Spete pretentii comerciale. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant SC SRL ( FOSTĂ " " B ) și pe intimat COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ - SUCURSALA DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ I, având ca obiect pretenții, apel declarat împotriva sentinței nr. 2662/COM/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.05.2009, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 18.05.2009:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința comercială nr. 2662/com/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - secția comercială i de contencios administrativ a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale active de exercițiu a reclamantului, invocată de pârât.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 17.05.2002- 17.10.2003, invocată de pârât.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul "" B, cu sediul procedural ales în I-, --8, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Direcția Regională de Poștă I, cu sediul în I,-, jud. I, având ca obiect achitarea de despăgubiri pentru lipsă de folosință spațiu pentru perioada menționată anterior.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru perioada 18.10.2003- 31.10.2006.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 15.595,647 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepțiilor de procedură peremptorii invocate, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că excepția lipsei capacității procesuale active de exercițiu a reclamantului este neîntemeiată, din actele depuse la dosar rezultând că societatea reclamantă este o societate cu răspundere limitată cu personalitate juridică, motiv pentru care această excepție urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 17.05.2002 17.10.2003, instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru motivele ce urmează fi prezentate.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din același act normativ. Dreptul la acțiune, conform art. 7 alin. 2 din nr. 167/1958, începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Astfel, față de data introducerii acțiunii, 27.11.2006, dreptul la acțiune al reclamantului pentru pretențiile calculate în perioada 17.05.2002-17.10.2003 este prescris.
Împrejurarea invocată de către reclamant, în sensul că acțiunea ce a avut ca obiect evacuarea pârâtului din spațiu, a întrerupt cursul prescripției pentru pretențiile ce formează obiectul prezentei cauze, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, introducerea cererii de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției pentru pretențiile ce au format obiectul acelei acțiuni și nu pentru sumele calculate ulterior.
De asemenea, susținerea reclamantului că obiectul cererii înregistrate la Judecătoria Iași la data de 17.05.2002 sub nr. 13622/ 2002 se referea la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului respectiv până la data evacuării, deci și pentru perioada ulterioară până în octombrie 2006, nu poate fi primită, în petitul cererii respective precizându-se expres că se solicită suma de 285.629.799 lei ROL, începând cu luna august 2001 și până în prezent (până la data investirii instanței din 17.05.2002), formularea din prezentarea motivelor de fapt, privind aprecierea reclamantului că se consideră îndreptățit la plata despăgubirilor respective până la data evacuării, exprimând punctul de vedere al acestuia referitor la modalitatea de rezolvare a situației litigioase existente între părți, el având posibilitatea formulării unei cereri și pentru acordarea despăgubirilor pentru perioada de timp ce va curge până la predarea efectivă a spațiului de către pârât.
Nici apărarea reclamantului că termenul de prescripție al dreptului la acțiune a început să curgă de la data la care erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, și anume de la 13.07.2005, când a fost pronunțată decizia nr. 412 de respingere a căii de atac declarate de pârât împotriva sentinței civile nr. 616/ 25.01.2005 a Judecătoriei Iași, prin care a fost respinsă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al pârâtului asupra spațiului, nu este întemeiată, întrucât, prin contractul de închiriere încheiat în anul 2001 cu privire la spațiul situat în B-dul -, cu str. -, pârâtul a recunoscut calitatea de proprietar a reclamantului asupra imobilului respectiv astfel încât din acest punct de vedere nu se poate interpreta că nu erau îndeplinite, la data de 17.05.2002, condițiile răspunderii civile delictuale, la acel moment neexistând incertitudine cu privire la titularul dreptului de proprietate al spațiului închiriat.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a recunoașterii pretențiilor sale de către pârât conform prev. art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/ 1958, fapt de natură a întrerupe cursul prescripției extinctive, instanța constată că adresele nr-/ 22.05.2006, -/31.05.2006 și procesul verbal de negociere din 24.05.2006, nu reprezintă o recunoaștere a pârâtului cu privire la solicitările reclamantului, ce fac obiectul cererii de față, ci doar răspunsuri ale pârâtului la oferta reclamantului de încheiere între părți a unui contract de închiriere privind imobilul în discuție, și rezultatul acestor negocieri, concretizat prin încheierea unui proces verbal.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, respingând cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor pentru perioada 17.05.2002- 17.10.2003.
Cu privire la plata sumelor solicitate pentru perioada 18.10.2003- 31.10.2006, reclamantul, prin reprezentant, a confirmat plata de către pârât a despăgubirilor cerute pentru această perioadă în cuantum de 189.690,59 lei, motiv pentru care această cerere a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
Reclamanta "" B critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru suma reprezentând lipsă folosință spațiu pentru perioada 17.05.2002-17.10.2003 întrucât termenul de prescripție pentru aceste sume de bani a început să curgă de la data de 13.07.2005, în cauză fiind vorba despre răspunderea civilă delictuală a pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
În această materie prescripția dreptului la acțiune curge de la momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale: caracterul delictual al faptei de ocupare și vinovăția făptuitoarei, ambele depinzând de stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra spațiului ocupat.
Prin decizia nr. 412/13.07.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr. 3879/2005 s-a respins acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al pârâtei asupra spațiului.
Termenul de prescripție a fost întrerupt prin introducerea acțiunii de față - 27.11.2006 și nu a mai curs, conform art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Greșit a reținut instanța că la data de 17.05.2002 erau îndeplinite condițiile răspunderii delictuale a pârâtei-intimate urmare a încheierii în 2001 contractului de închiriere prin care ea le recunoscute calitatea de proprietar.
Susține apelanta că pârâta se considera ea însăși proprietară la data de 17.05.2002 prin promovarea acțiunii în revendicare ce a format obiectul dosarului nr. 21.030/2002, soluționată prin respingere, prin decizia civilă nr. 250/06.02.2004 a Tribunalului Iași.
În subsidiar, în situația constatării faptului că termenul de prescripție curgea de la 17.05.2002 solicită a se constata că acesta a fost întrerupt prin introducerea la data de 17.05.2002 a acțiunii înregistrate sub nr. 13.622/2002 la Judecătoria Iași. aici instanța a analizat în mod greșit doar partea introductivă a cererii din anul 2002, în condițiile în care art. 112 Cod procedură civilă nu reglementează o structură obligatorie a acesteia, din care petitul să fie un element autonom, ci doar o sumă de elemente care trebuie să se regăsească în conținutul cererii.
În aceste condiții obiectul cererii, care ar fi trebuit soluționat de către instanță era plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului, începând cu luna august 2001, până la data evacuării, în cuantum de 952,48 USD (800,40 USD plus TVA) lunar.
Faptul că instanța, soluționând cauza 13.622/2002, a omis să se pronunțe cu privire la perioada cuprinsă între data de 17.05.2002 și data evacuării nu este de natură a afecta caracterul întreruptiv de prescripție al acțiunii, date fiind prevederile exprese ale art. 16 alineat 2 din Decretul nr. 167/1958 și care enumără limitativ situațiile în care acest caracter întreruptiv se pierde.
Solicită să se constate faptul că acțiunea obiect al dosarului nr. 13.622/2002 a întrerupt curgerea termenului de prescripție, iar prin suspendarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă și termenul de prescripție a fost suspendat, astfel încât în speță nu poate fi primită excepția prescripției dreptului la acțiune.
Mai solicită să se aibă în vedere faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt și prin recunoașterea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 16 alineat 1 litera a) din Decretul nr. 167/1958.
După respingerea tuturor acțiunilor sale de către instanțe până la finele anului 2005, pârâta a început procedura de negociere cu subscrisa pentru încheierea unui contract de închiriere cu privire la spațiul comercial din I,-.
A depus la dosarul cauzei adresele -/22.05.2006 și -/31.05.2006 emise de pârâtă în procedura de negociere a încheierii contractului, inclusiv procesul-verbal de negociere din 24.05.2006.
Derularea negocierilor pentru închirierea spațiului comercial reprezintă o cunoaștere a îndreptățirii recurentei la beneficiile rezultate din dreptul de proprietate asupra spațiului, deci și o recunoaștere a dreptului la beneficiile/despăgubirile pentru perioada 17.05.2002-17.10.2003, în condițiile în care recunoașterea pârâtei se analizează în ansamblul ei, fără vreo limitare în timp a întinderii sale.
În apelul său pârâta Compania Națională Poștă Română - Sucursala Direcția Regională de Poștă I critică sentința pe nelegalitate sub aspectul greșitei obligări la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.595,647 lei în condițiile în care unitatea nu este căzută în pretenții pentru a fi incidente dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, la momentul sesizării instanței competente a soluționa cauza, intimata-pârâtă efectuase de bună voie plata către aceasta a sumei de 189.690,59 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a spațiului situat în I,-, pentru perioada 18.10.2003-30.10.2006.
În termenul procedural au fost formulate întâmpinări atât de apelanta-intimată cât și de intimata-apelantă.
În apel au fost administrate probe cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
În cauza pendinte, prin acțiunea înregistrată la data de 27.11.2006, reclamanta-apelantă "" Bas olicitat obligarea pârâtei Direcția Regională de Poștă I la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului situat în I,-6 pentru perioada 17 mai 2002 - octombrie 2006, acțiune respinsă ca prescrisă pentru perioada 17.05.2002-17.10.2003 și ca rămasă fără obiect pentru perioada 18.10.2003-31.10.2006.
Prima critică formulată în apelul reclamantei "" B vizând curgerea termenului de prescripție a dreptului la acțiune privind pretențiile solicitate pentru perioada 17.05.2002-17.10.2003 de la data de 13.07.2005 când s-a pronunțat decizia nr. 412/2005 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr. 3879/2005) prin care a rămas definitivă sentința nr. 616/25 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 13.622/2002 de respingere a acțiunii în constatarea dreptului de proprietate promovată de Direcția Regională de Poștă I cu privire la spațiul în discuție nu este întemeiată.
Între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1369/31.07.2000 pe durată de un an de zile, respectiv până la 31.07.2001 (filele 26-30 dosar Judecătoria Iași ).
În aceste condiții apelanta-reclamantă s-a comportat ca și proprietar al spațiului a cărui lipsă de folosință face obiectul litigiului de față. La momentul perfectării contractului de închiriere apelanta se numea "", denumirea schimbându-se în "" pentru ca ulterior să fie schimbată și forma juridică a societății, respectiv în societate cu răspundere limitată (filele 15-22 dosar Tribunalul Iași ).
Dreptul de proprietate al apelantei "" este atestat prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0197/27.06.1996 cu privire la suprafața de 992,88. teren în proprietate exclusivă a societății și suprafața de 4.171,094. în cota-parte indiviză, identificată în anexa 2 (filele 20, 21 dosar Curtea de APEL IAȘI ).
Raportat la cele expuse anterior Curtea reține că apelanta-intimată a avut certitudinea că este titulara dreptului de proprietate asupra spațiului ocupat fără drept de intimata-apelantă, calitate ce i-a fost recunoscută de aceasta din urmă prin perfectarea contractului de închiriere.
În mod corect a reținut tribunalul că la data de 17.05.2002 erau întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, păgubitul cunoscând atât paguba cât și pe cel care era răspunzător de săvârșirea ei conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Nu poate fi reținută apărarea apelantei conform căreia pârâta se considera proprietară la data de 17.05.2002 prin promovarea, de către aceasta din urmă, a acțiunii în revendicare întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0197/27.06.1996 făcea dovada deplină a dreptului de proprietate al "" până în momentul pronunțării unei hotărâri irevocabile de anulare sau constatare a nulității acestuia.
C de-al doilea motiv de apel, precizat ca și subsidiar, referitor la întreruperea cursului prescripției pentru suma reprezentând lipsă de folosință spațiu pentru perioada 17.05.2002-17.10.2003 prin introducerea la data de 17.05.2002 a acțiunii înregistrată sub nr. 13.622/2002 având ca obiect subsidiar obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință începând din august 2001 și până la evacuarea pârâtei nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 13.622/17.05.2002, reclamanta "" a solicitat evacuarea pârâtei Direcția Regională de Poștă I din imobil și plata lipsei de folosință începând de la data expirării contractului de închiriere nr. 1369/31.07.2000 - 31.07.2001 - și până la data promovării respectivei acțiuni - 17.05.2002, acțiune admisă de instanță prin sentința nr. 616/ 25.01.2005 astfel cum a fost formulată, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului Direcției Regionale de Poștă conform deciziei nr. 1057/25.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Nu poate fi primită apărarea apelantei "" potrivit căreia în dosarul nr. 13.622/2002 instanța ar fi analizat greșit doar partea introductivă a cererii de chemare în judecată, art. 112 Cod procedură civilă nereglementând o structură obligatorie a acesteia, în care petitul să fie un element autonom. Curtea reține că art. 112 reglementează la pct. 3 și 4 Cod procedură civilă obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea lui și, respectiv, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Obiectul cererii în dosarul nr. 13.622/2002 a vizat lipsa de folosință spațiu în cuantum de 285.629.799 lei pentru perioada august 2001 și până în prezent (adică data investirii instanței - 17.05.2002), pretenție asupra căreia instanța s-a pronunțat cu respectarea exigențelor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
pe care reclamanta le-a expus în motivarea acelei acțiuni nu pot fi reținute ca și obiect distinct de cerere, ele având rolul de a exprima aprecierea reclamantei în legătură cu modalitatea în care ar fi trebuit tranșată situația litigioasă dintre părți. Acest aspect reiese și din împrejurarea că reclamanta "" nu a înțeles să atace sentința civilă nr. 616/2005 ale cărei considerente prezentau detaliat pentru ce perioadă a fost acordată lipsa de folosință.
Față de cele expuse anterior nu poate fi reținută împrejurarea invocată de apelanta-reclamantă în sensul că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 13.622/2002 soluționată prin sentința nr. 616/2005 ar avea ca efect întreruperea cursului prescripției pentru pretențiile ce formează obiectul prezentei cauze întrucât efectul de întrerupere reglementat de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958 se răsfrânge doar asupra pretențiilor ce au format obiectul acelei acțiuni, nu și pentru sumele calculate ulterior și cerute în cauza de față.
Nici ultima critică adusă sentinței apelate nu este întemeiată întrucât adresele nr. 270/16/18.122/22.05.2006, -/31.05.2006 și procesul-verbal de negociere încheiat la 24.05.2006 nu pot constitui o recunoaștere a pârâtei - conform prevederilor art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 - care să antreneze întreruperea cursului prescripției extinctive, ele reprezentând răspunsurile pe care a înțeles să le dea pârâta la oferta reclamantei vizând încheierea unui nou contract de închiriere pentru imobilul în litigiu și nu lipsa de folosință a imobilului pentru perioada în discuție. Rezultatul negocierilor s-a concretizat în acel proces-verbal încheiat.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art. 296 să fie respins apelul promovat de reclamanta "" B împotriva sentinței civile nr. 2662/com/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
În ceea ce privește apelul Companiei Naționale Poșta Română - Sucursala Direcția Regională I vizând greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține următoarele:
În cauză raporturile juridice au caracter comercial astfel că debitorul - intimata-apelantă - este de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1079 alin. 2 Cod civil.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 27.11.2006, iar plata contravalorii lipsei de folosință a intervenit la 24.01.2008 (conform extras de cont din data de 25.01.2008 - 6 dosar Tribunalul Iași ).
Cum intimata-apelantă era de drept în întârziere anterior investirii instanței și față de momentul la care a intervenit plata, Curtea reține că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, intimata-apelantă fiind corect obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea respectivului proces.
În raport de cele expuse anterior, urmează a fi respins și apelul formulat de Compania Națională Poșta Română - Sucursala Direcția Regională I împotriva sentinței civile nr. 2662/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta "" B (fosta "" B) împotriva sentinței comerciale nr. 2662/com/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Respinge apelul pârâtei Compania Națională Poșta Română - Sucursala Direcția Regională de Poștă I formulat împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
16.06.2009
2 ex.-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu
