Spete pretentii comerciale. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 545/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 291
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
*********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamantul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței comerciale nr.13210/03.12.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul prin consilier juridic, cu delegație depusă la fila 26 și intimata prin consilier juridic, cu delegație la fila 27.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe cereri, reprezentanții părților susțin că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelantul reclamant, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și depune note scrise.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.13210/03.12.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în contradictoriu cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 44.277,02 lei, respectiv 31.368,97 USD în dobânzi legale corespunzătoare sumelor menționate, în sumă de 26.384,31 lei și respectiv de 3.015,55 USD și că ulterior a fost precizată cererea de chemare în judecată în raport de dobânzile în lei și valută aferente valorilor nominale ale titlurilor de stat, calculate și plătite de către Ministerul Economiei și Finanțelor conform prospectelor de emisiuni pentru perioada de deținere a acestora, de la data emisiunii și până la data scadenței. S-a mai reținut că a fost pronunțată sentința nr. 8 bis de către Curtea de Apel Craiova - Secția Comercială în dosarul nr. 925/com/ 2002 la 6.03.2003 - irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2519/2004 - urmare căreia a fost constatat nul contractul de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999 încheiat între, cesionar și cedentul cu privire la creanța față de debitorul cedat SC C cu o valoare de 1.277.160.799,71 lei ROL,că în decizia instanței de recurs s-a reținut că a garantat printr-o scrisoare de garanție plata unei linii tehnologice față de societatea cumpărătoare prin 10 bilete la ordin în valoare de 4.747.703,33 și că societatea cumpărătoare a anunțat banca de stopajul la sursă a procentului stabilit de nr.OG83/1998. În aceste condiții a autorizat totuși executarea scrisorii de garanție și pentru plata impozitului de 10 % stopat la sursă potrivit cu articolul 2 din nr.OG 83/ 1998 de către societate; plătindu-se ceea ce debitoarea cumpărătoare nu datora și nici garantul ei și cesionându-se către o creanță al cărei obiect nu există. În continuare s-a reținut că a notificat Ministerul Economiei și Finanțelor despre cele constatate,că respectiva creanță specificată avea caracterul unei creanțe bancare neperformante pentru care erau aplicabile dispozițiile articolului 17 alin.5 și 6 din OG nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare al SA și fuziunea prin absorbție a acestei bănci cu SA și că din dispozițiile articolului 17 alin. 5 și 6 din OG nr.39/1999 și articolului 14 din OG nr. 33/2006 rezultă regula că sumele plătite de Ministerul Finanțelor Publice, referitoare la emiterea de titluri de stat nu vor fi solicitate spre restituire afară doar dacă sumele menționate n-ar reprezenta o plată nedatorată, ceea ce ar presupune o îmbogățire fără just temei a băncii. În final s-a constatat că reclamanta Ministerul Economiei și Finanțelor nu a făcut în cauză dovada unei plăți nedatorate, că a reieșit că banca efectua plăți, în contextul executării unei scrisori de garanție bancară și că nu s-a putut proba faptul îmbogățirii fără just temei al băncii care de-altfel nu a recuperat la rândul ei de la pretinsul debitor valoarea creanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii precizate.
În motivarea apelului se critică faptul că nu s-a ținut seama la momentul pronunțării hotărârii de răspunsurile la interogatoriul administrat în cauză, că tribunalul ar fi trebuit să constate că sunt întrunite dispozițiile articolului 14 alin. 2 din nr.OG33/2006 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării BCR SA pentru restituirea sumelor care fac obiectul cererii de chemare în judecată și că instanța de recurs la care face referire tribunalul a specificat în considerentele deciziei sale că amintita "cotă de 10 % din valoarea biletelor la ordin, reținută și vărsată la bugetul statului român nu era de natură a antrena punerea în executare a scrisorii de garanție bancară de către BCR SA ( SA), plata biletelor la ordin pentru această diferență fiind efectuată în mod nejustificat și pe riscul acesteia". Mai arată apelantul că după constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. -/1999 și actele adiționale la acesta au fost desființate retroactiv, părțile fiind repuse în situația anterioară încheierii acestora.
În continuare se arată că cesionarea la a activelor bancare provenind de la debitorul SC s- efectuat fără temei legal, că încasat în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora și că dispozițiile articolului 14 din nr.OG33/2006 ar trebui interpretate în sensul în care produc efecte juridice, restituirea sumelor de bani nefiind condiționată de îmbogățirea fără just temei a băncii, ele datorându-se chiar în situația prefigurării rezultatului de îmbogățire fără just temei. Învederează apelantul că această prefigurare a reieșit din chiar dosarul de fond unde s-a putut observa că există un litigiu având ca obiect obligarea Băncii -Romena de a restitui sumele de bani către BCR.
În apărare intimata a formulat întâmpinare prin care arată că hotărârea primei instanțe cuprinde toate elementele silogismului judiciar, astfel cum se face referire și în jurisprudență, că articolul 14 din nr.OG33/2006 cuprinde o regulă generală și o excepție referitoare la sumele plătite de Ministerul Finanțelor Publice care pot fi solicitate spre restituire și că în fapt SC nu a plătit valoarea întreagă a biletelor la ordin, stopând la sursă procentul de 10 % reprezentând impozitul datorat de nerezidenți pentru veniturile realizate în România, motiv pentru care intimata a trebuit să plătească diferența dintre suma plătită de către SC la fiecare scadență și suma solicitată de Banca -Romena punând în executare scrisoarea de garanție emisă de.
Se mai subliniază că sumele care au fost plătite de către /BCR la extern au fost sume datorate conform cu conținutul scrisorii de garanție și au fost plătite la extern în contextulsolicitării expresede executare a scrisorii de garanție, respectiv la solicitarea Banca -Romena de a se plăti inclusiv diferențele reprezentând contravaloarea impozitului pe dobândă, achitat de SC în țară, apărând ca evident faptul că partenerul străin, beneficiar al scrisorii de garanție, a dorit îndeplinirea obligațiilor întocmai cu cele convenite inițial prin actele semnate.
În final intimata face referire la chiar adresa emisă de Ministerul Finanțelor Publice nr.6303/5.07.2006 prin care se confirmă de către minister, sub semnătura ministrului de finanțe, faptul că "returnarea de către a activelor către BCR din diferite motive, nu înseamnă că trebuie să plătească contravaloarea acelor active", acest lucru impunându-se numai dacă se "înregistrează o dublă plată către BC.R (atât ca urmare a recuperării sumei de la debitor cât și prin emiterea titlurilor de către )".
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 14 alin. 1 din nr.OG 33/2006 sumele plătite de Ministerul Finanțelor Publice ca rezultat al măsurilor financiare luate în legătură cu emiterea titlurilor de stat și executarea garanțiilor de stat în procesul de fuziune a SA cu banca, în temeiul legislației speciale, nu vor fi solicitate spre restituire.
Sumele de natura celor prevăzute la alin. 1 care reprezintă o plată nedatorată ce ar conduce la îmbogățirea fără just temei al băncii, vor fi restituite de către bancă Ministerului Finanțelor Publice, fără a se percepe penalități.
Dispozițiile alin.2 nu sunt aplicabile sumelor reprezentând contravaloarea titlurilor de stat și a dobânzilor aferente primite în schimbul activelor transferate de conform legii, dacă din motive neimputabile băncii, actele juridice referitoare la activele respective sunt anulate sau imposibil de executat, după data transferului acestora la
Reține și că potrivit cu garanția de plată nr.11/60023 a înțeles să plătească partenerului extern sumele de bani solicitate în cazul în care s-ar impune aceasta în considerarea convenției încheiată de SC C având ca obiect achiziționarea (de la firma SRL Italia) a unei linii automatizate pentru producerea de biscuiți timp, galette, sandwich -izați etc.
SA, în considerarea acestei scrisori de garanție a garantat plata a 10 bilete la ordin emise de SC în favoarea SRL iar SRL a scontat biletele la ordin Băncii - Romena, care a devenit destinatara nerezidentă a tuturor plăților ce urmau a fi efectuate de SA conform cu scadențele și valorile evidențiate și în nota de informare depusă la dosar de BCR SA (fila 26 dosar fond).
În aceeași notă informativă se mai arată că respectivele contracte comerciale și bancare privind pe SC SA au fost încheiate înaintea apariției nr.OG 83/1998 că angajamentul la extern al (respectiv al succesoarei în drepturi și obligații BCR SA ) prin scrisoarea de garanție a cuprins valoarea totală a fiecărui bilet la ordin și că neținându-se cont de acestea SC SA a dedus din sumele care trebuiau plătite la extern sumele pe care le-a plătit către cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților.
Așadar, intimata BCR SA a trebuit să plătească la solicitarea Banca -Romena inclusiv diferențele reprezentând contravaloarea impozitului pe dobândă achitat de SC în țară.
Reține și că prin actul de cesiune de creanță nr.-/1999 și actele adiționale la acesta BCR SA în calitate de creditor cedent i-a cesionat fostului creanță pe care BCR SA o avea față de debitorul cedat SC SA C, că plata cesiunii de creanță și respectiv a cesiunii creanței suplimentare s-a realizat prin emiterea de titluri de stat de către Ministerul Finanțelor și că apoi prin sentința nr. 8 bis din 6.03.2003 a Curții de Apel Craiova - Secția Comercială, menținută prin decizia nr.2519/20044 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.1161/2003, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. -/1999 și a actelor adiționale la acesta.
Reclamantul a promovat prezenta acțiune în justiție, astfel cum rezultă din răspunsul său la interogatoriul administrat în fața primei instanțe pentru a recupera prejudiciul care i- fost cauzat prin executarea scrisorii de garanție bancară nr.11/-/1999 care a generat o creanță rezultată dintr-un debit care nu exista. Prin acest răspuns la interogatoriu reclamanta face referire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în considerentele căreia s-a reținut că obligația legală stabilită de articolul 2 din OG nr.83/1998 nu putea fi ignorată printr-un contract de garanție bancară și că autorizarea executării scrisorii de garanție pentru diferența de 10 % a devenit astfel nelegală, stopajul la sursă fiind în afara excepțiilor personale evocate de recurentă (BCR SA).
Reține și că sumele amintite au fost plătite de /BCR SA la solicitarea expresă a Băncii - Romena și că prin aceasta s-a înțeles a se da curs convenției inițiale încheiate cu partenerul extern.
Într-adevăr, plata cotei de 10 % impozit prin stopaj la sursă din veniturile și dobânzile realizate de nerezidenți în România nu trebuia să fie autorizată la plată dar această situație trebuia examinată și din perspectiva prevederilor legale invocate de către intimată, astfel cum în mod corect a procedat tribunalul.
S-a reținut mai sus că trebuiau restituite Ministerului Finanțelor Publice doar sumele de natura celor prevăzute la articolul 14 alin.1 din nr.OG33/20066 care reprezintă pentru BCR SA o plată nedatorată ce arconduce la o îmbogățirefără just temei băncii.
Caracterulde plată nedatoratăa fost evidențiat prin decizia dar reclamantul nu a putut dovedi prin mijloace de probă concludente că ea a condus și la o îmbogățire a BCR fără just temei.
Acest aspect este recunoscut chiar de reclamant prin adresa nr. 6303/2006 (fila 108 dosar fond) în care se consemnează faptul că returnarea către MFP a contravalorii titlurilor de stat emise în schimbul activelor este necesară din partea BCR numaidacă banca a recuperat de la debitor suma respectivă.
Prin urmare aceasta este interpretarea dată textului de lege (articolul 14 din OG nr.33/2006) de către reclamant și în mod pertinent a fost reținută și de către tribunal.
Pentru considerentele arătate, văzând că nu s-a dovedit că intimata BCR s-ar fi îmbogățit fără just temei ca efect al plății nedatorate și ținând seama și de dispozițiile legale invocate Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva Sentinței comerciale nr.13210/03.12.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în B, sector 3,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.IN
4 ex.
16.06.2009
Com.2 ex./
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
