Reziliere contract comercial Spete. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 256
Ședința publică de la 15.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta B, împotriva sentinței comerciale nr. 1974/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 și Primăria Sectorului 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl. și Primăria Sectorului 4, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că prin Serviciul Registratură, apelanta a depus la dosar chitanța nr. -/1/14.05.2008, prin care a achitat taxa judiciară de timbru, în cuantum de 1.780 lei, precum și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Curtea acordă cuvântul părților, în formularea probatoriilor.
Apărătoarea apelantei solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză contabilă. Precizează că, în cadrul probei cu înscrisuri, dorește să dovedească subcontractarea efectuată de către intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, iar ca obiectiv al expertizei, indică stabilirea încasărilor și plăților efectuate de aceeași intimată, dar și a contractelor încheiate cu subcontractanții.
Apărătorul intimatei Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 solicită respingerea probelor solicitate de apelantă, apreciindu-le ca fiind nerelevante, neconcludente și neutile cauzei. De asemenea, arată că nu solicită probe în combaterea apelului.
Reprezentanta intimatei Primăria Sectorului 4 lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de probe formulate de apelantă și arată că nu solicită probe în combaterea apelului.
Curtea respinge cererea apelantei de încuviințare a administrării probei cu înscrisuri și a celei cu expertiză contabilă, reținând că intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a recunoscut, la interogatoriul luat în fața primei instanțe, încheierea unor contracte de subcontractare. Pe de altă parte, reține că încheierea unor asemenea contracte nu se poate dovedi prin expertiză contabilă, iar stabilirea încasărilor și plăților, așa cum unul dintre obiectivele expertizei a fost circumscris de parte, nu prezintă relevanță în speță, din perspectiva petitului cererii de chemare în judecată și a căii de atac promovate.
De asemenea, ia act că intimatele nu solicită probe.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelului.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii, arătând că în mod nelegal prima instanță a interpretat noțiunea de "cesiune" în sensul său clasic, atât timp cât subcontractarea lucrărilor reprezintă o cesiune parțială a contractului. Reia celelalte argumente pe larg prezentate în cererea de apel.
Apărătorul intimatei Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 solicită respingerea apelului, ca nefondat, afirmând că instanța de fond a făcut distincția legală între cesiune și subcontractare. De asemenea, precizează că nu există nici o neexecutare culpabilă a contractului, așa încât nu se justifică cererea de reziliere.
Reprezentanta intimatei Primăria Sectorului 4 pune concluzii de admitere a apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 18.07.2007, reclamanta Bac hemat în judecată pe pârâtele Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 și Primăria Sectorului 4, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002 încheiat între pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, în calitate de asociat prim și reclamantă, în calitate de asociat secund și a contractului de prestări servicii nr. -/05.11.2002 încheiat între pârâta Primăria Sectorului 4 și asociația dintre reclamantă și pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, precum și să oblige pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 la plata unor daune-interese în procent de 10% din valoarea contractului de prestări servicii pe un an, respectiv de 115.531 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr. 1974/11.02.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea, ca nefondată și a obligat reclamanta la plata către pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, părțile s-au obligat să desfășoare în comun serviciul de salubrizare pe arterele secundare aflate pe raza Sectorului 4, în conformitate cu dispozițiile caietului de sarcini emis de către Primăria Sectorului 4. S-a mai reținut că art. 8.4 din contract îngăduia cesiunea totală sau parțială numai cu acordul expres, manifestat în scris, al asociatului necedent.
Ulterior încheierii acestui contract, serviciul de salubrizare a fost contractat, în temeiul convenției de prestări servicii nr. -/5.11.2002 încheiat între Primăria Sectorului 4, în calitate de achizitor și reclamantă și pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, în calitate de prestatori.
Examinând cererea reclamantei, de reziliere a contractului de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, pentru subcontractarea de către pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a serviciilor de salubrizare, aspect care în opinia reclamantei, se constituie într-o încălcare a clauzei cuprinse în art. 8.4 din contract, prima instanță a constatat că noțiunea de "subcontractare a serviciilor" nu este identică, în conținut, cu cea de "cesiune", care reprezintă o transmitere a drepturilor și obligațiilor născute din contractul de asociere. Totodată, instanța de fond a apreciat că, întrucât instituie o interdicție, art. 8.4 trebuie interpretat în mod restrictiv.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că în contractul de asociere nr. 26/10.10.2002 doar cesiunea a fost interzisă, fără acordul celuilalt asociat, pe când în contractul de prestări servicii încheiat la data de 5.11.2002 cu Primăria Sectorului 4 s-a specificat în mod expres, în art. 11 alin. 4 și în art. 21, că prestatorilor le este interzis să subcontracteze serviciile și să cesioneze contractul.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că pârâta Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 și-a asumat obligația de a nu subcontracta serviciile de salubrizare numai față de Primăria Sectorului 4, însă față de reclamantă și-a asumat doar obligația de a nu cesiona contractul de asociere în participațiune.
