Spete pretentii comerciale. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 340
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 4881/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat cu delegație cu dosar, D-na, lipsind apelanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea intimatei depune la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei, în combaterea apelului.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4881/25.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins atât excepția de litispendență, cât și acțiunea formulată de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva pârâtei
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 118.573,19 lei, reprezentând rata nr. 5, dobânzi și penalități calculate până la data de 15.04.2007, conform convenției nr. 845/07.12.1995, astfel cum a fost modificată prin actul adițional din data de 25.02.2002, cât și obligarea pârâtei la plata penalităților aferente intervalului de timp cuprins între data de 15.04.2007 și data achitării integrale a debitului principal.
A mai reținut că la data de 18.03.2009 a fost invocată excepția de litispendență, în raport de dosarul nr- al Tribunalului Prahova, însă a respins-o, constatând că obiectul celor două pricini nu este identic, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 163.proc.civ.
Totodată, din examinarea fondului cererii, prima instanță a apreciat că aceasta este nedovedită, probele nedemonstrând existența în sarcina pârâtei a datoriei pretinse de către reclamantă. Astfel, a constatat că nu s-a probat că pârâta a plătit efectiv contravaloarea ratei nr. 5, pentru a se putea calcula accesoriile acesteia.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere faptul că, în condițiile în care reclamanta beneficiază de consiliere de specialitate, aceasta ar fi avut posibilitatea să își formuleze pretențiile și să le probeze printr-o expertiză care să statueze asupra modului și momentului plății ratelor. În acest context, instanța de fond a apreciat că dezinteresul reclamantei în administrarea propriei cauze este evident, întrucât aceasta nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările atunci când dosarul a fost reținut în pronunțare și nici nu a depus note scrise.
Împotriva acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sa în tot, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și la raporturile contractuale dintre părți.
Astfel, a precizat că acțiunea sa vizează pretenții născute din nerespectarea de către intimată a convenției nr. 845/1995, prin care societatea a primit de la fostul fonduri de restructurare în sumă de 177.000 lei, destinată efectuării de investiții necesare restructurării tehnologice. De asemenea, apelanta a mai arătat că prin actul adițional încheiat la data de 20.05.2002, s-a stabilit eșalonarea plății sumelor pe care intimata le datora, părțile convenind ca rata nr. 5, în cuantum de 67.000 lei, să fie restituită de către intimată până la data de 31.03.2007.
Totodată, a mai susținut că, în art. 1 al actului adițional, părțile au agreat ca, pentru achitarea cu întârziere a ratelor, intimata să plătească dobânzi la nivelul dobânzii legale stabilite de pentru obligațiile comerciale, conform nr.OG 9/200 și penalități pentru fiecare zi de întârziere, ce urmează să se aplice la suma datorată la scadență și să se calculeze la nivelul celor care se aplică în cazul creanțelor bugetului de stat, conform prevederilor legale.
Apelanta a afirmat că, întrucât intimata nu a respectat clauzele convenției cu privire la restituirea ratelor, a formulat cererea de chemare în judecată, așa încât raționamentul primei instanțe, care a reținut că acțiunea nu a fost probată, este de neînțeles. În acest context, a subliniat faptul că, în măsura în care ar fi susținut efectuarea plății, intimata era cea care trebuia să dovedească această împrejurare, iar nu apelanta, căreia nu i se poate pretinde proba faptului negativ. Apelanta a mai arătat că nu a fost necesară administrarea probei cu expertiză contabilă, de vreme ce scadența ratelor și modalitatea de plată a acestora a fost clar stabilită prin actul adițional la convenția nr. 845/1995, dar și că, în situația în care instanța de fond nu era lămurită asupra acestor aspecte, putea să dispună din oficiu efectuarea unei asemenea expertize, în exercitarea rolului activ conferit de lege.
Astăzi, în ședință publică, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de către apelantă, Curtea reține următoarele:
La data de 07.12.2005, părțile au încheiat convenția nr. 845/1995, prin care intimata a primit de la fostul fonduri de restructurare în sumă de 177.000 lei, destinată efectuării de investiții necesare restructurării tehnologice.
Prin actul adițional încheiat la data de 20.05.2002, părțile au agreat ca suma de 177.000 lei să fie restituită de către intimată potrivit unui grafic, care cuprindea clauza de restituire a ratei nr. 5, în cuantum de 67.000 lei, până la data de 31.03.2007.
În același act adițional, părțile au stabilit ca, pentru achitarea cu întârziere a ratelor, intimata să plătească dobânzi la nivelul dobânzii legale stabilite de pentru obligațiile comerciale, conform nr.OG 9/200 și penalități pentru fiecare zi de întârziere, ce urmează să se aplice la suma datorată la scadență și să se calculeze la nivelul celor care se aplică în cazul creanțelor bugetului de stat, conform prevederilor legale.
Aspectele reținute de prima instanță nu sunt considerente care să justifice, în mod logic, soluția de respingere a acțiunii. Lipsa unei părți din fața judecătorului nu atrage, prin ea însăși, înlăturarea pretențiilor sale, atât timp cât probele au fost administrate, iar partea a solicitat judecata cauzei și în lipsa sa de la dezbateri. De asemenea, în măsura în care Tribunalul ar fi apreciat că este utilă efectuarea unei expertize contabile, ar fi putut ordona administrarea ei din oficiu.
Totodată, Curtea constată că nu apelanta-reclamantă era partea căreia i-ar fi revenit sarcina de a proba instanței de fond lipsa plății ratei nr. 5 de către intimata-pârâtă, ci chiar această din urmă parte, care, în măsura în care ar fi afirmat o asemenea împrejurare, ar fi trebuit să facă dovada ei, potrivit art. 1169.civ. Concluzia se impune, atât timp cât nu se poate cere unei părți să probeze faptul negativ, ci îi revine celeilalte părți sarcina de a dovedi faptul pozitiv contrar.
Probele nu relevă că intimata ar fi respectat clauzele convenției cu privire la restituirea ratelor, așa încât cererea apelantei se dovedește a fi întemeiată.
În acest context, referirile intimatei din întâmpinare la dosarul nr- al Tribunalului Prahova, precum și cererea de a nu fi admisă acțiunea ce formează obiect al prezentului litigiu, se dovedesc a fi nefondate, atât timp cât prima instanță a respins excepția litispendenței iar această dispoziție nu a fost atacată în apel.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296.proc.civ. să admită apelul și să schimbe în tot sentința atacată, în sensul că, în aplicarea art. 969 și 1073.civ. va admite acțiunea, luând în considerare și cererea de majorare a câtimii obiectului cererii depusă la data de 04.02.2009 la Tribunalul București (fila 38) și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 172.554,87 lei, dintre care 67.000 lei reprezintă contravaloarea ratei 5, 60.798,87 lei reprezintă dobânzi calculate până la data de 27.01.2009, iar 44.756 lei - penalități de întârziere, calculate până la aceeași dată, conform convenției nr. 845/07.12.1995, modificată prin actul adițional din 20.05.2002. Se cuvine subliniat că intimata nu a contestat modalitatea de calcul al accesoriilor.
De asemenea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a tuturor accesoriilor aferente ratei 5 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 4881/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în,-, jud. I și în consecință:
Schimbă în tot sentința comercială nr. 4881/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 172.554,87 lei, reprezentând ratei nr. 5, dobânzi și penalități calculate până la data de 27.01.2009, conform convenției nr. 845/07.12.1995, modificată prin actul adițional din 20.05.2002.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor și penalităților aferente ratei nr. 5 și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./14.10.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
