Spete pretentii comerciale. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1577/2007)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.447
Ședința publică de la 04.11. 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă reclamantă - COM SERV SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5513/23.04.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI- a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă - ROMÂNIA SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28.10.2009 și apoi la 04.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată în data de 25.08.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială reclamanta - ROMANIA SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei COM SERV SRL la plata sumei de 370.515,30 RON, reprezentând marfă livrată și neachitată.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de colaborare br.5079/22.08.2002 având ca obiect obligația reclamantei de a vinde, respectiv a pârâtei de a achiziționa produse îmbuteliate sub licența " - " în condițiile convenite. Contractul a fost suplimentat cu un contract de garanție reală mobiliară nr.256/1.07.2004, având ca obiect constituirea unui drept real de garanție mobiliară privind eventuala recuperare a creanțelor; contractul de colaborare a încetat de drept în data de 22.08.2005.
Reclamanta susține că în urma relațiilor de afaceri stabilite între părți pe bază de comandă a livrat pârâtei mărfuri în valoare de 370.515,30 RON, neachitate, pretențiile fiind dovedite prin facturile anexate cererii.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, deoarece nu a primit marfa menționată în facturi, invocând excepția neexecutării contractului.
Prin cerere reconvențională pârâta a solicitat rezilierea contractului și obligarea reclamantei la plata sumei de 118.997 RON, reprezentând daune interese aferente perioadei 2.06.2005 - 22.08.2005, reprezentând profitul nerealizat de aceasta prin predarea de către reclamantă a mărfii la care era îndreptățită în baza contractului de colaborare, și a facturilor.
Prin sentința comercială nr. 5513/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a fost admisă cererea principală formulată de către reclamanta pârâtă - ROMANIA SRL, a fost obligată pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 370.515,30 RON reprezentând contravaloare marfă livrată, a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată, iar pârâta reclamantă a fost obligată la plata sumei de 12.005 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Pârâta s-a obligat să comercializeze băuturile furnizate de către reclamantă în locațiile din, Orăștie și. Conform art.3.4 din contrat achitarea facturilor de către pârâtă urma să se facă în termen de 14 zile calendaristice de la data primirii lor. Reclamanta pârâtă a emis facturile fiscale aferente perioadei 7.06.2005 - 2.07.2005, iar acestea au fost acceptate la plată, purtând semnătura și parafa de primire a pârâtei ceea ce echivalează cu acceptarea expresă a facturilor.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată susținerea pârâtei reclamante conform căreia reclamanta pârâtă a întrerupt abuziv contractul de colaborare, motiv care a determinat-o să solicite rezilierea contractului. Or, în cauză, mărfurile în valoarea pretinsă de către reclamantă au fost livrate pârâtei, proba acestui fapt constituind-o acceptarea facturilor, motiv pentru care nu se impune sancțiunea rezilierii contractului.
Cu privire la capătul de cerere reconvențional privind daunele interese constând în profitul nerealizat, tribunalul a reținut că cererea, fiind subsecventă celei de reziliere, apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin 1 Cod procedură civilă pârâta reclamantă - COM SERV SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, motivele invocate fiind următoarele:
-hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a stabilit o greșită stare de fapt și nu a interpretat corect materialul probator administrat în cauză, întrucât a confundat dovada încheierii unui contract cu dovada executării lui;
-prima instanță nu a înțeles natura juridică a facturii și valoarea ei probatorie; faptul că a fost semnată o factură nu echivalează cu faptul material al primirii mărfii, care trebuie să fie dovedit prin semnarea rubricii a doua din factură. Deși facturile au fost ștampilate la secțiunea client, aceasta dovedește doar încheierea contractului prin care pârâta consfințea la plata mărfii ce urma să fie livrată
În drept: art.294-298 Cod procedură civilă.
Intimata - - ROMANIA SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În faza procesuală a apelului s-au administrat probele cu înscrisuri și expertize contabile, solicitată de apelantă, având ca obiective stabilirea prejudiciului suferit de societatea pârâtă (apelanta) în perioadele 2.06.2005-21.08.2005 și actualizarea acestuia cu indicele de inflație.
Analizând sentința atacată în raport de probele adminJ. criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Litigiul dintre părți derivă din contractul nr. 5079/22.08.2002 încheiat între acestea pentru o perioadă de trei ani, prin care societatea pârâtă devenea distribuitor al produselor tip - în orașele, Orăștie,.
Potrivit art. 6.3 din contract, încălcarea de către distribuitor a oricărei obligații asumate, dă dreptul să considere contractul desființat de plin drept, fără obligația de a îndeplinii vreo formalitate prealabilă și fără intervenția instanței de judecată; totodată distribuitorul avea obligația de a plăti daune interese.
Întrucât apelanta pârâtă nu a mai achitat contravaloarea mărfurilor livrate și facturate, reclamanta a solicitat instanței de fond obligarea acesteia la plata sumei de 370.515,30 lei. Susținerea pârâtei în sensul că nu a primit marfa care a fost facturată, întrucât facturile nu cuprindeau două semnături și două ștampile ale sale, nu poate fi primită de către instanța de control, întrucât pornesc de la o premisă falsă, respectiv să se încheie atâtea contracte câte facturi se emit, ceea ce este, evident, aberant.
Potrivit dispozițiilor Codului fiscal modificat prin OG nr.83/2004 (în vigoare la momentul emiterii facturilor în litigiu) "pentru livrările de bunuri factura fiscală se emite la data livrării, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată".
Semnarea și ștampilarea de către reprezentanții apelantei în câmpul "semnătură și ștampilă client" relevă cu certitudine acceptarea expresă a facturilor și, implicit, acceptarea mărfii livrată în baza contractului încheiat între părți (potrivit dispozițiilor art. 155 alin 2 Cod fiscal).
În ceea ce privește expertiza efectuată în apel, la solicitarea apelantei pârâte, în scopul dovedirii temeiniciei cererii reconvenționale, Curtea nu va omologa acest raport de expertiză, întrucât deși a fost considerat o probă utilă atunci când a fost încuviințată, concluziile sale nu sunt pertinente.
Astfel, după cum însuși expertul menționează, profitul net de exploatare din activitatea precizată ar fi trebuit obținut din contabilitatea apelantei, însă pentru perioada 2.06.2005 - 11.07.2005 majoritatea copiilor facturilor sunt ilizibile, iar cu toate demersurile efectuate de expert acesta nu a putut obține înscrisuri care să poată fi utilizate în cadrul expertizei. Practic, abordând această modalitate de efectuare a expertizei, expertul nu a făcut altceva decât să aprecieze într-un mod subiectiv și ambiguu prejudiciul eventual, pretins a fi fost suferit de către apelantă.
Fără a cerceta în mod direct situațiile contabile ale pârâtei, unde ar fi trebuit regăsite operațiunile efectuate în baza relațiilor comerciale derulate cu reclamanta, expertul s-a rezumat, după propriile-i afirmații, la "extrapolarea" datelor, în încercarea de a calcula profitul net al activității de distribuție, aspect care nu poate conferi lucrării efectuate forța probantă și acuratețea necesară, care să reflecte în mod obiectiv situația de fapt analizată.
Nerelevând certitudinea prejudiciului, sub aspectul întinderii și posibilității de evaluare, nu putem vorbi despre un beneficiu nerealizat.
Față de toate cele reținute mai sus, constatând că prima instanță a analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză și a dispus, în mod corect, respingerea cererii reconvenționale, în temeiul art.296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă - COM SERV SRL, cu sediul ales în D, la Cabinet de Avocat în str. - (-.6,.2, Județ H, împotriva sentinței comerciale nr.5513/23.04.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI- a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,- sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Minodora Condoiu