Așadar, cum cesiunea presupune, prin natura sa, un transfer al creanței în patrimoniul cesionarului, care ar fi urmat să ia locul pârâtei Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 în contract, prima instanță a constatat că reclamanta nu invocă o cesiune a convenției, ci doar subcontractarea prestațiilor, aspect care circumstanțiază modul de executare a contractului, dar nu transmiterea sa.
De altfel, instanța de fond a apreciat că și în ipoteza existenței unei subcontractări a serviciilor, aceasta nu echivalează cu o cesiune, de natură să atragă rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, așa încât a constatat că acest prim capăt de cerere este neîntemeiat.
În ceea ce privește rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu Primăria Sectorului 4, instanța de fond a reținut că numai această din urmă pârâtă ar fi putut solicita aplicarea unei asemenea sancțiuni, pentru încălcarea obligației de a nu subcontracta, dar nu și reclamanta, așa încât a constatat că și această cerere este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, Bad eclarat apel, solicitând desființarea sa și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță a interpretat noțiunea de "cesiune totală sau parțială către terți", interzisă de art. 8.4 din contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002 ca referindu-se numai la "cesiune", în sensul său clasic, neincluzând și subcontractarea.
În acest context, apelanta a arătat că a cunoscut, împreună cu intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, faptul că se obligau să presteze în comun activitatea de salubrizare, fără a transmite terților în nici un fel drepturile și obligațiile care le-ar fi revenit, decât în condiții stricte, iar art. 977.civ. impune ca interpretarea contractelor să se facă după intenția comună a părților, iar nu conform sensului literal al termenilor folosiți. Prin urmare, apelanta a apreciat că, întrucât scopul creării asociației în participațiune l-a constituit efectuarea în comun a serviciului de salubrizare, noțiunea de "cesiune" trebuie interpretată nu în sensul său literal, ci ca o operațiune care o include și pe cea de subcontractare, ca modalitate de executare a drepturilor și obligațiilor contractuale. Totodată, apelanta a afirmat că subcontractarea reprezintă o veritabilă cesiune parțială, interzisă prin art. 8.4 din contract.
Pe de altă parte, apelanta a afirmat că nu trebuie să se rețină motivarea primei instanțe, în sensul că prin adresa nr. 318/2007 emisă de Curtea de Conturi se face vorbire de subcontractarea prestațiilor și de încălcarea prevederilor nr.OUG 34/2006, fapt ce presupune o încălcare a obligațiilor numai față de Primăria Sectorului 4, deoarece autoritate publică nu avea cum să constate nerespectarea unor obligații comerciale ce reies dintr-un contract de asociere în participațiune, chiar dacă acesta a fost încheiat în scopul achiziționării unui contract de prestări servicii.
De asemenea, apelanta a mai afirmat că prima instanță nu a administrat toate probele utile, pertinente și concludente soluționării juste a pricinii, întrucât a respins cererea de efectuare a probei cu expertiză contabilă, deși utilitatea ei nu poate fi contestată, în condițiile în care, printre obiective, s-a solicitat expertului să constate dacă există contracte încheiate de către intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 ce au ca obiect activități de salubrizare acoperite de contractul de prestări servicii nr. -/5.11.2002.
În altă ordine de idei, apelanta a susținut că intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a manifestat rea-credință, deoarece a ascuns încălcarea clauzelor contractului de asociere în participațiune, necomunicându-i lista subcontractanților - obligație prevăzută de art. 18 din contractul de prestări servicii încheiat cu intimata Primăria Sectorului 4 -, dar refuzând, de asemenea, să răspundă la întrebarea nr. 2 din interogatoriu.
Totodată, apelanta a afirmat că se consideră îndreptățită să solicite rezilierea ambelor contracte, întrucât mass-media a relatat despre subcontractarea incriminată, fapt de natură să o prejudicieze și să-i influențeze în mod negativ perspectivele de a încheia pe viitor contracte de salubrizare.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de către apelantă, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, apelanta și intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 s-au obligat să desfășoare în comun serviciul de salubrizare pe arterele secundare aflate pe raza Sectorului 4.
Ulterior încheierii acestui contract, serviciul de salubrizare a fost contractat, în temeiul convenției de prestări servicii nr. -/5.11.2002 încheiat între Primăria Sectorului 4, în calitate de achizitor, și apelantă și intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, în calitate de prestatori.
Apelanta a solicitat rezilierea ambelor contracte, invocând subcontractarea de către intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a serviciilor de salubritate, cu încălcarea dispozițiilor art. 8.4 din contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002 și a clauzei cuprinse în art. 11 alin. 4 din contractul de prestări servicii nr. -/5.11.2002.
