Anulare hotarare aga Spete. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelanta-intimată și pe intimata-apelantă " " I, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA, apel formulat împotriva 15/cam.cons./30.10.2009 și a sentinței nr. 2/cam.cons./22.01.2009 pronunțate de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.05.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 18.05.2009, când:
INSTANȚA
Asupra apelurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15/cam. cons. din 30 octombrie 2008 Tribunalul Iașia admis excepția autorității de lucru judecat și - în consecință - a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "", privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3 din 22 mai 2005, emisă de pârâță. În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 2 din 22 mai 2005.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că autoritatea de lucru judecat presupune identitate de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 Cod civil.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4/23.02.2006, definitivă și irevocabilă prin decizia 1626/3.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceeași reclamantă a solicitat anularea hotărârilor AGA nr. 2/22.05.2005 și 3/22.05.2005, contestând modalitatea de adoptare a acestora, prin prisma nerespectării art. 15 din Statutul societății și art. 19, 192 din Legea 31/1990, care prevăd regula unanimității.
Instanța a mai reținut că - prin decizia nr. 1626/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - a fost admis recursul pârâtei "" I, a fost modificată decizia nr. 83/11.09.2006 a Curții de APEL IAȘI, în sensul că s-a admis apelul pârâtei, formulat împotriva sentinței civile nr. 4/23.02.2006 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat - în considerente - că excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată de pârâtă, a fost greșit respinsă de instanța de apel, care a ignorat astfel dispozițiile art. 132 (4) din legea nr. 31/1990, potrivit cărora "administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție". Or, din economia acțiunii introductive de instanță, rezultă că reclamanta a cerut instanței anularea hotărârii AGA din 22 mai 2005 - de revocare a sa din funcția de administrator - în această calitate, situație raportat la care acțiunea reclamantei intimate este inadmisibilă. S-a mai arătat că și celelalte critici ale recurentei sunt fondate. Cum în capitolul IV al statutului recurentei se arată că administratorii pot fi revocați prin decizia adunării generale a asociaților, fără a se preciza că măsura trebuie luată numai cu votul afirmativ al tuturor asociaților, dispoziția urmează a se completa cu prevederile art. 192 (1) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 77 (1) din aceeași lege, astfel că și în această lumină hotărârile AGA atacate sunt legale, soluția instanței de apel fiind nelegală.
Tribunalul a constatat că și în cauza de față reclamanta a contestat aceleași hotărâri și tot pe motivul adoptării lor fără a se întruni unanimitatea de voturi, chiar dacă nu a mai cerut "anularea" ci "constatarea nulității", intitulând altfel acțiunea, deși scopul este același - de a lipsi actele respective de efecte juridice. S-a constatat - așadar - că există identitate de părți și obiect.
Identitatea de cauză, în sensul art. 1201 Cod civil, implică existența unei identități de fapte și de reguli de drept aplicabile acestor fapte, iar din cele două cereri menționate rezultă indubitabil că este îndeplinită și această condiție. Susținerile reclamantei - în sensul că sentința civilă 4/23.02.2006 a Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia 1626/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi reținută, deoarece nu evocă fondul - sunt neîntemeiate, a considerat tribunalul. Astfel, instanța a constatat că existența unui impediment legal în exercitarea anumitor acțiuni, cum a fost acela avut în vedere în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, va împiedica întotdeauna, în situații identice, examinarea aspectelor de fond. Pe de altă parte, instanța supremă a reținut că hotărârile nr. 2 și 3 din 2005 sunt nelegale și pentru încălcarea regulii unanimității, apreciind - însă - că primează inadmisibilitatea.
Pârâta "" a solicitat completarea sentinței și - prin sentința civilă nr. 2/cam. cons. din 22 ianuarie 2009 - Tribunalul Iașia admis cererea, dispunând completarea sentinței nr. 15/2008, cu obligarea reclamantei la plata către pârâta "" a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat solicitat de pârâtă, de la 4.000 lei la 500 lei.
Tribunalul a reținut - în sentința de completare - că pârâta a solicitat suma de 4.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. -/23.10.2008, însă la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite se impune a se ține seama de gradul de complexitate a speței și de efortul concret al avocatului pârâtei.
Acesta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile privind tardivitatea, inadmisibilitatea acțiunii, puterea de lucru judecat, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca nelegală, în final cauza fiind soluționată prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Rezultă - astfel - că apărătorul pârâtei a avut în prezenta cauză un volum redus de muncă, în raport de care suma de 4.000 lei este vădit disproporționată, nejustificat de mare și fără un caracter rezonabil. De asemenea, prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În cauză au declarat apel ambele părți.
1. Reclamanta critică sentința nr. 15/2008, sub aspectul reținerii incidenței autorității de lucru judecat. Ea susține că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 1201 Cod civil, arătând că decizia nr. 1626/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are autoritate de lucru judecat.
Apelanta-reclamantă învederează că obiectul cauzei nu este același, în cererea de față solicitând constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3/2005, după ce în acțiunea soluționată de ceruse anularea hotărârii respective.
arată și că prima acțiune a promovat-o în calitate de administrator, acesta fiind motivul pentru care a fost considerată inadmisibilă, în timp ce acțiunea în constatarea nulității absolute este formulată de ea în calitate de asociat al ""
2. Pârâta "" L critică sentința nr. 2/2009, pentru obligarea reclamantei la plata unei părți din onorariul de avocat, arătând că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile articolului 274 alineatele 1 și 3 Cod procedură civilă.
Apelanta-pârâtă susține că este stabilită culpa procesuală a reclamantei și că prima instanță nu a apreciat corect lucrările realizate în cauză de avocatul său: formularea întâmpinării, administrarea de probe, depunerea de concluzii scrise și prezența la toate termenele de judecată. "" L învederează că - potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995 și Statutului profesiei de avocat - instanța nu era îndreptățită să reducă onorariul convenit de ea cu apărătorul.
În cauză nici una dintre părți nu a depus întâmpinare la apelul celeilalte.
Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea dispozițiilor art. 295 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul reclamantei este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul civil instituie, printre prezumțiile legale, puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat (conform articolului 1200 punctul 4) și definește "lucrul judecat" în articolul 1201: "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Curtea de apel constată că - în pofida susținerilor contrare ale apelantei - este judicioasă reținerea, de tribunal, că motivele invocate de reclamantă în cele două cereri coincid, chiar dacă în prima a solicitat anularea iar în cea de a doua constatarea nulității. Instanța de apel constată - însă - că greșit s-a stabilit de tribunal identitatea de părți, câtă vreme prima acțiune a fost promovată de administratorul "" L, iar cererea de față a fost introdusă de ca asociat al aceleiași societăți comerciale.
Curtea de apel reține, din considerentele deciziei nr. 1626 din 03 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială, că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă tocmai raportat la dispozițiile art. 132(4) din Legea nr. 31/1990, (în forma în vigoare la data investirii Tribunalului Iași în dosarul nr. 5788/2005), potrivit cu care: "administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție". Inadmisibilitatea vizează acțiunea administratorului și doar hotărârea nr. 2/2005, prin care a fost revocată din funcția de administrator al ""
În atare situație, curtea constată că greșit a stabilit tribunalul întrunirea cerințelor art. 1201 Cod civil, excepția autorității de lucru judecat fiind greșit admisă.
În temeiul art. 297 alineat (1) Cod procedură civilă Curtea va admite apelul reclamantei, desființând sentința nr. 18/2008. Va fi respinsă excepția autorității lucrului judecat, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea cererii vizând constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3/2005. Desființarea sentinței nr. 15/2008 are drept consecință și desființarea sentinței nr. 2/2009, de completare, care nu are o existență de sine-stătătoare, apelul "" L rămânând fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 15/cam.cons. din 30 octombrie 2008 Tribunalului Iași.
Desființează sentința civilă nr. 15/cam. cons. din 30 octombrie 2008 și sentința civilă nr. 2/cam. cons. din 22 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Respinge excepția autorității de lucru judecat și trimite cauza Tribunalului Iași, pentru rejudecare.
Respinge - ca rămas fără obiect - apelul formulat de "" împotriva sentinței civile nr. 2/cam. cons. din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
18.06.2009
2 ex.-]
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu
