Spete pretentii comerciale. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 384
Ședința publică de la 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 5788/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat cu delegație de substituire, D-na și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul intimatei depune la dosar întâmpinare, în două exemplare, comunicând un exemplar apărătoarei apelantei, care solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținut.
Apărătorul intimatei nu se opune acordării unui nou termen.
Curtea respinge cererea de amânare, apreciind că, în raport de cuprinsul întâmpinării, apelanta poate lua cunoștință de aceasta astăzi, în ședință publică; totuși, pentru a oferi părții apelante timpul suficient studierii întâmpinării, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, se prezintă apelanta, reprezentată de avocat cu delegație de substituire, D-na și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl..
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apărătorii ambelor părți solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează cererile părților de administrare a probei cu înscrisuri.
În cadrul acestei probe, apărătoarea apelantei depune la dosar o copie de pe certificatul de grefă emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, în dosarul nr-, comunicând un exemplar apărătorului intimatei, care declară că nu are înscrisuri de depus la dosar.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pe apel.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la plata sumei de 238.000 euro, inclusiv, cu cheltuieli de judecată, arătând că, în calitate de creditor al obligației neexecutate, poate opta pentru a pretinde fie rezoluțiunea convenției, fie despăgubiri, fie ambele măsuri deopotrivă. În acest context, a precizat că partea pe care o reprezintă a optat pentru despăgubiri, nu și pentru rezoluțiune, întrucât nu a avut interesul pentru aplicarea unei asemenea sancțiuni, atât timp cât una dintre obligațiile asumate a fost îndeplinită. Solicită obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele legate de angajarea răspunderii contractuale a părții pe care o reprezintă, iar în conformitate cu clauzele antecontractului, acordarea daunelor-interese este condiționată de rezoluțiunea convenției. Totodată, intimata a mai afirmat că apelantei nu i s-a produs nici un prejudiciu prin neîndeplinirea obligației.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5788/09.04.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost învestită cu soluționarea unei cereri prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 238.000 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, motivat de neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, în termenul stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2821/2004 de.
Tribunalul a luat act că prin acest antecontract, pârâta și-a asumat obligația de a transmite reclamantei dreptul de proprietate asupra clădirii în suprafață de 1.122,6. situat în B, nr. 202, sector 2 și dreptul de folosință asupra terenului aferent, într-un termen de 90 de zile, precum și de a-i transmite dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul de acces într-un termen de 180 de zile. A mai constatat că părțile litigante au încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind construcția, reclamantei fiindu-i transmis și dreptul de folosință asupra terenului aferent, la data de 09.02.2005, iar între timp reclamanta a înstrăinat aceste drepturi, printr-un contract datat 20.07.2005.
C de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, purtând asupra terenului aferent clădirii, nu s-a mai încheiat, iar acțiunea reclamantei are ca obiect plata unor despăgubiri pentru neîndeplinirea acestei obligații de către pârâtă, evaluate anticipat prin clauza penală înscrisă în art. 5 lit. A din antecontract.
Însă, prima instanță a apreciat că reclamanta ignoră faptul că, prin voința liber exprimată a părților, a prevăzut posibilitatea recuperării dublului sumei achitate ca avans, respectiv 200.000 euro plus, numai concomitent cu rezoluțiunea antecontractului.
Or, din examinarea modalității de redactare a clauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a acceptat posibilitatea de daunele-interese să fie acordate doar în cazul solicitării și obținerii rezoluțiunii contractului, iar nu și independent, acestea fiind prevăzute în mod cumulativ, dar în același timp alternativ cu posibilitatea solicitării pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a mai apreciat că această concluzie se impune cu putere de lucru judecat și din considerentele sentinței civile nr. 5743/20.09.2007 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6, irevocabilă, care a lămurit între părți, în mod expres, problema de drept izvorâtă din modalitatea în care clauzele contractuale au fost redactate. În acest context, a considerat că, deși nu este incidentă în speță excepția autorității de lucru judecat, cele două dosar având obiecte distincte, părțile nu pot ignora puterea de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri irevocabile, ce le sunt deopotrivă opozabile.
De asemenea, a mai reținut că împrejurarea că reclamanta nu este în prezent interesată în a obține rezoluțiunea contractului, întrucât actul privitor la construcție a fost încheiat, iar dreptul obținut a fost înstrăinat între timp către o altă societate, nu înlătură caracterul obligatoriu al clauzelor contractuale, motiv pentru care a respins acțiunea, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat, în termenul legal, apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la plata sumei de 238.000 euro, inclusiv, în echivalent în lei la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta a arătat că la data de 03.12.2004, părțile au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2821 de, convenind asupra încheierii a două contracte, astfel: un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect dreptul de proprietate asupra clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, având o suprafață construită de 1.122,6. precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent, în termen de 90 de zile de la data încheierii antecontractului și un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii menționate mai sus, precum și acordarea unui drept de acces, într-un termen de 180 de zile de la data încheierii antecontractului.
Apelanta a menționat că antecontractul stipula o clauză penală, în ipoteza încălcării de către intimată a oricăreia dintre obligațiile asumate, în baza căreia aceasta din urmă s-a obligat să achite suma de 200.000 euro plus
În continuare, apelanta a susținut că intimata a respectat doar în parte antecontractul, transmițându-i la data de 09.02.2005, dreptul de proprietate asupra construcției, în suprafață de 1.122,6. precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent, însă nu a mai încheiat actul de vânzare-cumpărare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent - cu toate că primise avansul, în valoare de 125.000 euro, plus, aferent celui de-al doilea contract, astfel încât apelanta a solicitat obligarea acesteia la restituirea avansului, cererea fiindu-i admisă prin sentința comercială nr. 12835/07.11.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, rămasă irevocabilă.
Criticând sentința atacată prin prezenta cale de atac, apelanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.
Astfel, a evocat clauzele cuprinse în art. 5.A paragrafele 2 și 5 din antecontract, care stipulează obligațiile asumate de intimată și a afirmat că, luând în considerare termenul neobișnuit de acordat intimatei pentru încheierea contractului translativ de proprietate privind terenul, dar și faptul că s-a obligat să efectueze toate demersurile necesare, astfel încât să fie posibil transferul dreptului de proprietate asupra terenului, apelanta a arătat că în sarcina intimatei s-a regăsit o obligație de rezultat, a cărei neîndeplinire atrage incidența clauzei penale, culpa fiind prezumată în mod absolut.
De asemenea, apelanta a susținut că, și în ipoteza în care ar admite că obligația intimatei nu este una de rezultat, ci de diligență, revenea acestei din urmă părți sarcina de a dovedi vreo cauză exoneratoare de răspundere; în acest context, apelanta a arătat că, pentru ca intimata să se poată prevala cu succes de o atare cauză, ar fi fost necesar să demonstreze că, la data scadenței obligației, exista o hotărâre judecătorească, pronunțată ulterior încheierii antecontractului, din care să rezulte că situația juridică a terenului nu era clarificată.
În acest sens, apelanta a arătat că intimata a prezentat instanței de fond sentința civilă nr. 2324/17.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, dar a susținut că această hotărâre nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.
Astfel, apelanta a precizat că sentința menționată mai sus a fost pronunțată, într-un litigiu promovat de către, în urma emiterii adresei nr. -/12.10.2005 de către Ministerul Economiei și Comerțului. Dincolo de faptul că sentința a fost pronunțată ulterior datei scadenței obligației neîndeplinite, apelanta a arătat că, din cuprinsul hotărârii nr. 2324/17.03.2008 rezultă că situația juridică a terenului aferent era clarificată juridic, astfel încât intimata nu justifică nici un motiv de natură să o exonereze de obligația de a vinde terenul.
Susținând, așadar, că intimata nu și-a îndeplinit obligația de a vinde terenul aferent clădirii, apelanta a afirmat că se impunea admiterea acțiunii în pretenții și obligarea la plata daunelor evaluate convențional.
În această ordine de idei, a arătat că împrejurarea că nu a solicitat rezoluțiunea antecontractului nu constituie un impediment pentru acordarea clauzei penale.
În dezvoltarea acestei critici aduse sentinței, apelanta a arătat că atât rezoluțiunea, cât și clauza penală reprezintă sancțiuni aplicabile în ipoteza în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile asumate, creditorul fiind îndreptățit să opteze între a solicita fie rezoluțiunea, fie daunele-interese, fie atât rezoluțiunea, cât și daunele-interese.
Astfel, apelanta a susținut că, în măsura în care creditorul obligației încălcate este interesat de menținerea contractului, dar urmărește doar acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutare, poate opta pentru o acțiune având ca obiect plata de despăgubiri. Dacă, însă, creditorul apreciază că neexecutarea este atât de serioasă încât nu se mai justifică menținerea contractului și că este necesară și repararea prejudiciului cauzat, are la îndemână formularea unei acțiuni în rezoluțiune, în cadrul căreia poate pretinde și daune-interese. Dacă, din diverse considerente, creditorul va considera rezoluțiunea ca fiind sancțiunea suficientă, poate introduce o acțiune având doar acest obiect.
Totodată, apelanta a precizat că dreptul de opțiune al creditorului are o recunoaștere atât pe planul dreptul substanțial (în art. 1084.civ.), cât și pe planul dreptului procesual civil, inexistența unui capăt de cerere privind rezoluțiunea fiind un rezultat al principiului disponibilității.
, așadar dispozițiile art. 1084.civ. apelanta a afirmat că este îndreptățită să primească daunele-interese.
Totodată, apelanta a mai arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 5743/20.09.2007, Judecătoria Sectorului 6 tranșat, cu putere de lucru judecat, condiționarea acordării daunelor-interese de rezoluțiunea antecontractului.
Astăzi, în ședință publică, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Intimata a arătat că, în raport de cuprinsul clauzei cuprinse în art. 5 lit. A din antecontract, apelanta nu poate pretinde plata dublului sumei achitate ca avans decât concomitent cu rezoluțiunea antecontractului. De asemenea, a mai apreciat că toate argumentele primei instanțe, potrivit cărora acordarea daunelor-interese condiționată de rezoluțiunea antecontractului a fost tranșată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5743/20.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 6, sunt întemeiate, raliindu-se acestui punct de vedere. Totodată, intimata a mai susținut că apelanta nu este îndreptățită să primească daunele-interese, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 1084.civ. întrucât partea adversă nu a suferit nici o pierdere, atât timp cât printr-o hotărâre irevocabilă, s-a dispus obligarea sa la plata către a sumei de 125.000 euro, reprezentând contravaloarea terenului, dar nu a dovedit nici vreun beneficiu nerealizat, atât timp cât construcția a fost deja vândută la un preț pe care intimata l-a considerat superior celui plătit la achiziționare.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor aduse de către apelantă, văzând și apărările intimatei, Curtea reține următoarele:
La data de 03.12.2004, între intimată, în calitate de promitent-vânzător și apelantă, în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2821 de, prin care părțile au convenit să încheie două contracte, după cum urmează: un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect dreptul de proprietate asupra clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, având o suprafață construită de 1.122,6. precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent, în termen de 90 de zile de la data încheierii antecontractului și un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii menționate mai sus, precum și acordarea unui drept de acces, într-un termen de 180 de zile de la data încheierii antecontractului.
La data de 09.02.2005, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 202 de, în temeiul căruia intimata a transmis apelantei, dreptul de proprietate asupra construcției, în suprafață de 1.122,6. precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent nu a mai fost, însă, încheiat.
Potrivit art. 5 lit. A) din antecontract, în cazul în care promitentul-vânzător refuză să încheie oricare dintre contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel cum acestea au fost menționate anterior, beneficiarul cumpărător va putea opta între a cere restituirea dublului sumei achitate ca avans (rata nr. 1), adică suma de 200.000 euro plus și "rezilierea" antecontractului sau va putea solicita instanței competente pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de titlu de proprietate.
În temeiul acestei clauze, apelanta solicită obligarea intimatei la plata despăgubirilor, derivând din neîndeplinirea de către cea din urmă a obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6.
Pentru a evalua temeinicia acestei cereri, Curtea va verifica dacă sunt îndeplinite cerințele răspunderii contractuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
Fapta ilicită constă în nerespectarea obligației contractuale pe care intimata și-a asumat-o, prin art. 1 și art. 3 alin. 3 din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2821/03.12.2004 de -, respectiv de a vinde terenul aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6.
Astfel cum a fost agreată de părți, obligația menționată mai sus este una de rezultat, iar nu de diligență.
În aceste condiții, de principiu, devine aplicabil art. 1082.civ. potrivit căruia culpa debitoarei este prezumată în materie contractuală.
Intimata a susținut, în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, că în condițiile în care clauza penală devine operabilă în cazul în care ar fi refuzat să încheie contractul, atunci când motivul neîncheierii convenției este unul justificat, nu datorează penalitatea stabilită de părți.
Astfel, Curtea constată că intimata invocă situația juridică neclară a terenului, pentru a fi exonerată de răspundere.
În acest context, intimata a arătat că s-a adresat Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru a lămuri situația juridică a terenului.
Însă, apelanta a susținut că, deși prin sentința civilă nr. 2324/2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea prin care a solicitat să fie clarificată situația juridică a terenului, considerentele sentinței dovedesc că motivul respingerii cererii îl constituie tocmai existența unei situații juridice clare a terenului.
Curtea apreciază că această afirmație a apelantei corespunde realității.
Astfel, instanța de contencios administrativ a reținut că "prin nr.HG 678/1995, s-a aprobat transmiterea, cu titlu gratuit, a unor părți din imobilele situate în Municipiul B, nr. 202 și 206, sector 6, reprezentând construcții în suprafață de 1.732.și terenul aferent, precum și instalațiile pilot de pe platforma -P, din administrarea - B și, respectiv din patrimoniul P, în patrimoniul" Prin urmare, a constatat că " prin acest act administrativ, Guvernul a transmis părți din imobile, reprezentând construcții și instalații pilot, iar cu privire la teren, s-a folosit sintagma "teren aferent", ceea ce dovedește că obiectul hotărârii de guvern nu a fost transmiterea unor suprafețe de teren libere de construcții sau de instalații pilot, ci strict terenul afectat de aceste imobile".
În aceste condiții, Curtea apreciază că situația juridică a terenului aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, în suprafață construită de 1.122,6. era clară, astfel încât constată că neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent clădirii este o manifestare a unui refuz al intimatei, care, din perspectiva analizei expuse anterior, apare ca nejustificat.
Rezultă, așadar, că intimata nu a dovedit nici o cauză exoneratoare de răspundere, astfel încât și vinovăția sa, ca element al răspunderii civile contractuale, a fost dovedită.
Prejudiciul cauzat apelantei este cert și a fost produs ca urmare a faptului că în patrimoniul său nu a intrat dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, în suprafață construită de 1.122,6.
În acest context, Curtea înlătură apărările intimatei, potrivit cărora apelantei nu i s-a creat nici un prejudiciu, întrucât, pe de o parte, a obținut restituirea prețului vânzării terenului și, pe de altă parte, a vândut deja clădirea situată în B, nr. 202, sector 6, în suprafață construită de 1.122,6. la un preț pe care l-a considerat a fi superior celui plătit la achiziționare.
Restituirea sumei de 125.000 euro, reprezentând prețul vânzării terenului aferent clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, nu acoperă decât în parte prejudiciul creat apelantei prin neexecutarea obligației, respectiv "pierderea suferită", nu și "beneficiul nerealizat".
Chiar reală de ar fi, deși nu a fost probată sub aspectul prețului obținut, vânzarea clădirii situate în B, nr. 202, sector 6, la un preț considerat de intimată a fi superior celui plătit la achiziționare nu are nici o relevanță; prejudiciul cauzat apelantei prin neîndeplinirea de către intimată a obligației de a-i vinde terenul aferent nu poate fi acoperit printr-o eventuală vânzare a altui bun (clădirea) la un preț superior celui de achiziție. În fapt, prejudiciul a fost creat de intimată, care a refuzat vânzarea terenului aferent, așa că în patrimoniul apelantei nu s-a regăsit acest bun, în mod nejustificat.
Considerentele expuse mai sus relevă și strânsa legătură dintre fapta intimatei, de a refuza vânzarea terenului și prejudiciul care a fost cauzat apelantei.
Prin urmare, sunt îndeplinite integral condițiile răspunderii civile contractuale, ceea ce impune concluzia temeiniciei cererii de obligare a la plata daunelor evaluate convențional.
Prima instanță a apreciat, însă, că prin voința liber exprimată a părților, s-a prevăzut posibilitatea recuperării dublului sumei achitate ca avans, respectiv 200.000 euro plus, numai concomitent cu rezoluțiunea antecontractului.
Contrar argumentelor primei instanțe, Curtea apreciază că, din examinarea modalității de redactare a clauzei cuprinse în art. 5 lit. A) din antecontract, părțile au agreat asupra a două categorii de sancțiuni, puse la îndemâna apelantei, ca beneficiar al promisiunii de vânzare, respectiv fie de a cere restituirea dublului sumei achitate ca avans și "rezilierea" antecontractului, fie de a solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Practic, prima ipoteză (cuprinzând două sancțiuni) vizează situația în care apelanta nu ar mai fi fost interesată de realizarea vânzării, iar cea de-a doua se referă la cazul în care ar fi subzistat voința de materializare a promisiunii, în sensul transmiterii proprietății.
Este dificil de conceput că părțile (nu doar apelanta) să fi acceptat posibilitatea de daunele-interese să fie acordate doar în cazul solicitării și obținerii rezoluțiunii contractului, iar nu și independent.
Aceste două ipoteze nu au fost prevăzute în mod cumulativ, ci doar alternativ cu posibilitatea solicitării pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
O interpretare contrară ar crea premisele ca apelanta să nu poată, spre exemplu, pretinde rezoluțiunea antecontractului, decât concomitent cu solicitarea daunelor evaluate convențional la suma de 200.000 euro, plus, iar o aplicare a clauzei în acest sens nu este în interesul părții care s-a obligat (intimata), astfel încât, în aplicarea regulii de interpretare consacrată de art. 983.civ. Curtea apreciază că art. 5 lit. A) nu poate fi apreciat în sensul reținut de prima instanță, ci doar în acela potrivit cu care cele două ipoteze (solicitarea daunelor-interese și rezoluțiunea) nu au fost prevăzute cumulativ, ci numai alternativ cu posibilitatea solicitării pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Rezultă că împrejurarea că apelanta nu a solicitat și rezoluțiunea antecontractului nu constituie un impediment pentru acordarea clauzei penale.
Curtea apreciază și că în mod eronat prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 5743/20.09.2007, Judecătoria Sectorului 6 tranșat, cu putere de lucru judecat, condiționarea acordării daunelor-interese de rezoluțiunea antecontractului.
În fapt, ceea ce a judecat instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 5743/20.09.2007 a fost o contestație la executare promovată de, în cadrul căreia a apreciat ca nefiind certă creanța derivată din aplicarea clauzei penale cuprinse în art. 5 lit. A) din antecontract, din cauza imposibilității de examinare a caracterului ilicit al neexecutării debitorului, instanța de executare apreciind că suma de 200.000 euro plus este datorată de debitor doar dacă se va stabili - într-o acțiune în rezoluțiune -, culpa acestuia în neexecutare.
intimatei, potrivit căreia acordarea daunelor-interese, fără a se dispune rezoluțiunea antecontractului, lasă apelantei posibilitatea de a obține și o hotărâre judecătorească care ar ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este nefondată, deoarece atât art. 1068.civ. cât și art. 1298.civ. exclud dreptul părții care nu este în culpă, de a cere atât clauza penală, cât și executarea obligației.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că intimata datorează daunele-interese evaluate convențional prin art. 5 lit. A) din antecontract, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 238.000 euro, inclusiv, în echivalent în lei la data plății.
Totodată, în baza art. 274 alin. 1, cu aplicarea art. 298.proc.civ. va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 43.622 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel, compuse din taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta, cu sediul ales în B, Șos. -, nr. 4-8, House, aripa de vest,. 8 - la. " & Asociații", împotriva sentinței comerciale nr. 5788/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B, nr. 202, sector 6 și în consecință:
Schimbă în tot sentința comercială nr. 5788/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 238.000 euro, inclusiv, în echivalent în lei la data plății, reprezentând daune-interese.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 43.622 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./16.11.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