Potrivit art. 8.4 din contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, "cesiunea contractului, totală sau parțială, către terți este permisă numai cu acordul expres, manifestat în scris, al asociatului necedent".
Iar în conformitate cu art. 11 alin. 4 din contractul de prestări servicii încheiat între intimata Primăria Sectorului 4, în calitate de achizitor și celelalte două părți litigante, în calitate de prestatori, "se interzice prestatorilor să cedeze sau să subcontracteze total sau în parte prestația, fără acordul prealabil al achizitorului, exprimat printr-un act adițional la prezentul contract".
Întrucât instituie o interdicție, ambele clauze menționate anterior trebuie interpretate în mod restrictiv.
Examinarea acestor două clauze citate mai sus conduce la concluzia, reținută în mod judicios și de prima instanță, că în contractul de asociere nr. 26/10.10.2002 doarcesiuneaa fost interzisă, fără acordul celuilalt asociat, pe când în contractul de prestări servicii încheiat la data de 5.11.2002 cu Primăria Sectorului 4 s-a specificat în mod expres, în art. 11 alin. 4, că prestatorilor le sunt interziseatât subcontractarea serviciilor, cât și cesionareacontractului.
Nu doar termenii diferiți pe care părțile i-au utilizat în cele două contracte denotă faptul că noțiunea de "cesiune" este diferită de cea de "subcontractare a serviciilor".
Cesiunea se constituie într-o modalitate de transmitere a drepturilor și obligațiilor născute dintr-un contract și ea presupune, prin natura sa, un transfer al creanței în patrimoniul cesionarului, care ar fi urmat să ia locul cedentului în contract. Cu alte cuvinte, pentru a se reține că intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a procedat la o cesiune, fie și parțială, fără acordul apelantei, ar fi fost necesar a se dovedi împrejurarea existenței unei alte persoane care să fi dobândit calitatea de parte în contractul de asociere în participațiune nr. 26/10.10.2002, fără acordul celuilalt asociat, cu toate drepturile și obligațiile pe care cedentul le-ar fi deținut asupra apelantei.
Or, o asemenea cesiune nu a avut loc.
Dimpotrivă, probele adminJ. relevă faptul că intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4 a recunoscut, răspunzând întrebării nr. 6 la interogatoriu, subcontractarea către terți a serviciilor prevăzute în anexele 1-4 din contractul de prestări servicii încheiat cu Primăria Sectorului 4.
După cum s-a arătat anterior, subcontractarea serviciilor nu echivalează cu o cesiune, nici măcar parțială, a contractului de asociere în participațiune, întrucât nu s-a dovedit existența unei alte persoane, care să devină, ca efect al cesiunii, titular al drepturilor și obligațiilor născute din asocierea dintre apelantă și Amenajarea Domeniului Public și Privat 4
Considerentele prezentate mai sus demonstrează netemeinicia cererii de reziliere a contractului de asociere în participațiune.
În ceea ce privește cererea de reziliere a contractului de prestări servicii nr. -/5.11.2002, Curtea reține că intimata Amenajarea Domeniului Public și Privat 4, ca de altfel și apelanta, și-au asumat obligația de a nu subcontracta serviciile de salubrizare.
Neîndeplinirea unei asemenea obligații se poate analiza numai în raport de Primăria Sectorului 4, de vreme ce art. 11 alin. 4 din contractul de prestări servicii nr. -/5.11.2002 interzice prestatorilor să cedeze sau să subcontracteze total sau în parte prestația, fără acordul prealabil al achizitorului - Primăria Sectorului 4.
Așa fiind, Curtea apreciază, în deplin acord cu prima instanță, că doar Primăria Sectorului 4 ar fi putut solicita rezilierea contractului în care are calitatea de achizitor, nu însă și apelanta, chiar dacă s-ar putea reține existența unui interes al celei din urmă, fie și ipotetic, în aplicarea unei asemenea sancțiuni.
În această ordine de idei, Curtea înlătură susținerile apelantei referitoare la valoarea probatorie dată de prima instanță adresei nr. 318/19.04.2007 a Curții de Conturi, având în vedere conținutul acesteia; de asemenea, înlătură și critica vizând neadministrarea unui probatoriu complet de către prima instanță, constatând că existența unor contracte de subcontractare nu se dovedește prin expertiză, ci pe baza probei cu înscrisuri, dar și că alte probe ar fi fost inutile, față de interpretarea pe care atât prima instanță, cât și cea de control judiciar înțeleg să o dea noțiunilor de "cesiune" și de "subcontractare".
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, iar motivele invocate de apelantă nu justifică o schimbare a hotărârii atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr. 1974/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele AMENAJAREA DOMENIULUI P ȘI PRIVAT 4, cu sediul în B,-, sector 4 și PRIMĂRIA SECTORULUI 4, cu sediul în B,--16, sector 4.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /5 ex./26.05.2008
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă
