Spete pretentii comerciale. Decizia 441/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.441
Sedința publică de la 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.145/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 22.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 29.10.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.07.2007, Tribunalul Teleormana înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelanta-pârâta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.145/14 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman.
Prin sentința sus-menționată, instanța de fond a respins ca nefondată excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta - SRL. A admis acțiunea comercială în pretenții formulată de reclamanta - Grup SRL, împotriva pârâtei - SRL. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 383.892,24 lei reprezentând 344.813,46 lei contravaloare marfă și 39.078,78 lei dobândă legală pe perioada ianuarie 2006 - 7 mai 2007 precum și a dobânzii legale până la efectiva achitare a debitului. A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta - SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă constând în aceea că nu au fost comunicate și înscrisurile pe care se întemeiază convocarea depusă este nefondată, în condițiile în care din convocarea la conciliere (4-5) rezultă că la aceasta au fost atașate facturile și extrasele de cont menționate în convocare, iar pârâta nu a dovedit în nici un fel că nu ar fi fost atașate la conciliere și aceste înscrisuri.
În ceea ce privește fondul cauzei prin nota de comandă nr.494 din 20.07.2005, pârâta - SRL a solicitat livrarea de către reclamanta - Grup SRL de țeavă de marca 14 10, dimensiunile de O 168 x 8 mm, iar prin nota de comandă nr.466 din 6.07.2005 a mai solicitat livrarea de țeavă de marca W1 4435 sau W1 4404 dimensiunile O 57 x 6,5 mm.
Reclamanta a efectuat livrarea dar în loc de țeavă de marca 14 a livrat țeavă de marca W1 4541, iar în loc de țeavă de marca sau W1 4404 a livrat teavă de marca W1 4571.
Pentru aceste livrări de marfă reclamanta a emis facturi fiscale, filele
11-18 aceste facturi fiscale fiind înregistrate în evidența contabilă a pârâtei, conform extrasului de cont nr.708 din 25.01.2006 (fila 8). Din suma totală de -,65 lei cât valora marfa, pârâta a plătit suma de 15.728,119 lei,
rămânând de plătit suma de 344.813,46 lei.
După primirea mărfii, la 15 decembrie 2005, reprezentanții pârâtei au întocmit documentele de receptie a mărfii (filele 85 - 86) fără să formuleze vreo obiecțiune cu privire la tipul de din care era fabricată țeava,înregistrând debitul în contabilitate și efectuând o plată parțială.
De altfel, după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, țeava livrată este produsă din cu clasă de utilizare similară celei comandate de către pârâți.
Prin urmare, acceptând țeava livrată produsă dintr-o marcă de similară celei comandate, pârâta datorează reclamantei și diferența de preț pentru marfa recepționată.
Neefectuând plata Ia data exigibilității pârâta datorează reclamantei în conformitate cu prevederile articolului 43 Cod comercial dobânzi ce vor fi calculate potrivit nr.OG9/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta pârâtă - SRL apreciind soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin comenzile nr.466/06.07.2005 și 494/20.07.20051 a solicitat reclamantei-țevi din inoxidabil cu anumite specificații de calitate pe care le-a indicat în, mod expres astfel: țeava 14MoCr cu diametrul 168x8 " respectiv" țeava W1 4435 sau cu diametrul 57x6,5. Fără a se purta o corespondență ulterioara reclamanta a livrat țevi de aceleași dimensiuni dar din materiale mult inferioare comparativ cu cele comandate, respectiv țeava cu diametrul
168x8 și țeava 4571 cu diametrul 57x6,5 și care nu puteau primi aceiași destinație (materialul din care este confecționat produsul nu corespunde cu aplicația tehnică din comandă neputând fi folosit în instalațiile pentru care a fost comandat deoarece oțelul slab aliat nu rezista în mediu chimic.
Astfel în opinia apelantei, suntem în prezența erorii viciu de consimțământ și a dolului, eroare ce cade asupra substanței materiale a lucrului, iar actele juridice încheiate cu vicierea consimțământului uneia dintre părți sunt lovite de nulitate relativă.
În fața instanței de apel, apelanta a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul articolului 244 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, cerere ce a fost respinsă, conform încheierii din 28.11.2007. Împotriva încheierii din 28.11.2007 s-a formulat recurs, care a fost respins conform Deciziei nr.1731/21.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
În cauză, în faza apelului, fost respinsă cererea apelantei de efectuare a unei noi expertize tehnice, având în vedere obiecțiunile formulate, care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei.
Cu ocazia rejudecării fondului cauzei Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate reține următoarea situație de fapt.
Prin nota de comandă nr.494/20.07.2005 apelanta pârâtă - SRL a solicitat intimatei reclamante - SRL O, livrarea de marca 14MoCr de dimensiunile 168 x 8 mm iar prin nota de comandă nrr.466/06.07.2005 se solicită livrarea de marca sau dimensiunile 57 X 6,5 mm.
Apelanta - SRL susține faptul că a primit marfă din materiale mult inferioare față de cele comandate în care nu puteau primi aceiași destinație, invocă față de această situație eroarea asupra substanței materiale a lucrului ca viciu de consimțământ și dolul.
Se constată din probele administrate în cauză, așa cum reține și instanța de fond, că apelanta pârâtă a primit marfa, a recepționat-o și nu a formulat obiecțiuni față de calitatea acesteia, chiar a efectuat o plată parțială față de facturile emise de intimata - reclamantă pentru marfa livrată, de unde rezultă că a acceptat marfa și a recunoscut debitul.
Acest aspect rezultă și din analiza concluziilor raportului de expertiză specializarea metalurgie efectuat în cauză, în care s-a reținut că apelanta pârâtă nu a întocmit o notă de refuz a mărfii livrate, iar calitatea mărfurilor livrate nu este inferioară celei comandate.
În ceea ce privește susținerea privind eroarea ca viciu de consimțământ, respectiv eroarea asupra substanței lucrului, nu s-a dovedit în cauză că pârâta - SRL s-a aflat în eroare cu ocazia livrării mărfurilor, aspect ce rezultă din notele de recepție întocmite la 15.12.2005 și 29.12.2005 (filele 84,85-86 dosar fond).
În ceea ce privește dolul, apelanta pârâtă nu a făcut dovada privind manoperele dolozive pe care le-ar fi efectuat reclamanta pentru a induce în eroare.
În conformitate cu articolul 1169 Cod civil, cel ce face o afirmație trebuie să o dovedească, iar în cauză apelanta pârâtă nu a dovedit nici elementele subiective și obiective ale erorii dar nici privind elementele dolului ca vicii de consimțământ.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă, urmează ca în temeiul articolului 274 Cod procedură civilă să fie admise, față de chitanțele depuse la dosar în apel (filele 21-22.23 supliment) cheltuieli ce reprezintă onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - SRL cu sediul în T -M,-, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.145/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în O, str. -,. 6,. 5, Județ
Obligă apelanta pârâtă reclamantă - SRL la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata reclamantă pârâtă - SRL, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/18.11.2008
----------------------
Tribunalul Teleorman
Judecător:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Decebal Taragan
