modificat prin actul aditional nr. 1) cu valabilitate pana la 30.04.2005.
Aceasta conventie nu a fost prelungita, conform afirmatiilor partilor si dovezilor atasate la dosar, intre acestea avand loc doar corespondenta pe marginea problemei prelungirii contractului si a modificarii termenilor, in special cu privire la problema chiriei (notificarea nr. 1/173/14.02.2007, adresa nr. I-, adresa nr. 4483/2005, propunerea de contract nr. M6.1.b/4/2006- acte emise de la Marfă, adresele nr. 3046, nr. 4767 si nr. 5188 din anul 2006 emise de catre ), dar parata a continuat sa ramana in folosinta bunurilor, asa cum sustine intreg probatoriul cauzei.
Asadar, Curtea distinge, ca in baza a doua raporturi juridice distincte, ale caror efecte nu sunt suprapuse sau subsecvente, ca " " i s-a constituit dreptul de exploatare a terenurilor si, respectiv, dreptul de exploatare a mijloacelor fixe aflate pe aceste terenuri de catre " Marfă", in schimbul chiriei.
Sub aspect juridic, Curtea retine ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta " Marfă" a solicitat evacuarea paratei din spatiile si terenurile pe care le ocupa abuziv, dupa expirarea contractului de inchiriere nr. M-, asa cum rezulta din intreaga motivare care sustine cererea, precum si obligarea paratei " " la plata despagubirilor de 1.251.957,634 lei reprezentand daune pentru detinerea si exploatarea abuziva a acestor bunuri, dupa incetarea locatiunii.
Or, prin raportare la cauza juridica a cererii, obiectul contractului de inchiriere nr. M- nu l-au constituit terenurile, ci numai bunurile identificate in axexele 1 si 2 ale contractului, asa cum a fost modificat prin act aditional, anexe depuse la dosar, bunuri identificate generic in art. 2 ca linii CF, platforme ternologice, depozite, macarale, spreadere sau alte mijloace de incarcare-descarcare, cladiri.
, subscris acestui contract, nu se putea pune probleme evacuarii paratei din detentia terenurilor, pentru care titlul de folosinta se circumscrie in art. 7 lit. g) din contractului de privatizare nr. 6515/14.12.2004, titlu la incetarea efectelor caruia reclamanta nu s-a raportat.
In drept, asupra temeiniciei apelurilor:
1.Apelul promovat de catre apelanta-parata Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii prin prevalenta clauzei arbitrale inserate in conventie nr-, aflata in vigoare, Curtea arata urmatoarele:
Cauza cererii de chemare in judecata, asa cum este indicata de catre reclamanta in cererea cu care a sesizat instanta, o reprezinta obligatia de restituire a bunurilor care au facut obiectul locatiunii, contractul de inchiriere nr. M-, obligatie ex contractu reglementata de art. 1431 Cod civil.
Pentru ca o clauza arbitrala in legatura cu efectele acetui contract sa fie deplin operanta, ea trebuia sa se regaseasca inserata in cuprinsul acestei conventii, iar nu in cuprinsul unei conventii independente de catre aceasta, cum este conventia de transport combinat cale ferata-, nr- la care parata face referire atunci cand se refera la existenta clauzei compromisorii de arbitraj.
Astfel, in masura in care conventia pe care se intemeiaza actiunea de nu cuprinde o clauza compromisorie, orice discutie intemeiata pe exceptia de arbitrabilitate a litigiului, in cadrul unei probleme de inadmisibilitate, este nefondata.
Desi este adevarata sustinerea din apel a apelantei-parate " " potrivit cu care aceasta exceptie nu a primit o solutie distincta prin hotararea primei instante de fond, nu este fondata presupunerea acesteia ca exceptia a fost unita cu fondul, intrucat potrivit rezolutiei de primire a intampinarii, aceast act de procedura a fost consemnat la dosar dupa pronuntarea hotararii. Instanta de apel poate, insa, sa ia in analiza aceasta problema de dispozitiile art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, considerentele sale fiind deja exprimate.
De asemenea, in ce priveste critica acestei apelante cu privire la imprejurarea ca instanta de fond, incalcand principiile de rol activ si garantiile de egalitate a partilor in proces, nu a luat in dezbatere cererea de probe a paratei, Curtea arata ca intampinarea a fost depusa in dosar dupa ce judecatorul a retinut cauza in pronuntare si chiar dupa redactarea minutei, astfel incat nu a avut posibilitatea de a cunoaste propunerea de probatorii formulata in aparare.
Insa, datorita caracterului devolutiv al apelului, Curtea subliniaza ca partea a avut deplina garantie a propunerii de administrare a oricaror probe pe care le considera apte sa dovedeasca apararile sale, limitandu-se la propunerea si administrarea probei cu inscrisuri, pe care instanta de apel le-a luat in considerare la stabilirea situatiei de fapt.
In consecinta, aceste prime motive ale apelului nu sunt fondate.
Cu privire la motivul de netemeinicie derivat din gresita apreciere a instantei de fond in legatura cu continutul articolelor. 8.7 si 8.10 din contractul de privatizare care, in opinia apelantei-parate, dau acesteia dreptul de a folosi bunurile la predarea carora a fost obligata prin hotararea atacata, Curtea arata:
Asa cum s-a specificat in prima parte a considerentelor Curtii asupra situatiei de fapt, trimiterea la aceste clauze conventionale din contractul de vanzare cumparare de actiuni nr. 6515/14.12.2004 este lipsita de relevanta, cata vreme acestea se refera la obligatia cumparatorului de a nu propune sau hotari in adunarea generala renuntarea la activitatile specifice obiectului principal de activitate al pentru primii 5 ani dupa privatizare si de a nu aduce modificari schemei de personal a societatii sau obligatiilor derivate din contractele de munca aflate in derulare.
Temeiul restituirii bunurilor date in locatiune este tras din art. 1431 si art. 1438 Cod civil si este in stransa legatura cu constatarile factuale ale instantei cu privire la incetarea conventiei de inchiriere nr. M-.
Intrucat si acest motiv al apelului este nefondat, " " nefacand vovada dreptului de a folosi in continuare bunurile care au facut obiectul conventiei de inchiriere nr. M-, capatul de cerere cu acest obiect a fost in mod corect solutionat de catre prima instanta de fond, iar apelul Societatii Comerciale de Exploatare și Transport Auto este considerat nefondat, fiind respins, pe cale de consecinta.
2. Apelul promovat de catre apelanta-reclamanta Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa " Marfa".
Critica propusa de catre apelanta-reclamanta se refera la incalcarea, de catre prima instanta, a obligatiei de a starui in aflarea adevarului, inclusiv prin posibilitatea de a impune partilor aducerea la dosar a probelor pe care le considera utile si concludente in raport cu cadrul procesual prefixat.
Curtea va pleca de la temeiul pretentiilor de despagubiri banesti solicitate paratei, suma de 1.251.957,634 lei, pentru detinerea si exploatarea abuziva a bunurilor inchiriate chiar si dupa incetarea locatiunii, temei relevat de parte ca fiind tras din regulile raspunderii civile delictuale si calitatea sa de proprietar asupra bunurilor in speta.
In acest cadru procesual, rolul instantei este acela de a crea circumstantele reale pentru aducerea de catre litiganti la dosar a oricaror probe pe care le considera ca avand aptitudinea sa la corecta dezlegare a pricinii.
Or, desi reclamanta a propus in instantei anumite criterii de individualizare a cuantumului despagubirilor, prin indicarea unei hotarari a Consiliului de administratie nr. 4/2006 cu privire la actualizarea tarifelor de inchiriere a spatiilor si mijloacelor fixe din partimoniul sau, desi potrivit art. 129 (5) Cod procedură civilă, instanta avea o obligatie activa de a ordona adminstrarea oricaror probe pe care le considera necesare in cauza si desi instanta trebuia sa insiste in depunerea la dosar a acelor inscrisuri la care chiar partea facea referire in cadrul alegatiilor sale, potrivit art. 172 alin 2 Cod procedură civilă, Curtea observa ca Tribunalul s-a oprit la observatia de esenta ca este in imposibilitate sa stabileasca intinderea prejudiciului in lipsa probelor, iar pasivitatea pe care o adopta este argumentata pe ideea inechitatii unui sprijin activ.
In esenta, solutia de respingere a acestui capat de cerere nu presupune o evaluare a primei instante, privita in procesul deliberarii ca determinare unei stari de fapt si aplicarea legii la aceasta, ca silogism judiciar care sa sustina rezultatul. Respingerea determinata de catre prima instanta de fond este data de "imposibilitatea" evaluarii, egala actului de abtinere (in sens larg) a instantei de la judecarea acestui petit.
Curtea considera ca Tribunalul a ramas, intr-adevar, pasiv in obligatia sa de a analiza si solutiona fiecare pretentie dedusa judecatii si ca argumentul oferit de catre aceasta este criticabil.
Instanta trebuie sa asigure egalitatea intre parti, in sensul ca nu se poate substitui cauzei exclusive a unuia dintre litiganti, in defavoarea celuilalt, dar nu trebuie sa abandoneze obligatia sa de a stabili adevarul judiciar prin manifestarea cu fermitate a rolului pe care il are.
In consecinta, Curtea apreciaza ca, in acest context, prima instanta nu a solutionat, in esenta, acest capat de cerere si de aceea, gasind apelul intemeiat, il va admite, cu consecinta impusa de art. 297 alin. 2 procedura civila, a desfiintarii in parte a sentintei si trimitere a cauzei primei instanțe, spre rejudecarea capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.15529/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă " Marfă" cu sediul în B, str. - - de Nord, nr.1.3, sector 1, ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă " Marfă", împotriva sentinței comerciale nr.15529/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Comercială de Exploatare și Transport Auto
Desființează în parte sentința atacată și trimite cauza primei instanțe, spre rejudecarea capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
21.05.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă
