Spete pretentii comerciale. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.299
Ședința publică de la 05 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr.2657/26.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI - și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, personal, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta personal, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și desființarea sentinței atacate.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 10.11.2004 la ribunalul București - Secția a V-a Civilă, reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pârâții Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) și Ministerul d e Finanțe solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați aceștia să îi achite sumele depozitate la CEC în 1944 actualizate și cu dobânda legală echivalentă în dolari la valoarea leu-dolar din 1944 până la prima reformă monetară.
În drept reclamanta a invocat prevederile art.998 Cod civil.
La 06.09.2005 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că suma de bani solicitată spre achitare este de 400.000 RON.
Prin încheierea pronunțată la 16.09.2005 în dosarul nr.2736/2005 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Judecătoriei Sectorului 3 B spre competentă soluționare, în raport cu faptul că suma reclamantă este mai mică de valoarea de 5 miliarde lei.
Prin sentința civilă nr.10165 pronunțată la data de 28.11.2005 în dosarul nr.14632/2005 Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, având în vedere natura comercială a cauzei și valoarea sumei pretinse.
Prin sentința civilă nr.4891 pronunțată la data de 12.06.2006 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere prevăzută de art.7201Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel. Prin decizia comercială nr.81 pronunțată la data de 06.02.2007 în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii comerciale reclamanta a declarat recurs. Prin decizia nr.3168 pronunțată la 17.10.2007 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia atacată și sentința nr.4891/12.06.2006 și a trimis cauza pentru rejudecare pe fond Tribunalului București.
La rejudecarea cauzei pe fond, prin sentința comercială nr.2657 pronunțată la 26.02.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (fost Ministerul d e Finanțe) și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei față de respectivul pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta CEC, obligând pârâta respectivă să plătească reclamantei suma de 0,45 lei (ROL) plus dobânda contractuală practicată de pârâtă pentru libretele de economii deținute de reclamantă începând cu data ultimei depuneri și până la plata capitalului.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, că raporturile dintre reclamantă și CEC sunt raporturi contractuale izvorâte dintr-un contract de depozit voluntar, care nu a fost încheiat cu statul sau Ministerul d e Finanțe ci cu o instituție distinctă, respectiv cu CEC. Astfel fiind și având în vedere temeiul contractual al acțiunii, între reclamantă și ministerul pârât nu există un raport juridic, acesta din urmă neavând calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, la data de 18.12.1940 pe numele reclamantei a fost eliberat libretul de economii CEC nr.- prima depunere fiind de 50 lei, pentru ca la data de 30.09.1944 soldul depunerilor să fie de 330.034 lei.
De asemenea, la data de 03.12.1942, pe numele tatălui reclamantei, a fost eliberat libretul de economii CEC nr.17579 prima depunere fiind de 240.000 lei pentru ca la data de 31.08.1943, soldul depunerilor să fie de 120.000 lei. În raport cu actele de stare civilă depuse la dosar reclamanta a dovedit că este moștenitoarea titularului libretului CEC nr.17579. Prin urmare, în anul 1944, în urma decesului părinților săi reclamanta avea în depozit la CEC, pe cele două librete menționate în total suma de 450.034 lei.
Potrivit adresei nr.14322/1207/746/1 din 26.03.2002 emisă de CEC, la 15.08.1947 a avut loc prima reformă monetară, prin care, în temeiul Legii nr.287/1947, soldul celor două librete de economii s-a recalculat la raportul 20.000 lei vechi pentru 1 leu model 1947, devenind de 16,50 lei și, respectiv, de 6 lei.
La 28.01.1952 a avut loc cea de-a doua reformă monetară prin care, în baza Decretului nr.37/1952 și Instrucțiunilor Ministerului d e Finanțe din 26.01.1952, soldurile în lei model 1947 până la 1.000 lei s-au recalculat la raportul 50 lei model 1947 pentru 1 leu nou (ROL), soldurile celor două librete în discuție devenind de 0,33 lei, respectiv 0,12 lei, în total 0,45 lei (ROL).
Între părți a intervenit un contract de depozit, depozitarul CEC având obligația de a restitui suma depusă și dobânda contractuală. În baza art.1616 cod civil depozitul se restituie deponentului îndată ce este solicitat chiar dacă a fost stipulat un termen. Reclamanta poate solicita doar suma depusă plus dobânda contractuală, iar nu reactualizarea sumei depuse indiferent de gradul de devalorizare a monedei în care s-a constituit depozitul. Prin urmare, pretențiile reclamantei de reactualizare a sumei depuse la CEC în raport cu cursul leu-dolar sunt neîntemeiate. Potrivit art.1604 Cod civil depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit, însă în cazul depozitului în bani trebuie să restituie în acele monede în care s-a făcut, indiferent de fluctuația valorii lor.
Începând cu vârsta de 21 de ani reclamanta putea oricând să ridice sumele respective și să constituie un depozit bancar cu dobânda mai mare pentru a evita efectele devalorizării. Pârâtei CEC nu i se poate imputa edictarea celor două acte normative privind reforma monetară, în baza cărora s-a recalculat soldul celor două librete CEC.
Reclamanta nu poate critica politica monetară a statului, concretizată în adoptarea de acte normative care au stabilit denominarea monedei naționale, pentru a obține restituirea aceleiași sume depuse inițial, cu ignorarea valorii corespunzătoare rezultate din denominare. Aceasta în condițiile în care reforma monetară nu este specifică statului totalitar comunist, fiind necesară și în condițiile statului democratic și ale economiei de piață. Reclamanta interpretează greșit conținutul obligației depozitarului de garantare a depozitului incluzând în aceasta în mod neîntemeiat și obligația de menținere a valorii de circulație a sumei de bani depuse sau, chiar mai mult, solicitând restituirea aceleiași sume de bani, în mod formal și numeric, cu ignorarea efectelor denominării. În jurisprudența CEDO s-a apreciat că art.1 din Protocolul nr.1 la convenție nu stabilește o obligație generală a statelor de a menține printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la organismele bancare sau financiare.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta a declarat apel timbrat și în termen legal, solicitând desființarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că reclamanta a făcut demersuri în perioada 1945-1948 pentru a-i parveni sumele de pe cele două librete CEC dar rezultatul a fost negativ, deoarece conform instrucțiunilor menționate chiar în acele librete, trebuia să împlinească vârsta de 21 de ani. Reclamanta a repetat demersurile și după împlinirea acestei vârste de 21 de ani, în 1953 dar tot fără rezultat.
CEC susține că pentru suma de 450.034 lei depusă de tatăl reclamantei la 30.09.1944 s-a încheiat un contract de depozit voluntar nu cu statul ci cu o instituție distinctă. Dar CEC a fost garantată de statul român deoarece este o instituție publică, iar statul garantează economiile depuse și dobânzile lor.
În anul 1945 nu s-a luat în considerare art.1616 Cod civil, ci numai instrucțiunile prevăzute în carnetele CEC, iar la împlinirea vârstei de 21 de ani regimul comunist nu a luat în considerare cererea reclamantei.
Tribunalul a reținut că reclamanta nu poate critica politica monetară a statului prin denominarea monedei naționale, dar reformele monetare din 1947 și 1952 au fost diferite față de politica monetară promovată prin Legea nr.384/2004 în cazul căreia nu s-a schimbat puterea de cumpărare a monedei naționale.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Apelanta susține că în perioada 1945 - 1947 ar fi efectuat demersuri pentru a-i parveni sumele depuse pe cele două librete CEC, dar nu aduce nici o precizare în cererea de apel referitor la modalitățile demersurilor respective.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată în prima instanță reclamanta a menționat că demersurile în discuție ar fi fost efectuate prin rude apropiate, fără a aduce și alte lămuriri. Oricum, susținerea privind demersurile respective nu este dovedită, și în cazul ambelor librete CEC reclamanta era în drept să i se restituie depunerile abia la împlinirea vârstei de 21 de ani, în anul 1953, după cum rezultă din instrucțiunile menționate în chiar cuprinsul libretelor CEC. Prin urmare, nu se justifică susținerea în sensul că în anul 1945 autoritățile ar fi trebuit să ia în considerare prevederile art.1616 Cod civil și, pe de altă parte, nici susținerea în sensul că regimul comunist nu a luat în considerare cererea de restituire a depunerilor, din moment ce nici cu privire la demersurile pretinse a fi fost efectuate în același sens începând cu anul 1953 reclamanta nu a administrat nici o dovadă.
De altfel, până la împlinirea vârstei de 21 de ani de către reclamantă, interveniseră două reforme monetare, în raport cu care, potrivit Legii nr.247/1947, respectiv, Decretului nr.37/1952, soldul libretelor CEC nr.- și 17579 fost recalculat la valoarea de 0,45 lei.
C puțin în cazul reformei monetare din anul 1947, care a implicat o denominare majoră a monedei naționale, prezintă notorietate sub aspect istoric faptul că în contextul socio-economic al anilor 1945 - 1947 inflația a fost enormă, echivalând cu o devalorizare majoră a monedei naționale care s-a reflectat apoi în denominarea acesteia prin reforma monetară din 1947. în majoritate a valorii sumelor depuse pe cele două librete nu poate fi imputată CEC sau statului garant al depunerilor, iar CEC nu are obligația restituirii decât a sumelor și a dobânzilor aferente, fără a se putea lua în discuție o eventuală obligație în sensul menținerii valorii de la momentul depunerii sau a restituirii depunerilor în valoare reactualizată.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta (fostă ) cu domiciliul în B, șos. - -, nr.64,.34A,.E,.190, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.2657/26.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI - cu sediul în B, Calea, nr.13, sector 3, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 26.06.2008
Tehnored. - 30.06.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
