Spete pretentii comerciale. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.338
Sedinta publica din 19.09. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
Grefier - -
*************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta SC GRUP SA, în contradictoriu cu intimata SC SRL,împotriva sentintei comerciale nr. 4672/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.09.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr- reclamanta GRUP SA în contradictoriu cu pârâta SC SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.878.285 lei reprezentând contravaloare facturi de energie electrică restante și penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2007.
În motivare s-a arătat că,în drept reclamanta, în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. /23.11.2004, având ca obiect tranzacționarea unor cantități de energie electrică. Pe parcursul derulării contractului s-au emis trei facturi reprezentând contravaloarea mărfii furnizate, doar prima dintre acestea fiind achitată integral la scadență, celelalte doar parțial, restul de plată fiind de 878.496 lei. Conform dispozițiilor art.5 alin 4 din contract, au fost calculate penalități de 0,1% pe zi de întârziere.
La data de 11.03.2005 reclamanta a inițiat procedura de conciliere și întrucât părțile nu s-au înțeles s-a adresat Comitetului de Arbitraj a disputelor pe piața de energie, care a emis o recomandare și o decizie (nr.01/27.04.2005),prin care se prevedea obligativitatea pârâtei de a achita integral facturile la prețul stabilit prin contract.
Prin adresa nr. 406/2.09.2005 reclamanta a solicitat aceluiași Comitet de Arbitraj lămurirea dispozitivului deciziei arbitrale cu numărul de mai sus, în sensul de a preciza suma neachitată și penalitățile de întârziere aferente. S-au emis astfel Precizările la Decizia nr.1/27.04.2005, iar pârâta a formulat o contestație împotriva acestora, care au fost supuse dezbaterilor în ședința din data de 27.10.2005; prin procesul verbal întocmit la acea dată s-a reiterat obligativitatea pârâtei de a respecta contractul și prețurile stabilite. Au urmat două litigii pe rolul Curții de Apel București, având ca obiect acțiunea în anulare împotriva decizie nr.1/27.04.200, respectiv anularea procesului verbal încheiat în data de 27.10.2005, ambele fiind respinse ca inadmisibile,întrucât Comitetul de Arbitraj a disputelor de pe piața de energie nu este o instanță arbitrală.
În data de 30.11.2007, reclamanta a încercat o nouă soluționare amiabilă a litigiului, însă pârâta nu a dat curs invitației la conciliere.
În drept: art.969 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, arătând căart.14 din contract conține o clauză compromisorie prin care părțile au convenit ca litigiile decurgând din interpretarea și/sau executarea contractului, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi supuse spre soluționare instanței de arbitraj constituită în; în cazul în care soluția nu era agreată, se putea recurge la instanța judecătorească.
Clauza era în acord cu legislația în vigoare la momentul încheierii contractului; potrivit art.11 alin 2 lit.k din Legea nr.318/2003, stabilea procedura de soluționare a neînțelegerilor pre-contractuale și soluționa neînțelegerile legate de încheierea contractelor între agenții economici din sectorul energiei electrice și a contractelor de furnizare a energiei electrice; conform art.25 alin 3 din același act normativ, diferendele de pe piața energiei se soluționau de către Comitetul de Arbitraj care se organiza și funcționa în baza reglementărilor emise de autoritatea competentă.
Prin sentința comercială nr. 4672/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială cererea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, tribunalul calificând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești ca fiind o excepție de inadmisibilitate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare energie electrică încheiat între părți acestea au prevăzut prin art.14 că litigiile decurgând din interpretarea și/sau executarea contractului, care nu pot fi rezolvate pe care amiabilă, pot fi supuse spre soluționare instanțelor de arbitraj constituite în cadrul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei electrice. Această clauză nu este un arbitrală,în sensul dispozițiilor art.340 și urm. Cod procedură civilă, întrucât interpretarea și aplicarea ei trebuie făcută în raport de dispozițiile art. 25 alin 3 din Legea nr. 318/2003. S-a apreciat deci că stabilește procedura de soluționare a neînțelegerilor precontractuale și este abilitată să soluționeze diferendele legate de încheierea contractelor între agenții economici din sectorul energiei electrice,precum și a contractelor de furnizare a energiei electrice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art.284 alin 1 Cod procedură civilă, reclamanta GRUP SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-, motivul invocat fiind acela că, ignorând apărările reclamantei, tribunalul a considerat că dispozițiile Legii nr. 318/2003 dau în competența "unui organ cu activitate jurisdicțională - - soluționarea litigiilor ivite pe piața energiei electrice". nu este însă un organ cu activitate jurisdicțională ( susține apelanta,ci o instituție publică autonomă de interes național, cu personalizate juridică, ce funcționează în coordonarea ministerului d e resort în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare.
Totodată, instanța de fond a făcut o gravă confuzie invocând prevederile art. 11 din Legea nr.318/2003, care, la lit. stabilește că are competența elaborării procedurii de soluționare a neînțelegerilor precontractuale și soluționează neînțelegerile legate de încheierea contractelor între agenții economici din sectorul energiei electrice.
În drept: art.282 Cod procedură civilă și Legea nr.318/2003.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că în mod corect cererea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, ca efect al constatării necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Existența clauzei compromisorii -în sensul soluționării diferendelor legate de executarea contractului de către organele din sistemul, exclude competența instanțelor judecătorești; părțile au decis să supună neînțelegerile dintre ele arbitrajului instituționalizat organizat de, prin Comitetul de Arbitraj. Numai după soluționarea litigiului în sistemul jurisdicțional din cadrul părțile au deschisă posibilitatea adresării instanțelor de judecată.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părțile și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente: este evident că reclamanta nu își poate valorifica același drept prin două mijloace procedurale diferite; pe calea instituită de Legea nr.318/2003, în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. /23.11.2004, și aplicabilă,prin procedura instituită, actului juridic menționat mai sus și, pe de altă parte, pe calea dreptului comun.
După cum se poate observa, reclamanta a parcurs pas cu pas procedura instituită de actul normativ pre citat și de Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului de Arbitraj, adoptat prin Decizia nr.142/3.05.2004 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (). Astfel, prin decizia nr.1/27.04.2005 dată de Comitetul de Arbitraj al disputelor pe piața de energie electrică s-a stabilit că pârâta va achita integral facturile emise de SC GRUP SA la prețul stabilit în contractul încheiat între părți. Decizia dată a devenit definitivă prin neapelare de către nici una din părți și deci obligatorie pentru acestea.
Reclamanta apelantă nu precizează însă de ce nu a insistat în executarea deciziei (după ce a obținut și lămurirea dispozitivului acesteia), care a devenit astfel un titlu executoriu și nici de ce nu a sesizat Comitetul de Arbitraj al disputelor pe piața de energie electrică cu privire la nerespectarea deciziei de către pârâtă (cu atât mai mult cu cât, la art.2 din decizie se precizează că emitentul deciziei - va urmări respectarea celor dispuse).
Curtea va înlătura apărarea apelantei reclamante, în sensul că dispozițiile Legii nr. 318/2003 nu mai sunt în vigoare (deși apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile unei legi abrogate), câtă vreme partea nu a motivat în nici un fel nici starea sa de pasivitate de peste trei ani de la soluționarea litigiului prin procedura reglementată de această lege, nici abandonarea executării titlului obținut.
Chiar dacă Legea nr.318/2003 a fost abrogată prin Legea energiei electrice nr.13/9.01.2007, în finalul acesteia din urmă se prevede la art.90 alin 3 că, în termen de 6 luni de la intrarea sa în vigoare, ministerul d e resort și autoritatea competentă vor elabora,vor modifica și vor completa regulamentele prevăzute de lege.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC GRUP SA, cu sediul în B-, sector 3, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B, str. -, nr. 14,. parter,. 1 sector 1 și ales la SOCIETATEA DE ȘI ASOCIAȚII din șos. - -, nr. 4-8, Cladirea House,.8, sector 1, împotriva sentintei comerciale nr. 4672/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
