Spete pretentii comerciale. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.31/C/2008 -
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - -judecător
- - -grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat pârâta -" ITALIA - cu sediul ales în T,-, jud. T - la dl., în contradictoriu cu intimata reclamantă-" "-O -prin administrator judiciar VEST AUDITcu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.80 din 16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.2601/1995, având ca obiect -pretenții -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta pârâtă -" Italia - prin dl. - administrator unic al societății apelante -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 22.01.2007 emisă de Baroul Timiș - Cabinet Individual și pentru intimata reclamantă -" "- - prin administrator judiciar VEST audit O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 2.867,55 RON taxă judiciară de timbru achitată prin ordinul de plată nr.1 din 17 noiembrie 2006, emis de BRD- Sucursala T, plus 51.000 lei timbre judiciare, apelanta pârâtă a depus la dosar note de ședință, după care:
Ambii reprezentanți ai părților, învederează instanței că nu mai au alte cereri, chestiuni prealabile, solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei pârâteînvederează instanței că a depus la dosar note de ședință, solicită a fi luate în considerare, iar în măsura în care excepțiile pe care le-a invocat prin aceste note nu vor fi reținute de instanță ca și excepții, atunci solicită a fi luate în considerare ca și apărări de fond astfel că, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru, onorariu expert, iar cheltuielile de judecată privind plata onorariului avocațial, arată că vor fi solicitate pe cale separată. În esență învederează instanței că, în principal solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă având în vedere dispozițiile art.969 Cod civil, raportat la dispozițiile art.4 din cap.IV, intitulat alte clauze, din contractul privind compensarea datoriilor dintre apelantă, pe de o parte și intimata reclamantă, pe de altă parte aflată la fila 134 din dosar, întrucât astfel cum rezultă din depoziția martorului audiat în instanță, coroborată chiar și cu prima parte a declarației martorului, părțile semnatare au urmărit încetarea oricărui diferend între ele, stingerea oricărei pretenții, de orice natură, fapt ce presupunea încheierea raporturilor existente la data de 18 decembrie 1996, în mod amiabil și irevocabil. Astfel, apreciază că, instanța de fond a reținut că aceste prevederi contractuale, s-ar referi numai la datoriile comerciale curente, excluzând debitele asociaților față de societate pentru nevărsarea la timp a capitalului social, câtă vreme clauzele contractuale fac referire în mod neechivoc la orice fel de datorii, reprezentanta apelantei pârâte, subliniind acest aspect respectiv orice de fel de datorii. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii atunci când a refuzat a se recunoaște caracterul comercial al debitelor, ignorând prevederile Legii nr.31/1990, precum și ale Codului comercial, respectiv faptul că, cumpărarea de acțiuni este considerată în conformitate cu art.3 din Codul comercial,un act de comerț și nu în ultimul rând și faptul că, în baza contractului privind compensarea datoriilor, aflat la fila 134, părțile au făcut o serie de concesii reciproce care vizau și alte dosare, decât cele care aveau ca obiect datorii comerciale, cum ar fi de exemplu dosarul nr.E/1484/1996 al Înaltei Curți de Casație și Justiție B, care avea ca obiect anularea hotărârii AGA, potrivit depoziției martorului. Pe de altă, mai arată că, în mod nesincer reclamanta intimată a susținut în întâmpinarea formulată că prevederile art.4 ar fi vizat doar debitele care făceau obiectul litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești la momentul încheierii convențiilor, atâta tip cât părțile semnatare au decis că alte cereri sunt nule și neavenite, în acest sens fiind depoziția martorului care a relevat buna credință a apelantei care a renunțat la judecata unui litigiu al cărui număr de dosar nu a fost menționat în cuprinsul contractului aflat la fila 134 și care avea ca obiect cererea apelantei de anulare a celor trei hotărâri AGA prin care s-a decis anularea acțiunilor subscrise, dar nevărsate la capitalul social. Apreciază că, toate aceste aspecte rezultă cu claritate din formularea cap.IV, intitulat alte clauze, care au putere de lege, ele reprezentând voința părților contractante. În subsidiar, solicită instanței, în măsura în care nu va respinge cererea reclamantei ca inadmisibilă, în baza celor arătate mai sus, atunci solicită admiterea apelului și respingerea cererii reclamantei pentru lipsa calității procesuale a apelantei pârâte, pentru debitele aferente unui număr de 13.906 acțiuni care au fost vândute -" EXPORT IMPORT "-, având în vedere că, prin contractul de cesiune, la art.IV intitulat transferul proprietății acțiunilor s-a stipulat că o dată cu cesiunea s-a transmis către cesionar toate drepturile dar și obligațiile aferente acțiunilor cesionate. Astfel, pentru debitele ce se pretind a fi accesorii al celor 13.906 acțiuni, obligațiile revin cesionarei, respectiv Mașini Export Import, și nicidecum pârâtei apelante, cum greșit apreciază intimata reclamantă. În consecință, apreciază ca inadmisibile pretențiile reclamantei intimate, în sensul de a fi obligată apelanta pârâtă la plata dobânzilor și a penalităților pentru acțiunile anulate. Totodată, legea societăților comerciale prevedea alternativ și nu cumulativ posibilitatea urmăririi acționarilor pentru vărsămintele restante cu posibilitatea anulării acțiunilor nominative, astfel că, de vreme ce reclamanta a optat pentru a doua variantă, respectiv a anulării acțiunilor neplătite, sancționând astfel nevărsarea la timp a capitalului subscris a restrâns participația pârâtei la numărul de acțiuni, reclamantei nu îi mai era permis a-și valorifica pretențiile astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Este adevărat că potrivit art.100 alin.6 din legea societăților comerciale, în cazul în care, dacă prețul obținut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societății sau dacă vânzarea nu are loc datorită lipsei de cumpărători, societatea se va putea îndrepta împotriva subscriitorilor și cesionarilor, ceea ce apreciază că, în speță nu este cazul. În consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei reclamantesolicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform delegației avocațiale depuse la dosar. În esență învederează instanței că, prin actul constitutiv al societății, pârâtei îi revenea obligația de a vărsa o sumă de bani la capitalul social astfel că, obiectul litigiului nu a constatat în realizarea unei creanțe comerciale, ci tocmai nerespectarea obligației de către pârâtă, în termenul subscris. În susținerea apelului, pârâta s-a prevalat de prevederile art.969 Cod civil, privind compensarea datoriilor, în sensul că ambele societăți au înțeles a stinge toate datoriile dintre ele, însă declarațiile martorilor au fost în sensul că, ceea ce s-a compensat sunt datorii curente, nepunându-se problema compensării cheltuielilor la capitalul vărsat. De asemenea, solicită a se avea în vedere și declarația martorului care a și declarat apelul, ca și avocat al pârâtei și care ulterior a fost schimbat, în sensul prin declararea apelului nu a făcut altceva decât să își susțină propriile sale convingeri, însă în ceea ce privește alte discuții legate de convențiile încheiate, la întrebările puse de instanță, acesta s-a eschivat, chiar dacă el este și cel care a participat la încheierea contractului dintre părți. Astfel apreciază că, instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente cauzei, dând o interpretare corectă și clauzelor contractului privind stingerea datoriilor comerciale reciproce, în sensul că orice litigii ar decurge din executarea contractului încheiat în anul 1996, sunt de competența instanțelor de judecată, nefiind prevăzută nici o clauză de exonerare de la executarea obligațiilor care decurg din contractul de societate. Este evident astfel că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile sale care îi reveneau, fiind suspusă sancțiunii prevăzute de legea societăților comerciale.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.80/COM din 16 februarie 2006, Tribunalul Bihora admis acțiunea precizată formulată de reclamanta -""- O împotriva pârâtei -" "SRL Italia și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 272.850,90 RON în favoarea reclamantei cu titlu de dobânzi legale pentru vărsarea cu întârziere la capitalul social și cheltuieli de judecată în sumă de 11.050 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin ultima precizare de acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la judecată față de 2 dintre pârâte și a solicitat obligarea numai a pârâtei -" "SRL Italia, la plata echivalentului în lei a sumei d e87.421,39 USD, respectiv a sumei de 272.850,90 RON.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că, pârâta nu s-a conformat obligațiilor asumate, iar apărările sale formulate prin întâmpinarea depuse la dosar, s-a apreciat că nu pot fi reținute.
Astfel, deși a susținut că obligația îi revenea succesoarei sale în drepturi, din analiza contractului de cesiune a rezultat că, acesta s-a încheiat la data de 18 decembrie 1996 și privește un număr de 13.906 acțiuni, pe care pârâta le deținea la acea dată, iar drepturile și obligațiile transmise vizau doar aceste acțiuni.
Însă, după cum a rezultat din înscrisul care conține un extras al hotărârilor AGA de la ședințele ordinare din 28 februarie /22 februarie și 31 martie 1994, pârâta a deținut inițial un număr de 57.683 acțiuni și întrucât nu s-a făcut plata mai sus arătată, la termenele cuvenite, o parte din aceste acțiuni au fost anulate, prin acele hotărâri. Apoi, s-a trecut la urmărirea acționarilor pentru plata integrală a celorlalte și pentru plata dobânzilor datorate, ca urmare a întârzierii efectuării vărsămintelor.
Oricum, potrivit art.64 din Legea nr.31/1990( forma în vigoare la acea dată), subscriitorii și concesionarii sunt solidari, răspunzători de plata integrală a acțiunilor, timp de 3 ani. Însă, reclamanta a acționat-o în judecată pe pârâtă, care avea calitatea de acționar la momentul constituirii societății și avea o cotă de participare de 27% din capitalul social.
În ceea ce privește cea de-a doua susținere a pârâtei, în sensul că între părți a operat compensarea datoriilor reciproce, aceasta nemaidatorând nimic reclamantei, instanța a reținut că, din înscrisul intitulat" contract fila 134), a rezultat că, reclamanta, pârâta și ale societăți terțe față de acest litigiu,au convenit la data de 18 decembrie 1996 cu privire la stingerea unor datorii comerciale reciproce. La cap.II pct.1.2 și 1.3 s-a specificat explicit că părțile în litigiu și-au compensat debitele care făceau obiectul unor litigii aflate pe roșul instanțelor, altele decât cele de față și și-au asumat obligația de a renunța la judecata în acele procese.
Prin clauza înscrisă în art.4 al cap.IV, pârâtele au convenit într-adevăr că orice diferend, pretenție sau litigiu între părțile semnatare, să fie stins, însă această clauză se referea la drepturile și obligațiile ce au făcut obiectul acelei înțelegeri, neputând fi extinsă la prezentul litigiu, care nu vizează debitele comerciale din operațiuni comerciale curente, ci aportul la constituirea capitalului social.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta -" - Italia, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel a învederat următoarele:
Societatea Italia a fost una din acționarele fondatoare a -""- O, obligându-se să contribuie la constituirea capitalului social în natură și în numerar, potrivit cotelor de participare stabilite de comun acord de acționari.
Prin hotărârea AGA adoptată în ședințe ordinare din datele de 28 februarie 1994, 22 martie 1994 și 31 martie 1994, analizându-se termenele de depunere a capitalului social subscris de acționari, s-au modificat cotele de participare ale acționarilor fondatori și s-au anulat acțiunile nominative pentru care nu s-a făcut plata vărsămintelor datorate, respectiv acțiunile purtând numerele de la 245.684 la 296.000 inclusiv.
La data de 18 decembrie 1996 Societatea Italia a cesionat toate acțiunile sale subscrise și vărsate la -""- societății "Mașini Export Import Industries"- B, cesionarul preluând toate drepturile și obligațiile corespunzătoare acestor acțiuni.
La aceeași dată, s-a încheiat între reclamantă și apelantă, un contract privind compensarea datoriilor comerciale reciproce, ocazie cu care s-au compensat toate datoriile, cu obligarea părților contractante să renunțe la judecată, conform art.246 Cod procedură civilă în toate cauzele ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, obligație pe care -""- nu și-a respectat-o, dovadă că a insistat în susținerea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr.2601/COM/2005.
Supune atenției instanței, art.4 din Cap.IV - Alte clauze din contractul cu privire la compensarea datoriilor, potrivit căruia: "Prin semnarea prezentului contract, orice diferend, pretenție sau litigiu între părțile semnatare, succesorii acestora, afiliați sau împuterniciții lor, se sting definitiv și irevocabil, iar alte cereri sunt nule și neavenite".
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a actului juridic, considerând că această clauză se referă numai la drepturile și obligațiile ce au fost specificate în mod expres în Cap.II, art.1 pct.1.1 - 1.6.
Învederează că în calitate de reclamantă recurentă a renunțat la judecarea recursului în dosarul nr.E/1484/1996 pe rolul Curții Supreme de Justiție, ce avea ca obiect anularea hotărârilor acționarilor -""- O adoptate în ședințele 28.02, 22.03 și 31.03.1994, litigiu ce nu era prevăzut în art.1 din contractul sus menționat.
În redactarea art.4 nu se regăsește dispoziția că prevederile prezentului contract au în vedere numai litigiile prevăzute la art.1 - a da o astfel de interpretare textului este un adaos la lege, iar "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus".
Instanța de fond reține de asemenea că suma pretinsă de -"" nu vizează un debit comercial rezultat din operațiuni comerciale curente. Analizând contractul se constată că se face vorbire numai despre compensarea datoriilor reciproce provenind din operațiuni comerciale curente.
Instanța de fond nu a fost preocupată să examineze cu atenție înscrisurile depuse de părți la dosar și anume hotărârea AGA din 4 iunie 1993, prin care acționarii -""- în unanimitate au hotărât prelungirea termenului de vărsare a aportului de capital social până la 18 mai 1994, de asemenea nu a fost analizată nici consecința anulării unei părți însemnate din acțiunile deținute de acționarii străini, fapt de a atras imposibilitatea curgerii de dobânzi penalizatoare pentru capitalul subscris și nevărsat.
În mod greșit instanța de fond a acceptat suma pretinsă de reclamantă fără a indica în concret elementele în baza cărora a ajuns la această sumă: respectiv capitalul social subscris și nevărsat, perioada pentru care s-a făcut calculul, modul de calcul al dobânzilor penalizatoare și criteriile care au stat la baza acestuia
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția insuficientei timbrări invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
În drept a invocat art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata -" "- a solicitat, prin "Întâmpinare" respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, starea de fapt reținută de aceasta, pe baza probelor administrate și interpretarea prevederilor contractuale, sunt în consens ci voința reală, comună a părților, cu natura contractelor încheiate de părți și cu înțelesul ce rezultă din ansamblul clauzelor contractuale.
Obiectul prezentului litigiu nu constă în realizarea unei creanțe comerciale din operațiuni curente, ci obligarea apelantei pârâte la plata de despăgubiri pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de societate.
Susținerea apelantei pârâte, în sensul că, prin semnarea contractului de compensare din data de 18.12.1996 " orice diferend, pretenție sau litigiu între părțile semnatare, succesorii acestora sau împuterniciții lor, se sting definitiv și irevocabil, iar alte cereri sunt nule și neavenite" nu poate fi primită, având în vedere obiectul real al contractului, respectiv acela de stingere a unor datorii comerciale reciproce, după cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Faptul că, apelanta pârâtă a înțeles să renunțe la judecată, în dosarul nr.E/1484/1996 al Curții Supreme de Justiție, este lipsit de relevanță în prezenta cauză.
Din probele administrate în cauză rezultă că, inițial apelanta pârâtă a deținut un număr de 57.683 acțiuni în baza contractului de societate, din care ulterior o parte au fost anulate ( de la 245.684 până la 400.000 ) fiind cesionate către noul acționar doar 13.906 acțiuni ( de la 188.001 la 201.906).
Obiectul prezentului litigiu se referă, în consecință, la urmărirea fostei acționare pentru daunele pricinuite -""- pentru nedepunerea în teren sau depunerea cu întârziere a unei părți din aportul de capital în numerar, calculate prin raportare la dobânda legală.
Nici susținerea apelantei pârâte că, termenul de vărsare în numerar a capitalului subscris ar fi fost prelungit până la data de 18 mai 1994, prin Hotărârea AGA din 4 iunie 1993, nu este fondată și nu poate fi reținută, câtă vreme termenul scadent reținut în contractul de societate este 28 februarie 1993, sens în care s-a pronunțat Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr.428/1995 rămasă definitivă prin Decizia nr.650/11 martie 1997 Curții Supreme de Justiție.
În drept a invocat art.115 - 118, 274 Cod procedură civilă, art.64 din Legea nr.31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), art.977,979,982,984 Cod civil.
În apel a fost încuviințată în parte cererea de probatoriu formulată de apelantă, fiind încuviințați și audiați martorii și, precum și expertiza contabilă solicitată.
Prin "Notele de ședință" înregistrate la data de 27 februarie 2008, având în vedere concluziile expertizei contabile administrate în cauză înscrisurile depuse în probațiune, depoziția martorului coroborată cu prima parte a depoziției martorului, apelanta a solicitat admiterea apelului și: - în principal - respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere dispozițiile art.969 cod civil raportat la dispozițiile art.4 din cap.IV ( "Alte clauze") din contractul privind compensarea datoriilor, așa cum reiese și din depoziția testimonială a martorului prin încheierea contractelor succesive la data de 18.12.1996 și a contractului de compensare a datoriilor, părțile semnatare au urmărit încetarea oricărui diferend între ele, stingerea oricărei pretenții, de orice natură, fapt ce presupunea încheierea raporturilor existente în mod amiabil și irevocabil.
Astfel fiind, în mod greșit prima instanță a reținut că aceste prevederi contractuale s-ar referi numai la "datoriile comerciale curente", excluzând debitele asociaților față de societate pentru nevărsarea la timp a capitalului social, câtă vreme clauzele contractuale fac referire în mod neechivoc la orice fel de datorii.
În subsidiar, solicită respingerea cererii de chemare în judecată în baza următoarelor excepții / apărări de fond:
1. lipsa calității procesuale a apelantei pentru debitele aferente unui număr de 13.906 acțiuni înscrise în Registrul acțiunilor sub nr.188.001 - 201.906 care au fost vândute la -" EXPORT IMPORT "-, având în vedere că, prin art.IV din contractul de cesiune încheiat la data de 18.12.1996 se stipulează că" odată cu prezenta cesiune se transmit către cesionar toate drepturile și obligațiile aferente acțiunilor cesionate". În consecință, pentru debitele ce se pretind a fi accesorii celor 13.906 acțiuni obligațiile revin cesionarei -" IMPORT EXPORT "- și nu apelantei.
2. Inadmisibilitatea pretenției reclamantei intimate de a fi obligată apelanta dobânzilor și penalităților pentru acțiunile anulate, având în vedere efectele principiului" nullum est, nullum producit effctum".
Legea societăților comerciale nr.31/1990 modificată și republicată prevedea la art.66, actualmente art.100 alin.2, alternativ și nu cumulativ posibilitatea urmăririi acționarilor pentru vărsămintele restante cu posibilitatea anulării acestor acțiuni nominative.
Deci, câtă vreme -""- a optat pentru a doua variantă, a anulării acțiunilor neplătite, sancționând astfel nevărsarea la timp a capitalului subscris și restrângând participația pârâtei apelante la numărul de acțiuni care corespunde sumelor sau valorilor efectiv vărsate, reclamanta nu mai putea solicita obligarea pârâtei la dobânzilor pentru acțiunile subscrise și nevărsate.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.100 alin.6 din Legea nr.31/1990 " dacă prețul obținut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societății sau dacă vânzarea nu are loc din lipsă de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte împotriva subscriitorilor și cesionarilor, conform art.98" însă nu este cazul în speță.
De altfel, reclamanta nici nu s-a prevalat în acțiune de aceste dispoziții legale, iar în prezent nu o mai poate face având în vedere dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.295 Cod procedură civilă,având în vedere și probatoriul administrat în apel, curtea de apel reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, precizată ulterior la data de 6 iulie 1995, reclamanta intimată -""- Oac hemat în judecată pârâta -" "Italia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 272.850,90 lei RON, cu titlu de dobânzi legale pentru nedepunerea în termen și vărsarea cu întârziere a unei părți din aportul în numerar ( valută) la constituirea capitalului social.
Conform contractului de societate autentificat sub nr.21860 din 28,08.2002 apelanta -" " Italia, în calitate de acționar fondator -""- O s-a obligat să contribuie la constituirea capitalului social, în natură și în numerar potrivit cotelor de participare stabilite de comun acord de acționari.
Aportul în numerar al părții străine urma a fi vărsat, în conformitate cu prevederile contractului de societate, în termen de până la 180 de zile de la încheierea contractului, scadența fiind 28.02.1993.
Pârâta nu și-a respectat integral obligația asumată vărsând doar în parte aportul în numerar, problema nedepunerii aportului de capital subscris, făcând obiectul mai multor ședințe ale Adunării Generale a Acționarilor, acceptându-se prelungirea termenului fixat - în contract - la data de 18 mai 1993 - astfel cum arată reclamanta prin acțiunea introductivă.
Întrucât nu s-a vărsat aportul de capital subscris, nici la acest termen, analizându-se termenele de depunere a capitalului social subscris de acționari prin Hotărârile AGA adoptate în ședințele ordinare în data de 28.02, 22.03, 31.03. 1994 au fost anulate acțiunilor nominative pentru care pârâta apelantă nu a făcut plata vărsămintelor datorate, respectiv acțiunile purtând numerele de la 245.684 - la 296.000 inclusiv, modificându-se și cotele de participare ale acționarilor fondatori.
La data de 18.12.1996 apelanta pârâtă prin contractul de cesiune (fila 133) a cesionat către -" EXPORT IMPORT "- un număr de 13.906 acțiuni numerotate de la 188.001 - la 201.906 pe care le deținea în cadrul -" "-
La aceeași dată - 18.12.1996 - s-a încheiat și contractul privind compensarea datoriilor comerciale reciproce ( fila 134).
Criticile apelantei vizând modul în care instanța de fond a înțeles a interpreta prevederile contractului privind compensarea datoriilor comerciale reciproce și susținerile acesteia privind inadmisibilitatea acțiunii, sunt nefondate.
Din analiza acestui înscris rezultă explicit, astfel cum corect a reținut prima instanță, că părțile în litigiu au înțeles și și-au compensat debitele ce făceau obiectul unor litigii aflate pe rolul instanțelor, fiind menționate de altfel și numărul dosarului, cât și asumarea obligației de a renunța la judecată în acele procese.
Evident, aceste aspecte, nu au vizat și dosarul ce face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că, prezentul litigiu nu vizează debite comerciale rezultat din operațiuni comerciale curente, ci aportul la constituirea capitalului social, astfel că cele convenite prin clauza înscrisă la art.4 cap.IV nu pot fi extinse la acest litigiu.
Cele convenite de părți prin această clauză în sensul că, orice diferend, pretenție sau litigiu să fie stins, vizau doar drepturile și obligațiile acelei convenții, iar faptul că ulterior pârâta apelantă ar fi renunțat la judecată într-un litigiu al cărui dosar nu a fost menționat în mod expres în cuprinsul acestei convenții, nu poate duce la concluzia că, s-ar fi vizat și alte dosare.
Cât privește depoziția martorului, curtea de apel apreciază că, nu poate fi avută în vedere, câtă vreme acesta în calitate de avocat al apelantei a redactat motivele de apel și implicit a susținut punctul de vedere al acesteia.
Că, părțile au înțeles și au avut în vedere stingerea doar a acelor datorii și cauze menționate în mod expres în cuprinsul contractului și că acest act juridic nu a vizat stingerea altor litigii existente sau nu între părți, nemenționate expres, rezultă și din depoziția martorului audiat în apel ( fila 73).
Având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în apel, cât și obiecțiunile formulate la această expertiză, curtea de apel apreciază însă că, se impune admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul reducerii cuantumului sumei datorate de către apelanta pârâtă cu titlu de dobânzi pentru capitalul social în numerar vărsat cu întârziere și nevărsat, după cum urmează:
Apelanta pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 14.002,14 USD în echivalentul în lei la data plății cu titlu de dobânzi pentru capitalul social în numerar vărsat cu întârziere ( tabelul 1 din expertiză).
De asemenea, apelanta pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 20.947,01 USD în echivalentul în lei la data plății reprezentând dobânzi calculate pentru aportul de capital social nevărsat începând cu data de 28.02.1993 și până la 31.03.1994, momentul anulării acțiunilor aferente aportului în numerar.
Cum, la data de 31.03.1994, au fost anulate acțiunile deținute de către apelantă, acesteia nu-i mai revenea obligația vărsării capitalului social în numerar, astfel că aceasta nu poate fi obligată nici la plata dobânzilor solicitate de reclamantă ulterior acestei date.
Aspectele invocate în apel, vizând excepția insuficientei timbrări a acțiunii au fost soluționate în apel, stabilindu-se prin încheierea din 21 noiembrie 2006 în sarcina reclamantei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.734,09 RON și 50.000 ROL timbru judiciar.
În acest sens, aceasta a depus la dosar ordinul de plată din 22 ianuarie 2007 privind plata taxei judiciare de timbru, cât și timbru judiciar în cuantumul stabilit ( fila 30).
În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art.296 - 298 Cod procedură civilă, art.66 alin.2, astfel cum a fost actualizat prin art.100 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată, art.43 Cod comercial, apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 34.949,15 USD ( 14.002,14 + 20.947,01 USD) la data plății reprezentând dobânzi pentru vărsarea cu întârziere a aportului la capitalul social și 1.913,3 RON cheltuieli de judecată parțiale.
Cheltuielile de judecată în apel vor fi compensate, iar intimata va fi obligată să plătească apelantei suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondatapelul declarat de apelanta pârâtă-" ITALIA -cu sediul ales în T,-, jud. T, în contradictoriu cu intimata reclamantă-" "-O -prin administrator judiciar VEST AUDITcu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.80 din 16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 34.949,15 USD la data plății reprezentând dobânzi pentru vărsarea cu întârziere a aportului la capital și suma de 1.913,3 RON cheltuieli de judecată parțiale.
Compensează cheltuieli de judecată în apel, în sensul că obligă intimata să plătească apelantei suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 14.04.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
18.04.2008 / 4 ex.
2 com./18.04.2008
1. -" ITALIA - cu sediul ales în T,-, jud. T,
2. -" "- O - prin administrator judiciar VEST AUDIT cu sediul în O,-, jud. B,
Notă. Comunicarea hotărârii cu apelanta s-a făcut la adresa din T,-, jud. T, conform notelor de ședință depuse de apelantă în data de 25.02.2008.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
