Spete pretentii comerciale. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 39/A/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1212/C din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată - reclamantă fiind - - - PRIN LICHIDATOR SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ EXPERT .
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns avocat A pentru intimata-reclamantă - -- prin lichidator Societatea Civilă Profesională EXPERT Pitești, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante prezente arată că nu a fost pusă în executare sentința Tribunalului Argeș. Mai precizează, că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei-reclamante prezente, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția prescripției întemeiată pe dispoz. art. 3 alin1 din Decretul 167/1958 arată că nici aceasta nu este întemeiată. Termenul de 3 ani se calculează de la data restituirii efective a bunurilor către foștii proprietari. Acțiunea a fost introdusă la data de 27.04.2007, deci este în termen formulată. Cu privire la cuantumul despăgubirilor, consideră că acesta trebuie raportat la valoarea de piață, ci nu la valoarea contabilă. Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând:
Constată că rin p. acțiunea formulată și înregistrată la data de 27.04.2007 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta - - chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceasta să fie obligată să-i plătească contravaloarea despăgubirii generate de restituirea în natură a activului moară, compus din construcții și teren intravilan, în suprafață de 521,84 mp, situat în orașul, județul A, precum și cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o societate cu capital integral privat, privatizată conform nr.OUG88/1997, iar la data de 04.05.2000 s-a dispus restituirea morii și a terenului aferent acesteia către foștii proprietari, prin decizia civilă nr.1544/R/04.05.2000 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Potrivit art.324din Legea nr.99/1999, pârâta deși are obligația de a plăti contravaloarea bunurilor ce au fost restituite foștilor proprietari, ca urmare a diminuării activului inițial cumpărat în baza contractului nr. AG 21/2000, nu a înțeles să dea curs notificării, astfel încât se impune a fi obligată la plata despăgubirii pretinse.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea formulată la 17.05.2007, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei față de dispozițiile art.3228din Legea 99/1999 care stipulează că "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la nașterea dreptului". Or, de la data revendicării imobilului s-au scurs mai mult de trei luni și, chiar de la data pronunțării deciziei de restituire a imobilelor, a expirat termenul limită de acționare în judecată.
Prin sentința nr.1212/C/18 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Argeșa respins excepția de necompetență teritorială, în raport de dispozițiile art.12 proc.civ. conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe. S-a mai reținut că excepția nici nu a fost invocată în fața instanței de fond.
Excepția prescripției invocată de pârâtă a fost de asemenea apreciată ca neîntemeiată, prin prisma dispozițiilor art.3228din Legea nr.99/1999, deoarece termenul de trei luni privește numai acțiunile ce cad în competența curților de apel, ca instanțe de drept comun, conform art.32/31 (1) și sunt supuse unor reguli derogatorii speciale.
S-a apreciat că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a revenit tribunalului, ca instanță de fond și, în consecință, îi sunt aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce privește termenul de 3 ani reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/ 1960.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei și, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.99/1999, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 98500,00 lei RON despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea activului moară, compus din construcții și teren intravilan în suprafață de 521,84 mp, situat în, cartier, județul A, cât și a cheltuielilor de judecată de 13932 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că societatea reclamantă a fost privatizată în condițiile nr.OUG88/1997, iar prin decizia civilă nr.2693/1999 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1511 /R/04.05.2000 a Curții de APEL PITEȘTI, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus restituirea în întregime a morii și a terenului aferent acesteia în suprafață de 522 mp, situat în comuna, jud.
S-a reținut incidența art.32/4 din Legea nr.99/1999 de modificare a OUG nr.88/1997, text potrivit căruia instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Aceste instituții publice implicate vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență prin justiție.
Instanța a apreciat că în speța de față, pârâta are calitate de instituție publică, instituție ce trebuie să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea morii și a terenului aferent restituite foștilor proprietari, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Întrucât acordul privind despăgubirile nu a fost realizat în condițiile art.32 (4) (3) din Legea nr.99/1999, reclamanta a fost nevoită să apeleze la justiție, iar prin expertiza efectuată de expert G, s-a stabilit că valoarea totală a activului ieșit din patrimoniul - - este de 98500,00 lei RON, respectiv29220,00 Euro.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel AVAS, care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:
1.în speță, greșit a fost respinsă excepția prescripției invocată de, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997, modificată. Instituția publică a solicitat respingerea acțiunii prin prisma dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, modificată;
2. greșit a fost respinsă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Argeș, ce a fost invocată prin întâmpinare, soluționată cu încălcarea prevederilor art. 5 teza I Cod proc civilă, coroborate cu art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă. privitor la locul executării contractului. Competența revenea Tribunalului București - secția comercială, conform clauzei 6.1.1 din contractul de vânzare cumpărare nr. AG 21/15.06.2000.
3. greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997, modificată, cu aplicarea eronată a disp. art. 32 ind. 31 alin. 1 din același act normativ. Acest din urmă text cu privire la competența soluționării litigiilor întemeiate pe art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997 a fost abrogat expres, competența revenind în prezent secțiilor comerciale a tribunalelor, așa cum prevăd dispozițiile art. 40 alin.1 din Legea nr. 137/2002, modificată. În mod greșit a reținut instanța de fond că în speță se aplică termenul general de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1960 modificat, fără să analizeze dispozițiile speciale ale art.39 din Legea nr.137/2002 modificat și cele ale art.3228din OUG nr.88/1997 modificată.
Un alt aspect, nereținut de instanța de fond îl reprezintă data la care s-a născut dreptul societății comerciale să pretindă despăgubirile potrivit art.324din OUG nr.88/1997 modificată.
Cum data nașterii dreptului o reprezintă momentul în care a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de restituire în natura invocată de reclamantă, respectiv 04.05.2000 - data pronunțării deciziei nr. 2271/04.05.2000 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care a fost respins ca nefondat recursul - - -, acțiunea formulată de aceasta este prescrisă, fiind împlinit și termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, chiar dacă acest termen este inaplicabil în cauză.
4.În mod nelegal, instanța de fond nu a înțeles să motiveze respingerea susținerilor depuse de instituția apelantă prin întâmpinarea de la dosar.
Astfel, prejudiciul suferit de - - urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat în valoarea contabilă a acelor bunuri imobile înregistrate în registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de piață.
În caz contrar, societatea ce urmează a fi despăgubită se va îmbogăți fără justă cauză, prejudiciind statul prin stabilirea unei valori a bunurilor imobile cu mult mai mare decât cea existentă în registrele contabile ale societății și avută în vedere în situația patrimonială a societății la data privatizării.
Apelanta a solicitat și suspendarea executării sentinței până la soluționarea prezentului apel, conform dispozițiilor art. 280 alin.1 Cod pr. civilă, arătând că prin admiterea prezentei acțiuni, respectiv obligarea instituției pârâte la plata sumei de 98500 RON reprezentând despăgubiri și la 13932 RON cheltuieli de judecată, se prejudiciază în mod nelegal bugetul statului.
Cererea de suspendare executării sentinței până la soluționarea prezentului apel, conform dispozițiilor art. 280 alin. 1 Cod pr.civilă, va fi apreciată ca rămasă fără obiect, având în vedere că la termenul de astăzi se soluționează chiar apelul.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, cât și în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, este nefondat primul motiv de apel referitor la greșita respingere a excepției reglementată de art. 32 ind. 28 din nr.OUG88/1997 modificată și la aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 137/2002, neanalizat de instanță. Este inaplicabil termenul de prescripție de prescripție de 3 luni, reglementat de art. 32 ind. 28 din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002 a devenit o lună, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999.
Dreptul care se valorifică este un drept de garanție specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare și numai în măsura în care ele sunt reglementate de legea specială.
Drept consecință, acest termen nu este aplicabil în cauză și, în lipsa unei alte reglementări legale exprese, prescripția se calculează în raport de termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În sprijinul concluziei de mai sus se rețin și argumente ce țin de imposibilitatea respectării termenului de trei luni, care ulterior a devenit o lună, date fiind procedurile ce ar trebui urmate pentru acordarea despăgubirilor de natura celor de mai sus.
Corectă este și soluția de respingere a excepției necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 12 Cod proc. civilă, conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe. Astfel, reclamantul a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art.8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă are un caracter general, codul creând un drept de opțiune al reclamantului, în condițiile stipulate de art. 8 Cod proc. civilă. Chiar și dacă s-ar trece peste acest aspect, urmează a se observa că locul executării contractului a fost ales, conform art. 14.9 din contractul AG 21/15.06.2000, ca fiind sediul vânzătorului, ori vânzător a fost Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială A, situație în care, și prin prisma dispozițiilor art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, invocate de apelantă, competența teritorială revenea tot Tribunalului Comercial Argeș. Prevederile art. 6.1.1 din contract prevăd conturile în care se fac plățile și nu sunt de natură a schimba competența teritorială a Tribunalului Comercial Argeș.
Nefondată este și cea de a treia critică, referitoare la competența reglementată de art. 40 din Legea nr. 137/2002, dat fiind faptul că prezenta acțiune nu are ca obiect atacarea unei operațiuni sau act special prevăzut de lege, respectiv de art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997. Prin acțiune se valorifică dreptul la despăgubiri, în temeiul art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din această lege, competența revenind tribunalului comercial, care a și soluționat pricina. Acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, ci nu acela de 3 luni, devenit o lună, reglementat de art. 32 ind. 28 din OUG nr. 88/1997 și art. 39 din Legea nr. 137/2002, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999, ci dreptul valorificat este un drept de garanție specific dreptului comun care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 32 ind. 4 din Titlul I al Legii nr. 99/1999, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 32 ind. 4 se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizată, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
În termenul de trei ani de la obținerea titlului executor, foștii proprietari pot cere executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, iar în tot acest interval de timp, societățile comerciale obligate la restituire pot spera în neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. În cazul contrar, în care s-ar aprecia că termenul de prescripție curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilelor, interesele societății comerciale ar putea fi vătămate, iar prejudiciul nu ar mai putea fi recuperat dacă, spre exemplu, s-ar proceda la executarea silită în ultima zi a termenului de prescripție prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil, ipoteză în care este evident că nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. De altfel, și art. 29 din Legea nr. 137/2002 subliniază care este acest moment, în contextul precizării asupra executării hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997 - incidente în speță, dată fiind încheierea contractului de privatizare anterior adoptării Legii nr. 137/2002 -, statuând asupra cuantumului despăgubirilor ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidența contabilă a societății, răspunderea apelantei - pârâte avându-și izvorul în drept de garanție specific dreptului comun, reglementat și prin legea specială.
În concluzie apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1212/C din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind - - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ EXPERT, cu sediul în Pitești,-,.1,. 17, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex./21.04.2008
Jud. fond:I
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ingrid Emina Giosanu
