Spete pretentii comerciale. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant " " și pe intimat ASOCIAȚIA DE proprietari PT. 2 "7 ", având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 3067/com/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea intimatei de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.05.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.05.2009, când:
INSTANȚA
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3067/COM din 09 decembrie 2008, Tribunalul Iașia admis excepția prescripției dreptului material la acțiun, pentru creanța aferentă perioadei decembrie 2000 - iulie 2005 și a admis, în parte, acțiunea formulată de " I" cu sediul în I, Calea, nr. 25, împotriva pârâtei Asociația de Proprietari Pt. 2 "7 " cu sediul în I, str. -. -, nr. 52, - parter. Tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1723,20 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada iulie 2005 - 2006. S-a respins restul pretențiilor reclamantei, în cuantum de -,77 lei, ca fiind prescrise. S-au compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reptul la acțiune pentru plata drepturile bănești aferente perioadei dec.2000-iul 2005 se prescrie, în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958. Cum acțiunea a fost introdusă abia la 16.07.2008 instanța a apreciat că sumele solicitate aferente perioadei dec.2000-iul 2005, în cuantum de -,77 lei, sunt prescrise, intervenind termenul de prescripție general de 3 ani. Instanța a înlăturat susținerea reclamantei, în sensul că ar fi intervenit întreruperea acestui termen, întrucât prin procesul-verbal de conciliere directă din data de 17.10.2003 precum și prin procesul-verbal de conciliere directă din data de 13.07.2005 nu sunt arătate clar sumele ce reprezintă debite și cele care reprezintă penalități, perioada pentru care sunt datorate, respectiv calculate, iar sumele nu coincid cu cele din acțiune. Prin urmare, nu se poate considera că a intervenit recunoașterea pretențiilor ce formează obiectul cauzei, a considerat tribunalul.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că, în perioada iulie 2005-nov 2006, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, iar aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prețul - la termen - datorând penalități de întârziere de 0,2% pe zi, din valoarea energiei termice neachitate, în sumă de 1723,20 lei, așa cum rezulta din facturile fiscale depuse la dosar și din componența soldului, după înlăturarea sumelor prescrise.
Față de cele expuse, instanța a reținut că suma pretinsă de reclamantă, pentru perioada iulie 2005-nov 2006 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că - în baza dispozițiilor art. 1 Cod comercial, raportat la art.969, 1073 si 1087 cod civil - a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1723,20 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta ""- I, criticând-o sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Apelanta învederează că este greșită reținerea că procesele-verbale de conciliere directă din 17 octombrie 2003 și 13 iulie 2005 nu ar fi acte de întrerupere a cursului prescripției.
"" pretinde că prin procesul-verbal din 17 octombrie 2003 pârâta recunoaște un debit de 1.042.475.283 lei vechi și penalități de 922.646.593 lei, iar prin procesul-verbal din 13 iulie 2005 asociația recunoaște suma de 167.242,46 lei, din care 38.243,50 lei contravaloarea energiei termice și 128.998,96 lei penalități. Apelanta susține că în al doilea proces-verbal sumele sunt indicate și la totalul graficului de eșalonare, realizat împreună de părți și nerespectat de intimată. Apelanta învederează că - în conformitate cu dispozițiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă - odată cu invitația la conciliere asociația a primit și componența soldului și modul de calcul al penalităților.
""- I susține că sumele recunoscute de pârâtă sunt arătate destul de clar, precizându-se care reprezintă debit și care penalități, datorate de intimată la data încheierii procesului-verbal, iar din componentele de sold anexate rezultă modul de calcul al debitului și penalităților. Apelanta justifică neconcordanța dintre sumele recunoscute și acelea cerute în acțiune prin achitarea - de pârâtă - a unei părți din penalități.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 299 și următoarele și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
întâmpinare, intimata Asociația de Proprietari, 7, prin reprezentanți, solicită respingerea apelului, arătând că este corectă respingerea unei părți a pretențiilor reclamantei, pentru prescripția dreptului la acțiune. Intimata învederează că reclamanta a mai acționat-o în judecată, pentru aceeași perioadă, în procedura somației de plată, cererea fiind respinsă irevocabil (sentința nr. 5058/E/2006 a Tribunalului Iași, în care s-a cerut anularea ordonanței 66/E/2006 a aceleiași instanțe). Asociația de proprietari pretinde că nu s-a întrerupt cursul prescripției, prin vreunul dintre modurile legale, câtă vreme ea nu a recunoscut niciodată că ar datora vreo sumă, aferentă perioadei 2000-2006.
Răspunzând întâmpinării, apelanta susține că sunt îndeplinite cerințele art. 16 alineatul 1 litera "a" din Decretul nr. 167/1958 și că - potrivit nr.OG 5/2001 - creditorul căruia i-a fost respinsă somația de plată are dreptul de a formula pretenții pe dreptul comun.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform dispozițiilor art. 295 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Actul normativ care reglementează prescripția dreptului la acțiune având obiect patrimonial este Decretul nr. 167 din 21 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă, și tribunalul a stabilit corect că dreptul la acțiune al reclamantei este supus prescripției, conform articolului 1 din decret, în termenul general de 3 ani stipulat de articolul 3.
Curtea de apel constată că același act normativ stabilește - în articolul 16 - cazurile de întrerupere a prescripției, enumerarea din text (literele a-c) fiind una limitativă și nu exemplificativă. În speță, apelanta-reclamantă pretinde că ar fi incident cazul de întrerupere de la litera a), conform căruia prescripția se întrerupe "prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția". Potrivit regulii generale înscrise în art. 1169 Cod civil, reclamantei îi revenea sarcina probei recunoașterii ce pretinde că a intervenit (la 17 octombrie 2003 și 13 iulie 2005) dar această probă - după cum judicios a reținut și prima instanță - nu a fost făcută. Din examinarea proceselor-verbale de conciliere directă din 17 octombrie 2003 (fila 10 dosar tribunal) și 13 iulie 2005 (fila 9 dosar tribunal) curtea de apel constată că nu se poate reține recunoașterea, de reprezentanții asociației de proprietari pârâte, a debitelor aferente perioadei decembrie 2000 - iulie 2005. Recunoașterea trebuia să fie fără echivoc, pentru a avea consecința juridică a întreruperii cursului prescripției dreptului la acțiune, conform art. 16 alineat 1 litera a) din Decretul nr. 167/1958.
Raportat considerentelor expuse Curtea constată că tribunalul a interpretat corect probele administrate și a aplicat judicios art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, înlăturând incidența art. 16 litera a) din același act normativ, sentința supusă prezentului apel fiind legală și temeinică.
În baza art. 296 teza I Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul și va păstra hotărârea Tribunalului Iași, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta ""- I împotriva sentinței comerciale nr. 3067 din 09 decembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Obligă apelanta să-i plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
17.06.2009
2 ex.-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu
