Spete pretentii comerciale. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 879/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 375
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2179 din data de 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercial în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - LEASING ROMANIA SA și - BROKER DE asigurare SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat și intimații prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În cadrul probei cu înscrisuri, se depun la dosar acte de către ambele părți, ce au fost comunicate reciproc.
Curtea, constată administrată proba cu înscrisuri, astfel cum a fost încuviințată și nefiind alte cereri de formulată, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. De asemenea, solicită predarea RCA-ului în original pentru recuperarea sumelor de bani. fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2179/15.02.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu intimatele - LEASING ROMÂNIA SA și - BROKER DE ASIGURARE SRL.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei C reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la executarea obligațiilor asumate prin contractul nr. -/40155 din 01.03.2005, respectiv să fie obligate pârâtele să-i pună la dispoziție un alt autoturism similar celui care a făcut obiectul contractului de leasing. Reclamanta a arătat că la data de 14.03.2006 a avut loc un accident de circulație în care a fost avariat total autoturismul și deși a anunțat asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat, acesta din urmă a refuzat să efectueze constatarea motivat de faptul că a expirat contractul de asigurare încheiat de prima pârâtă cu societatea de asigurare. Susține reclamanta că față de împrejurarea că autoturismul se află în proprietatea primei pârâte până la emiterea facturii privind valoarea taxei reziduale, nu putea încheia un contract de asigurarea astfel încât obligația îi revenea pârâtei. În consecință, revine primei pârâte culpa în neîncheierea contractului de asigurare, urmând să suporte prejudiciul suferit ca urmare a avarierii totale a autoturismului.
Prin sentința civilă nr. 584/21.03.2007 Judecătoria Caa dmis excepție necompetenței materiale în soluționarea cauzei și a declinat cauza în favoarea Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, reținând caracterul comercial al speței, precum și caracterul neevaluabil în bani a obiectului cererii.
După administrarea probatoriului, judecătorul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, investit cu soluționarea cauzei, a apreciat acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, potrivit contractului dintre părți, la expirarea duratei de leasing urma să se procedeze la efectuarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului, după lichidarea tuturor obligațiilor utilizatorului, plata valorii reziduale și a tuturor taxelor aferente operațiunii de import. Se reține totodată că în contractul dintre părți nu s-a înserat nicio clauză potrivit căreia în situația în care bunul este distrus în intervalul dintre data expirării contractului și data transferului de proprietate locatorul sau intermediarul asigurării să fie obligați să îi pună la dispoziție utilizatorului un alt bun. Concluzia este impusă și de faptul că în cauză transferul dreptului de proprietate până la producerea accidentului nu a operat din culpa reclamantei, în condițiile în care locatorul a emis la data de 01.03.2006 factura nr. -, care nu a fost achitată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, apelanta a arătat că judecătorul fondului a făcut o greșită apreciere a clauzelor contractuale, nereținând că până la data realizării transferului de proprietate, locatorul rămâne proprietarul autoturismului. Se mai susține că factura privind valoarea reziduală a fost emisă abia la 27.03.2006, mult după expirarea contractului de leasing, fiind astfel evidentă culpa acestei pârâte în nefinalizarea contractului și efectuarea transferului de proprietate. Apelanta mai arată că și în situația în care în contract nu este inserată o clauză expresă prin care locatorul să fie obligat să îi pună la dispoziție un alt bun, o asemenea obligație rezultă din ansamblul prevederilor contractuale coroborate cu dispozițiile legale în materie de leasing. Mai susține că intimatele aveau obligația de a-i aduce la cunoștință faptul că nu se va mai realiza o extindere a asigurării.
Prin întâmpinare intimatele au solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că în mod corect a reținut judecătorul fondului inexistența clauzei privind obligația de a pune a dispoziția apelantei un alt autoturism. Corect a apreciat judecătorul cu privire la culpa apelantei, în situația în care aceasta nu și-a respectat obligația contractuală de plată a ultimei facturi emise în contul contractului.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat. Astfel, în mod corect a reținut judecătorul fondului cu privire la inexistența unei clauze care să oblige intimatele să îi pună la dispoziție apelantei un alt autoturism ca urmare a avarierii celui dat în regim de leasing. Nu poate fi reținută susținerea generică a apelatei în sensul că o asemenea clauză rezultă din totalitatea clauzelor contractuale și din dispozițiile ce reglementează materia leasingului financiar. În primul rând, fiind vorba de o obligație în sarcina uneia dintre părțile contractului ea trebuie prevăzută în mod expres. De asemenea dacă ar putea fi identificată o clauză îndoielnică (care nu a putut fi identificată nici măcar de către apelantă), ea ar trebuie interpretată potrivit regulilor enunțate de art. 983.civ. respectiv, atunci când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Totodată, legislația în materia leasingului financiar nu menționează o asemenea obligație în sarcina finanțatorului; dimpotrivă OG nr. 51/1997, republicată menționează expres că utilizatorul își asumă toate obligațiile care decurg din folosirea bunului, inclusiv riscul pierii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat.
Nu poate fi reținută nici susținerea apelantei cu privire la culpa intimatelor în nefinalizarea transferului de proprietate. Din probele administrate rezultă în primul rând că apelanta a produs această întârziere prin neplata la timp a ultimei facturi. Or, în situația neplății ori plății cu întârziere a acestei facturi, intimata - locator a fost pusă în imposibilitate de a emite factura finală, care ar fi trebuit să cuprindă nu numai valoarea reziduală, ci și toate obligațiile de plată care mai reveneau apelantei, inclusiv, deci, penalitățile de întârziere pentru ultima de leasing.
Se mai reține că intimata - locator a manifestat maximă diligență în derularea în bune condiții a contractului de leasing, anunțând în timp util pe apelantă despre apropierea expirării contractului, invitând partea să efectueze demersurile necesare pentru finalizarea acestuia (fila 70 dosar fond). În consecință, cel care nu s-a manifestat diligent a fost apelanta care nu a înțeles să se preocupe de sarcinile ce îi reveneau pentru a finaliza contractul și a efectua transferul dreptului de proprietate.
Este înlăturată și susținerea apelantei cu privire la obligația pârâtelor de a-i anunța împrejurarea că nu se va mai extinde asigurarea CASCO pentru autoturism. Apelanta cunoștea atât perioada pentru care a încheiat contractul de leasing, precum și condițiile în care s-a încheiat și polița de asigurare și termenul final al acesteia. De asemenea nu există prevedere contractuală în sarcina intimatelor pentru efectuarea unei asemenea comunicări.
În consecință, față de probele administrate, se reține că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la cupla care îi revine apelantei reclamante.
Astfel, în temeiul art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins va nefondat.
Se va lua act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul în de Vede,- A, jud. T în contradictoriu cu intimatele - LEASING ROMÂNIA SA și - BROKER DE ASIGURARE SRL, ambele cu sediul în, Șos. - - Tunari nr. 2, jud. I împotriva sentinței comerciale nr. 2179/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Ia act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/5ex.
09.10.2008.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
