Spete pretentii comerciale. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.26/COM.
Ședințapublicădin 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial formulat de apelanta pârâtă SC SRL C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.2179/com/25.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr.8015/com/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC R NEAGRĂ SA NORD, cu sediul în Nord,-, județul C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie:
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 31.01.2008, la 07.02.2008 și la data de 11.02.2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta "" a chemat în judecată la data de 13.11.2003 pe pârâta "", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 4.154.526.007 lei (ROL), reprezentând 1.312.212.610 lei contravaloare locație datorată, 1.618.216.143 ROL penalități aferente locației neachitate și 1.224.097.254 ROL datorii achitate de "" (proprietara activului), în contul locatarului "", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în 1993 părțile au încheiat contractul de locație de gestiune nr. 2731 prin care i-a închiriat pârâtei locația gestiunii "Complex ", activ aflat în proprietatea sa.
La data de 1.01.1996 din "" s-a divizat "" care a preluat în patrimoniu vilele ce au făcut obiectul contractului de locație de gestiune, inclusiv contractul de locație de gestiune nr. 2731/1993, unic administrator fiind semnatarul contractului, situație ce a durat până în 2001.
În perioada 1996-2001 s-au încheiat mai multe acte adiționale la contractul de locație de gestiune, dar începând cu anul 2000, pârâta nu a mai plătit chiria pentru activ decât anumite sume, cu mult mai mici decât cele datorate.
În anul 2002, reclamanta a hotărât ca "" să fuzioneze prin absorbție cu "", situație în care Complexul Vile a revenit în patrimoniul "", semnatara contractului de locație de gestiune, ocazie cu care reclamanta a plătit toate datoriile acumulate de "" către terți.
Pentru a aprecia cuantumul sumei datorate de pârâtă, a efectuat o expertiză extrajudiciară contabilă și tehnică la data de 16.03.2003, concluziile expertizei, facturile și actele financiar contabile fiind comunicate pârâtei, care nu a întreprins niciun demers pentru achitarea sumelor prevăzute.
S-a luat act că la termenul din 15.03.2005 reclamanta cu certificatul de la. a făcut dovada că și-a schimbat denumirea din "" în " Marea Neagră" - filele 212-216 dosar nr. 8015/COM/2003 al Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr. 2179/COM/25.04.2006 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei " Marea Neagră" în contradictoriu cu "" și a obligat pârâta la plata sumei de 1.060.402.549 lei reprezentând contravaloare locație neachitată în perioada 1.01.2000-31.12.2002, conform raportului de expertiză contabilă efectuat de expert, 2.378.339.312 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 1.01.2000-31.12.2002 conform aceluiași raport de expertiză și la plata sumei de 74.690.260 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei către reclamantă la suma achitată de reclamantă în contul pârâtei ca locație.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că izvorul juridic obligațional dintre părți îl constituie contractul de locație de gestiune nr. 2731/23.06.1993 încheiat între reclamanta "" ca locator și "" în calitate de locatar, prin care reclamanta se obliga a preda pârâtei gestiunea - Complex Vile - amplasat în stațiunea turistică, în vederea administrării în sistem de locație de gestiune, iar pârâta în calitate de locatar s-a îndatorat a achita contravaloarea taxei de locație și cheltuielile de susținere a activității, la termenele stabilite prin contract.
De asemenea, potrivit clauzei penale (lit. "j" (2) din contract, nesocotirea scadenței plății, atrage răspunderea beneficiarei locației sub forma penalităților de 0,3% pe fiecare zi de întârziere, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 15 ani, termenul de încetare al acestuia fiind iunie 2008.
Potrivit art. 969 Cod civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", iar potrivit art. 1073 Cod civil, "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Astfel, în virtutea acestor dispoziții legale, pârâta este îndatorată să execute întocmai obligația de plată a locației pe care și-a asumat-o prin contractul de locație stabilită prin raportul de expertiză, pentru perioada 1.01.2000-31.12.2002 la suma de 1.060.402.549 lei, fiind fondată și cererea de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere în aplicarea art. 1069 cod civil și părțile determinând anticipat întinderea prejudiciului cauzat reclamantei prin întârzierea plății prețului locației și care este de 2.378.339.312 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suma achitată de reclamantă cu titlu de locație în contul pârâtei, a fost respinsă deoarece nu s-au putut identifica sumele achitate de terți și nu se reflectă în contabilitatea reclamantei.
În privința cheltuielilor de judecată, s-a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta "", arătând că o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului prin punctul 1.1 se aduc considerații asupra sumelor facturate, pretențiilor deduse judecății de reclamantă și cuantumul acestora.
