Spete pretentii comerciale. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.280
Ședința Publică de la 26.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanta - SA, împotriva sentinței comerciale nr.13008 din 9.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.05.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.05.2008.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta - P SA a chemat în judecată AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 79.375 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a restituirii în natură către foștii proprietari a imobilelor ce au aparținut reclamantei: Moara S situată în S,- județul P și Moara, comuna, județul
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost înființată prin Decizia nr. 837/1990 a Prefecturii P, ca întreprindere de interes local; a preluat întregul patrimoniu al fostei întreprinderi de stat, în care se aflau incluse și imobilele supuse restituirii către foștii proprietari, conform deciziilor nr.265/2005 a Curții de Apel Ploiești și nr.2998/21.03.2006 a ICCJ,precum și a sentinței civile nr. -.06.2002 a Tribunalului Prahova și a deciziei nr. 5108/02.12.2003 a ICCJ.
S-a mai arătat că prin restituirea imobilelor reclamanta a fost prejudiciată, în temeiul dispozițiilor art.32 indice 4, pct.1. 2, 3 din Legea nr. 99/1999, fiind îndreptățită la repararea acestuia de către AVAS.
Evaluarea prejudiciului s-a efectuat provizoriu, în raport cu valoarea menționată în caietul de privatizare în care au fost incluse și cele două imobile restituite.
Prin întâmpinarea formulată la 9.06.2007,AUTORITATERA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, la valoarea pretențiilor solicitate; excepția prematurității cererii raportat la dispozițiile art.720 indice 1 civ. pentru neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile, excepția prescrierii dreptului material la acțiune raportat la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, potrivit căruia termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă un act sau o operațiune prevăzute de prezenta lege, de OUG nr.88/1997 este de o lună de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența actului atacat sau la de la data nașterii dreptului, în cauză data la care deciziile de restituire a imobilelor a devenit irevocabile.
Pe fondul cauzei s-a susținut că prejudiciul cauzat prin restituire trebuie limitat la valoarea contabilă a imobilelor supuse restituirii, conform evidențelor acesteia și nu așa cum s-a solicitat la valoarea de circulație a acestora; s-a mai arătat că, în procesul de privatizare AVAS a înstrăinat 42, 33% din capitalul social, astfel că diferența urmează a fi suportată de ceilalți acționari, fiind lipsită de fundament legal obligarea AVAS la despăgubiri mai mari decât valoarea capitalului deținut de stat la societatea reclamantă.
S-a susținut că, în considerarea calității de acționar în numele statului AVAS nu poate fi obligat să suporte în integralitate prejudiciul cauzat ca urmare a retrocedării imobilelor, acesta urmând a fi suportat proporțional participării la capitalul social, de către toți acționarii.
Prin sentința comercială nr.13008/09.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată excepția prematurității; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probatoriul administrat a rezultat îndeplinirea procedurii prealabile; cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune s-a reținut că potrivit art.32 indice 4 din Legea nr.99/1999 instituțiile publice implicate în procesul privatizării asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale ca urmare a restituirii imobilelor preluate de stat către foștii proprietari, dreptul recunoscut de lege urmând a fi exercitat în termenul special de prescripție prevăzut de art.32 indice 28 din OUG 88/1997 privind privatizare societăților comerciale, așa cum a fost modificat prin Titlul I al Legii nr. 99/1999. În cauză, s-a apreciat că termenul de trei luni a început să curgă de la data la care hotărârile de restituire a imobilelor către foștii proprietari au devenit irevocabile, anii 2003 și 2006 astfel ca acțiunea înregistrată la 28.05.2007 este prescrisă.
Împotriva acestei sentința a formulat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate.
S-a susținut că în mod greșit, prima instanță a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.32 indice 28 din Legea nr.99/1999, temeiul de drept al acțiunii fiind art.32 indice 4 din Legea nr.99/1999, pentru care legiuitorul nu a prevăzut un termen special de prescripție; de asemenea, litigiu s- ivit ulterior încheierii procesului de privatizare, prejudiciul cauzat societății s-a produs efectiv în patrimoniul reclamantei la data punerii în posesie, ca urmare a executării titlurilor reprezentate de hotărârile judecătorești și nu la data rămânerii irevocabile a acestora, astfel că și în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție instanța s-a aflat în eroare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin deciziile nr.265/24.02.2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr.120/2004, irevocabilă prin decizia nr.2998/21.03.2006 pronunțată de ICCJ, în dosar nr- precum și prin sentința civilă nr.267/07.06.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr.600/2002 irevocabilă prin decizia nr.5108/02.12.2003 pronunțată de ICCJ în dosar nr.4954/2002 s-a dispus restituirea în natură a imobilelor moară țărănească situat în S- jud.P și moară de și porumb com. jud.P foștilor proprietari.
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.442/29.04.2004 s-a executat sentința civilă nr.267/07.06.2002, pronunțată în dosar nr.600/2002 de către Tribunalul Prahova, irevocabilă prin decizia nr.5108/02.12.2003 pronunțată de ICCJ privind restituirea în natură a imobilului moară de și porumb situat în comuna jud.
În ceea ce privește imobilul situat în S - jud. P, din probatoriul administrat, antecontractul de vânzare cumpărare al imobilului (fila 33 dosar fond) a rezultat condiționarea încheierii contractului de vânzare cumpărare de îndeplinirea formalităților de punere în posesie, astfel că nu pot fi reținute susținerile reclamantei cu privire la executarea deciziei nr. 265/24.02.2005 a Curții de Apel Ploiești.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 indice 4 pct.1, 2, 3 din OUG 88/1997, introdus prin Legea nr.99/1999 Titlul I privind modificarea și completarea OUG nr. 88/1997 potrivit cărora instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, ca urmare a restituirii către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile; despăgubirile urmând a fi stabilite de comun acord și în caz de divergență, în justiție.
Dispozițiile art.32 indice 4 din OUG nr.88/1997 au fost abrogate prin art.56 din Legea nr.137/2002, aspect ce nu va fi cenzurat de către instanță, cu respectarea principiului disponibilității.
Reține că cererilor întemeiate pe dispozițiile art.32 indice 4 din OUG nr.88/1997 le-au fost incidente dispozițiile speciale privind prescrierea dreptului la acțiune, ale art.39 din Legea nr.137/2002 potrivit cărora termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se valorifică un drept recunoscut prin OUG nr. 88/1997 este de o lună de la data nașterii dreptului.
În mod corect instanța de fond a reținut că momentul nașterii dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art.32 indice 4 din OUG nr. 88/1998 era data rămânerii irevocabile a hotărârilor de restituirea a imobilelor către foștii proprietari, în raport cu care cererea formulată este prescrisă.
În consecință apreciind legală și temeinică sentința atacată, în temeiul art.296 civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - P SA, cu sediul în P,-, Jud.P, împotriva sentinței comerciale nr.13008 din 9.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua
