Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelant SC - SA I și pe intimat SC SRL,având ca obiect pretenții, apel declarat împotriva sentinței ei numărul 590/E/21.03.2007 pronuntată de Tribunalul
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul de registratură s-au depus la dosar, in termenul de pronunțare, concluzii scrise formulate de către apelanta SC - Mobili SA
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedința publică din 28 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre. La solicitarea apelantei de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când deliberând,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința nr. 590/E din 21.03.2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " " I, în contradictoriu cu pârâta "- " I (fosta "STANDARD IDEAL " I), pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 115.557,45 Euro sau contravaloarea în lei la data efectuării plății și a sumei de 54.625,19 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Instanța, analizând probele administrate în cauză, constată că acțiunea este întemeiată. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, precum și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză rezultă că reclamanta a achitat pârâtei în avans suma totală de 123.747,66 Euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut dovada livrării bunurilor întrucât nu s-au întocmit facturi de livrare și nici alte documente din care să rezulte livrarea de marfă. Totodată, s-a stabilit că valoarea comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 Euro, astfel cum s-a prevăzut în contractul încheiat între părți. Prin urmare, se confirmă susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta nu a livrat mărfurile achitate în avans. Deși pârâta a negat acest fapt, nu a făcut nici o dovadă în acest sens și chiar a refuzat să pună la dispoziția expertului actele contabile din care ar fi rezultat îndeplinirea obligațiilor sale contractuale. De asemenea, pârâta nu a răspuns la interogatoriu, ceea ce poate fi considerat o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta "- " I (fostă "STANDARD IDEAL " I ), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În fapt, " " Iaf ormulat o acțiune având ca obiect obligarea "- " I (fostă "STANDARD IDEAL " ) la plata sumei de 115.557,45 Euro și la plata cheltuielilor de judecată, în baza contractului de comision nr. 721.
În cuprinsul acțiunii se arată că suma de 115.557,45 Euro reprezintă avansul de 91.000 Euro pe care reclamanta l-a acordat pârâtei în baza contractului de comision nr. 721/20.02.2002 încheiat între cele două părți (reclamanta în calitate de comisionar iar pârâta de comitent), având ca obiect vânzarea de mobilier pe piețele externe, avans la care se adaugă un comision de 5% în valoare de 24.007,01 Euro.
În fața instanței de judecată, susține apelanta că a depus în termenul legal întâmpinare în care, a arătat că nu onorează această sumă, deoarece societatea apelantă a executat produsele contractate însă, reclamanta nu s-a prezentat pentru a le ridica, depunând în acest sens și o notificare pe care i-a făcut-o acestuia, notificare în care apelanta făcea cunoscut că produsele au fost executate și prin neridicarea acestora ar produce o pagubă importantă blocându-i spațiile de depozitare, acordându-i un termen pentru a le ridica, în caz contrar căutând să valorifice stocul la alți beneficiari, beneficiari care le-au oferit un preț reprezentând 70% din prețul prevăzut în contractul cu reclamanta.
La notificarea depusă instanței s-a anexat și stocul de produse finite existent la acea dată comandate de "" precum și situația debitului.
De asemenea, în notificarea înaintată reclamantei, apelanta-pârâtă îi făcea cunoscut că sumele achitate de aceasta, până la acea dată vor fi utilizate pentru acoperirea debitelor reprezentate, pentru diferență urmând să se adreseze instanțelor competente pentru obligarea la acestea.
Se invocă faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că, dreptul la acțiune pentru suma de 91.000 Euro s-a prescris de drept.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958, art. 1: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Conform art. 3 din același act normativ termenul de prescripție este de 3 ani.
Acest termen fiind depășit dreptul la acțiune pentru suma de 91.000 Euro s-a prescris.
În al doilea rând se mai susține că instanța nu a ținut cont de obiecțiunile formulate la raportul de expertiză pe care și-a întemeiat hotărârea, prin aceste obiecțiuni noi semnalând o serie de grave deficiențe ale acestuia.
La cererea părților instanța de judecată în fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertiză ce a fost întocmită de către expert contabil.
Expertiza contabilă s-a prezentat la sediul societății și a solicitat punerea la dispoziție a unor documente specifice pentru evidența de gestiune. Aceste documente pretinde expertiza că nu i-au fost puse la dispoziție de către Domnul Director Economic datorită schimbărilor informatice în 2002-2003 neluând în considerare evidențele existente în societate la acea dată.
La acest raport de expertiză societatea apelantă a formulat obiecțiuni ce au fost înaintate expertului și care în răspunsul la obiecțiuni își păstrează opiniile exprimate în raportul de expertiză. În încheierea notei de obiecțiuni s-a arătat instanței că în cazul în care expertul își păstrează punctul de vedere exprimat în expertiză solicită admiterea efectuării unei contraexpertize care să aibă ca obiect aceleași obiective aprobate de Tribunal.
În obiecțiunile la expertiză apelanta susține că a arătat instanței că experta contabilă a solicitat punerea la dispoziție a unei evidențe contabile, evidență ce a fost introdusă prin modificarea Legii contabilității, respectiv Ordonanța nr. 70 din 13.08.2004 pentru modificarea Legii contabilității, modificare ce intră în vigoare la data de 01.01.2005, astfel că la anii 2002-2003 nu avea cum să țină o evidență ce a fost introdusă începând cu anul 2005.
Mai mult la acea dată nu exista obligația organizării contabilității de gestiune, această obligație fiind introdusă prin nr.OG 70/13.08.2004, lucru de care expertul și instanța trebuia să țină seama.
Printre altele instanța a reținut în mod greșit că, apelanta a refuzat să pună la dispoziția expertului actele contabile, deși s-au pus la dispoziție toate actele cerute de expert nu existau în societate și care nu au fost analizate.
În plus raportul de expertiză este neclar, având concluzii ambigui, expertul neținând cont de actele ce i-au fost puse la dispoziție și prin acesta nedovedindu-se imparțial așa cum ar fi trebuit.
În mod nelegal instanța a obligat apelanta-pârâtă la plata unui comision de 5% la marfa livrată.
În fața instanței de fond s-a depus la dosarul cauzei notificarea înaintată reclamantei prin executor judecătoresc la data de 30.06.2003, notificare prin care o pe aceasta să se prezinte pentru a-și ridica marfa executată înștiințând-o în acest fel că apelanta-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Instanța nu o ia în considerare această notificare și obligă apelanta-pârâtă la plata comisionului deși nu din culpa acesteia s-a creat o daună reclamantei.
În apel, la solicitarea apelantei-pârâte "- " I s-a administrat proba cu o nouă expertiză contabilă.
Analizând motivele de apel formulate, actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum a reținut în mod corect prima instanță, între părți s-a încheiat, la data de 20.02.2002, contractul de comision nr. 721, având ca obiect vânzarea pe piețele externe, în nume propriu, dar pe contul comitentului, a unor bunuri de mobilier. Acest contract a fost prelungit prin contractul de comision nr. 307 din data de 22.01.2003, între părți derulându-se relații contractuale comerciale, în baza acestor două contracte până la data introducerii prezentei acțiuni, conform raportului de expertiză întocmit în cadrul judecății în prima instanță și înscrisurile existente la filele 102-138 dosar fond. Prin urmare, față de data introducerii acțiunii de față, 09.11.2005, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca neîntemeiată, avându-se în vedere că reclamanta invocă, în motivarea acțiunii, că la data de 01 iulie 2003, între părți au apărut disensiuni în derularea relațiilor contractuale comerciale derivate din contractele anterior menționate.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în primă instanță, la data de 30.06.2006, intimata " " I avea achitate către apelanta "" I, în baza contractelor de comision nr. 721/20.02.2002 și 307/22.01.2003 sume în avans de 123.747,66 euro, specificându-se, de asemenea, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză căpentru această sumă nu s-au întocmit facturi de livrare și nici alte documente din care să rezulte livrarea de marfă.
Toate concluziile raportului de expertiză efectuat în apel nu pot fi reținute în cauză, deoarece expertul a făcut o interpretare a situației de fapt deduse judecății, prin răspunsurile date la obiectivele stabilite și nu a răspuns mod direct, punctual la întrebările ce i-au fost stabilite.
Prin urmare, toate criticile apelantei referitoare la presupusa culpă a reclamantei constând în neridicarea produselor executate, deși a fost somată prin notificarea nr. 3902/23.06.2003 sunt nefondate.
Criticile din cererea de apel referitoare la concluziile raportului de expertiză efectuat în prima instanță au avut ca urmare administrarea probei cu expertiză contabilă în apel, așa încât apelanta-pârâtă a putut să-și valorifice apărările prin formularea obiectivelor propuse, însă față de concluziile acestui raport efectuat în apel, aceste critici apar ca nefondate.
Pentru motivele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul comercial d e față și va păstra ca temeinică și legală sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta "- " I împotriva sentinței civile nr. 590/E/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
11.03.2008/2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
