Spete pretentii comerciale. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 34/A-
Ședința publică din 26 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Judecător: - - - președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta-.- -, cu sediul în Rm. V,-, Județul V, împotriva sentinței nr. 1296/C/19.02.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăRM., cu sediul în Rm. V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru intimata - reclamantă, în baza împuternicirii de reprezentare juridică de la dosar, lipsă fiind apelanta - pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 6.139 lei taxă judiciară de timbru, plătită cu ordinul de plată nr. 75/18.03.2008, și cu timbru judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței, că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 21 martie 2008, din partea apelantei - pârâte, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar și cerere prin care solicită judecata în lipsă. De asemenea, la aceeași dată, s-a depus din partea intimatei - reclamante, întâmpinare la apelul formulat.
Reprezentanta intimatei - reclamante, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză. La solicitarea instanței, precizează că facturile din perioada 31.08.2004 - 28.02.2005 au fost achitate la nivelul contractului din 2004. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în scris în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu a impus un preț, ci a acceptat prețul stabilit de însăși. Arată că s-a încheiat cu apelanta - pârâtă un nou contract de furnizare de agent termic, cu aplicare de la 1 martie 2005.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea nr- înregistrată la Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - - solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 909.070,84 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că suma pretinsă de la pârâtă reprezintă contravaloarea energiei termice furnizate în temeiul contractului comercial nr.2/2004, la prețul stabilit de către reclamantă la data de 10.05.2004. Noul preț a fost acceptat tacit de către pârâtă care, timp de trei luni consecutiv, a plătit facturile emise de reclamantă și care, ulterior, a refuzat noile prețuri și s-a raportat la prețul negociat în art. 9 din contractul nr.2/2004. Reclamanta a arătat că suma cerută de la pârâtă este rezultată din 10 facturi emise în perioada 31.08.2004 - 28.02.2005, facturi achitate de pârâtă doar în parte.
Prin sentința nr.1296/C/19.12.2007, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea așa cum a fost formulată, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 909.070,84 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata sumei de 12.277,8 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că, pentru perioada 12.02.2004 - 31.12.2004, între părți a fost încheiat contractul nr.2/2004 în temeiul căruia reclamanta a furnizat energie termică către pârâtă la prețul negociat potrivit art. 9 din contract și prevăzut în Anexa nr.9 din contract. La data de 10.05.2004 reclamanta a solicitat pârâtei modificarea prețurilor din contract, însă aceasta a refuzat noile tarife. Cu toate acestea, pârâta a acceptat la plată și a achitat o parte din facturile emise de reclamantă cu noile tarife pentru perioada 31.05.2004 - 31.07.2004, refuzând facturile lunilor august 2004 - februarie 2005. La data de 4.01.2005 reprezentanții pârâtei au fost de acord să achite contravaloarea facturilor aferente lunilor septembrie - decembrie 2004 și ca o parte din datorii să fie convertite în acțiuni.
Prima instanță și-a motivat în drept hotărârea pe dispozițiile art.969 și următoarele Cod civil.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat apel pârâta care, invocând dispozițiile art.287 și 294 și următoarele Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ceea ce înseamnă că reclamanta nu putea să stabilească unilateral și în pofida dispozițiilor art. 9 din contract un nou preț pentru energia termică.
Pârâta nu a fost de acord cu noile prețuri întrucât acestea nu au fost negociate, iar acceptarea primelor trei facturi cu prețul nou nu a valorat o acceptare a tuturor facturilor și a noului preț. Mai mult, întrucât reclamanta nu a transmis un răspuns negativ la refuzul pârâtei de acceptare a noului preț, înseamnă că ea însăși a acceptat aceste refuzuri.
Pârâta a mai arătat că refuzurile respective nu au fost înregistrate în contabilitatea sa și că orice modificare a contractului nr.2/2004 avea nevoie de acordul ambelor părți.
Reclamanta a depus întâmpinaresolicitând respingerea apelului ca nefondat și nelegal, arătând în esență că pârâta a acceptat noile prețuri atât prin plata facturilor aferente lunilor mai - iulie 2004, cât și prin procesul-verbal din 4.01.2005, în care reprezentanții acesteia s-au obligat să plătească facturile lunilor septembrie - decembrie 2004 la noile tarife. Acceptarea primelor trei facturi valorează recunoaștere a obligației potrivit art.46 Cod comercial, consimțământul părților producând efecte indiferent de forma de exteriorizare potrivit principiului consensualismului. Faptul că pârâta nu a înregistrat în contabilitatea sa prețurile refuzate nu constituie o probă și nu este opozabil reclamantei. De altfel, pârâta nu a contestat cuantumul pretențiilor reclamantei.
Examinând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 9 din contractul comercial nr. 2/2004, intervenit între părți, prețul, modalitatea și condițiile de plată a energiei termice au fost prevăzute în anexa nr.9 din contract; "modificarea prețului presupune modificarea anexei respective, care va fi negociată și acceptată de ambele părți".
Este evident astfel că orice schimbare în prețul stabilit inițial de părți și inserat în anexa 9 din contract nu se putea face decât în urma unei negocieri și a acceptării de către fiecare parte.
Cum, potrivit art.969 cod civil invocat de prima instanță, contractul este legea părților, rezultă că reclamanta nu putea să stabilească un nou preț până când acesta nu era negociat cu pârâta și până când modificarea prețului nu era în mod expres acceptată de aceasta,în aceeași formă în care consimțământul ei a fost exprimat cu ocazia întocmirii anexei nr. 9 la contract.
Prin urmare, indiferent de rațiunile pentru care reclamanta s-a simțit obligată să majoreze prețul la care furniza energie termică pârâtei, noul preț trebuia negociat cu pârâta și acceptat în mod expres de către aceasta.
Faptul că pârâta a plătit facturile aferente lunilor mai-iulie 2004 la prețul nou facturat de către reclamantă, nu valorează acceptare a respectivului nou preț, pentru motivele sus expuse: noul preț nu a făcut obiectul unei negocieri și nu a fost acceptat în mod expres de către pârâtă. Dimpotrivă, la data de 21.06.2004, pârâta a răspuns corespondenței inițiate de reclamantă în sensul că nu poate accepta noile prețuri impuse cu începere de la 01.05.2004 (17 dosar fond).
Prin urmare, nu poate fi primită de către instanță susținerea reclamantei că negocierea dintre părți s-a purtat prin corespondența din lunile mai - iulie și prin acceptarea facturilor din perioada respectivă.
Faptul că, la întâlnirea din data de 04.01.2005, reprezentantul - acționar al pârâtei - a declarat că vor fi plătite facturile lunilor septembrie-decembrie 2004 și că o parte din datoria pârâtei către reclamantă va fi convertită în acțiuni, este fără relevanță în privința acceptării de către pârâtă a noului preț stabilit de reclamantă, neavând valoarea unei recunoașteri a datoriei. Astfel, din procesul-verbal al întâlnirii dintre conducătorii părților cu ocazia discuțiilor asupra deconectării pârâtei de la furnizarea energiei termice, nu rezultă că reprezentantul acționarului a fost împuternicit să facă vreo recunoaștere de datorie a pârâtei față de reclamantă, cu atât mai mult cu cât la întâlnirea respectivă au participat și președintele consiliului de administrație și directorul general ai pârâtei care nu au făcut vreo recunoaștere de datorie.
Prin urmare, susținerea reprezentantului acționarului că vor fi plătite facturile lunilor septembrie-decembrie 2004, nefiind făcută de o persoană împuternicită să oblige pe pârâtă și, respectiv, fiind exprimată într-o formă echivocă, nu valorează recunoaștere de datorie din partea pârâtei.
În consecință, pentru energia termică livrată în perioada august - decembrie 2004, apelanta-pârâtă a plătit în mod corect doar prețul rezultat din contractul nr.2/2004 și nu poate fi obligată la plata diferenței până la prețul stabilit unilateral de reclamantă.
În privința energiei termice livrate în perioada ianuarie-februarie 2005, Curtea constată că între părți, în perioada respectivă, nu a fost încheiat un nou contract, având în vedere că cel în discuție în speță a expirat la data de 31.12.2004, ceea ce duce la concluzia că prețul practicat de reclamantă nu trebuia supus condițiilor din art. 9 și Anexa 9 din contractul nr. 2/2004.
Astfel, pentru energia termică livrată după încetarea contractului nr.2/2004, reclamanta era în drept să impună prețul apreciat de ea ca fiind cel corect, în lipsa unei negocieri cu pârâta asupra altui preț și în lipsa altor obligații privind un anumit plafon al prețului și o negociere prealabilă a acestuia.
Apelanta pârâtă nu a invocat alte motive de neplată decât neconcordanța prețului cu dispozițiile contactului nr. 2/2004, astfel că aceasta nu a negat corectitudinea calculului noului preț. Având în vedere acest aspect și faptul că noul preț practicat de intimata - reclamantă a fost aprobat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei -, apelanta - pârâtă, potrivit art. 1 Cod comercial raportat la art. 1361 și 1073 Cod civil, era obligată să plătească prețul facturat de reclamantă pentru energia termică livrată în lunile ian. - feb. 2005, fără a face vreo referire la contractul existent anterior între părți și expirat în decembrie 2004.
Pentru cele expuse, văzând și dispoz. art. 284 Cod proc. civilă, Curtea urmează să admită apelul pârâtei și să schimbe sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să plătească doar suma de 150.876,65 lei reprezentând preț rămas neachitat din facturile nr.-, -, - și -, aferente perioadei 31 ianuarie - 28 februarie 2005, precum și suma de 4.270 lei cheltuieli de judecată stabilite proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta - -, cu sediul în Rm. V,-, Județul V, împotriva sentinței nr. 1296/C/19.02.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăRM., cu sediul în Rm. V,-, județul
Schimbă sentința primei instanțe în sensul că admite în parte acțiunea reclamamantei și obligă pe pârâtă să plătească acesteia doar suma de 150.876,65 lei cu titlu de preț, precum și suma de 4.270 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
08.04.2008
Red.
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