Prin pct. 1.2 se arată că penalitățile de întârziere, toți experții au arătat că acestea nu au fost înregistrate contabil, pretențiile reclamantei fiind în totalitate scriptice, neavând o bază probantă legală.
Se mai arată prin pct. 2 din motivele de apel că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat, unica solicitare modificatoare fiind la termenul din 9.03.2004 și vizând alte aspecte și nesolicitarea de penalități în continuare, suma acordată fiind cu 750 milioane ROL superioară celei solicitate.
Prin pct. 3 din motivele de apel se arată că instanța a nesocotit dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 acordând sume cu titlu de penalități cu mult peste (aproape 2 ori) cuantumul sumei pretinse.
Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă, anume contraexpertiza contabilă efectuată în cauză, singura lucrare avută în vedere de instanță, expertiza contabilă fiind întocmită de o persoană partizană reclamantei, incompatibilă aoe fectua.
Se invocă și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sume datorate la 31.12.1999 și se solicită efectuarea unei noi expertize.
Prin motive suplimentare de apel se arată că greșit instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate a acțiunii determinată de neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă și nici asupra principalei sale apărări formulate în cauză, excepția de neexecutare, în sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale aferente.
Se mai susține că instanța nu și-a exercitat rolul activ, în sensul că a acordat sume reclamantei fără a verifica în vreun fel dacă părțile au stabilit contractual vreo scadență a plății (invocându-se penalități nelegal), iar soluția nu este motivată în drept, niciunul din textele speciale cu aplicare în cauză neregăsindu-se în motivarea instanței, nemotivându-se neaplicarea art. 1422 și următoarele Cod civil, încă de la data de 21.08.2002 acționarul majoritar "Transilvania" fiind informat că activele aflate în locația "" nu mai pot fi destinate turismului datorită degradării.
În apel, cu aplicarea art. 295 (2) Cod procedură civilă s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize de specialitate.
Apelul este fondat.
În cauză se constată că greșit prima instanță, dispunând efectuarea unei contraexpertize, a avut în vedere expertiza contabilă efectuată anterior, de un singur expert dl., fără a explica motivele pentru care a ales această variantă și înlătura concluziile celor trei experți.
Cum în cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize în apel, instanța de apel va avea în vedere concluziile acesteia, care a analizat contractul de locație de gestiune nr. 2731/23.06.1993 încheiat între părți, actul adițional la contractul de locație de gestiune nr. 2731/23.06.1993 înregistrat sub nr. 3/28.02.2000, actul adițional la contractul de locație de gestiune nr. 2731/1993 nr. 67/19.04.2001, actul adițional la contractul de locație de gestiune nr. 2731/1993 înregistrat sub nr. 112/18.05.2002, sumele negociate (acceptate sau nu de părți), precum și scadențele acceptate de acestea în vederea achitării locației de gestiune conform contractului nr. 2731/1993 cu modificările ulterioare.
Conform expertizei de specialitate efectuate astfel în cauză (fila 117) contravaloarea locației pentru anul 2000 este de 213.938.400 lei, pentru anul 2001 este de 262.074.540 lei și pentru anul 2002 este de 302.171.945 lei, în total, suma de 778.184.885 lei inclusiv TVA, contravaloare calculată în conformitate cu Cap. IV "Valoarea contractului) art. 9 alin. 2 din contract, locatorul neprocedând la efectuarea de investiții, care să îmbunătățească gradul de confort și locatarul netransmițând alte cheltuieli în această perioadă privind investițiile sale, sume la care, în aplicarea dispozițiilor art. 969 și 1073 Cod civil (cum legal a reținut și prima instanță) urmează a fi obligată apelanta pârâtă "" la plata către intimata reclamantă " Marea Neagră"
În ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului principal, contravaloarea locației de gestiune, cum acestea au fost calculate în apel prin raportul de expertiză (fila 143 dosar apel) la suma de 2.379.044.098 lei (237.904 RON), prin obligarea apelantei la plata acestei sume i s-ar crea o situație defavorabilă în apel, astfel încât vor fi menținute dispozițiile din sentința apelată în ce privește plata penalităților de întârziere în cuantumul stabilit de prima instanță, de 2.378.339.312 lei (ROL).
În referire la celelalte motive de apel, critici aduse hotărârii primei instanțe, se constată că acestea sunt nefondate.
Cum obligațiile comerciale, conform art. 46 Cod comercial se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori și prin orice mijloace de probă admise de legea civilă, este de necontestat că încheindu-se de către părți contractul de locație de gestiune pentru un complex turistic, contractul nr. 2371/1993 pentru perioada de 15 ani, pârâta apelantă era ținută a-și îndeplini obligația, pe perioada cât are locațiunea obiectului închiriat, a plăti contravaloarea locației de gestiune datorate, iar în caz de neplată la timp, să plătească și penalitățile de întârziere pe care părțile le-au prevăzut în contract, prin clauza penală în conformitate cu art. 1066 Cod civil.
Prin urmare, nu e necesar ca penalitățile de întârziere să fie înscrise în evidențele contabile ale creditoarei și nici să fie facturate pentru a fi datorate de debitoarea obligației neîndeplinite, întrucât nu înregistrările contabile sunt creatoare de drepturi sau obligații pentru comercianți, ci, dimpotrivă, înregistrarea în contabilitate se face cronologic și sistematic și nu se pot înregistra în contabilitate și factura sume care încă nu sunt datorate, abia după plata sau neplata sau plata parțială a obligației principale putând fi calculată și penalitatea datorată.
În ce privește suma solicitată de reclamantă și acordată de instanță, se constată că reclamanta a precizat că urmează ca aceasta să fie stabilită printr-o expertiză de specialitate, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art. 132 (2) Cod procedură civilă, potrivit cărora, "cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii".
În ce privește critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, se constată că aceasta este nefondată, având în vedere că dispozițiile acesteia nu se pot aplica retroactiv unui contract încheiat în 1993 și părțile, în ce privește clauza penală, nu au adus modificări acesteia.
Criticile privind contraexpertiza au rămas fără obiect având în vedere că în apel s-a efectuat o nouă expertiză.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sume datorate la 31.12.1999, se constată că și aceasta e rămasă fără obiect având în vedere că expertiza efectuată în apel a stabilit pentru apelanta pârâtă sume datorate ca locație de gestiune pentru anii 2000, 2001 și 2002.
În privește excepția de prematuritate a acțiunii se constată că legal prima instanță a trecut la judecarea pricinii, întrucât reclamanta a depus la dosar odată cu cererea de chemate în judecată, dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de art. 7201Cod procedură civilă privind încercarea de soluționare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte (filele 16-29 dosar fond).
În ce privește principala apărare a pârâtei, excepția de neexecutare, se constată că aceasta e nefondată și va fi înlăturată, având în vedere că în cauză, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă pretenții bănești (daune) rezultate din derularea raporturilor contractuale, pe perioada 2000-2002, contract încheiat pe o perioadă de 15 ani, în vigoare pe perioada cât s-au solicitat daunele și nu încetarea contractului - rezilierea acestuia, pentru a se invoca excepția de neexecutare și a analiza îndeplinirea obligațiilor asumate de părți.
Excepția de neexecutare nu poate fi invocată decât de partea din contract care este să-și execute propria obligație sau chiar și-a și executat-o, iar cealaltă parte, refuză în mod culpabil să și-o execute pe a sa, aceasta având de ales între a pretinde executarea silită a contractului, ori a cere desființarea sau încetarea contractului, condiții care în cauză nu sunt îndeplinite.
În ce privește rolul activ al instanței, se constată că, dimpotrivă, aceasta a exercitat rol activ în soluționarea cauzei și legal a motivat soluția în raport de cererea de chemare în judecată și probele administrate, pe dispozițiile art. 969 și art. 1073 Cod civil, având în vedere că locatarul nu a achitat nejustificat sumele datorate conform contractului, dispozițiile art. 1422 și următoarele Cod civil nefiind aplicabile, având în vedere (după cum s-a mai menționat) obiectul cererii de chemare în judecată precizat de reclamantă și împrejurarea că nu s-a formulat nicio cerere reconvențională, iar pârâta apelantă a continuat și continuă să folosească bunul închiriat prin contractul de locație de gestiune nr. 2731/1993.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi admis și schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că va fi obligată apelanta la plata sumelor reprezentând contravaloare locație de gestiune și penalități de întârziere pentru anii 2000, 2001 și 2002 conform raportului de expertiză efectuată în apel, 778.184.885 ROL (77.819 RON). Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul comercial formulat de apelanta pârâtă "" C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2179/COM/25.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 8015/COM/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă " NEAGRĂ" NORD, cu sediul în-, județul
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că, obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 778.184.885 lei ROL (77.819 lei RON) reprezentând contravaloare locație pentru perioada 01.01.2000-31.12.2002.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
.gref.
4 ex./ 3 aprilie 2008.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
