Spete pretentii comerciale. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 494/R-COM
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta-pârâtă - SRL, cu sediul în Pitești, str. -. -, -. 3,. C,. 4, județul A, împotriva sentinței nr.98/C din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții-reclamanți și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești la data de 6.09.2005 sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora să plătească drepturile bănești, actualizate în funcție de rata inflației, cuvenite pentru lucrările de construcție executate de reclamantă, materiale și manoperă, potrivit contractului de antrepriză și actelor adiționale intervenite între părți; obligarea pârâților să plătească dobânzi pentru debitele scadente; obligarea pârâților să plătească cheltuieli de judecată.
Pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând rezilierea contractului de antrepriză nr. 104/20.09.2004 și obligarea reclamantei la plata sumei de 7.000 lei daune interese reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție neexecutate și reparații, precum și la plata penalităților de întârziere pentru lucrările asumate prin actul adițional din 28.03.2005.
Prin sentința nr. 6255/14.11.2007, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 10.250,46 lei - restanță neachitată, cu dobânda legală aferentă - și la plata echivalentului în lei a sumei de 1061 euro - valoare lucrări suplimentare executate. A admis în parte cererea reconvențională și a dispus rezilierea contractului de antrepriză nr. 104/2004, obligând-o pe reclamanta-pârâtă să plătească echivalentul sumei de 5328 euro - valoare lucrări efectuate de pârâți. A compensat în parte obligațiile părților, urmând ca reclamanta să plătească pârâților diferența de 4790 lei. A compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr. 81/R-C/29.05.2008, Tribunalul Comercial Argeșa admis recursul reclamantei - SRL și a casat sentința cu reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță la același Tribunal.
În motivare, s-a reținut că obiectul cererii reconvenționale este unul neevaluabil în bani și care cade în competența de judecată in prima instanta a Tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) proc.civ. competență de ordine publică ce nu poate fi încălcată prin aplicarea art. 17.proc.civ. Obiectul cererii reconvenționale are "caracter principal" în comparație cu pretențiile din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la data de 04.06.2008, sub nr-.
Prin sentința nr. 98/C/21.01.2009, instanța comercială și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești.
În motivarea hotărârii s-a reținut că după pronunțarea deciziei de recurs nr. 81/R-C/29.05.2008 a intervenit Decizia nr. 32/9.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei din urmă decizii sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale. În speță, prețul contractului a cărui reziliere s-a cerut este de 18.000 euro, iar pretențiile solicitate prin cererea reconvențională sunt de 7.000 lei, plus penalități de întârziere. De asemenea, pretențiile exprimate prin cererea de chemare în judecată sunt sub cuantumul prevăzut de legea de procedură civilă pentru competența de primă instanță a tribunalelor. Sumele din ambele acte de sesizare a instanței, însumate, sunt sub cuantumul de 100.000 lei, astfel că litigiul este de competența judecătoriei. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe și modifică normele de competență materială a instanțelor, norme care sunt de imediată aplicare.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta care, invocând dispoz. art. 315.proc.civ. a arătat că sentința nu respectă dispozițiile deciziei de recurs care a tranșat problema competenței materiale și care este obligatorie pentru judecătorul fondului.
Potrivit art. 329 alin. 3.proc.civ. soluțiilor pronunțate în interesul legii nu au efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate. Hotărârile care se bazează pe o interpretare a legii contrară celei date ulterior printr-o decizie în interesul legii nu mai pot fi modificate. Prin urmare, Decizia nr. 32/2008 nu poate fi opusă părților din cauză.
În final, recurenta a arătat faptul că judecata litigiului s-a derulat deja pe o perioadă de patru ani, timp in care părțile au făcut cheltuieli însemnate pentru administrarea probelor, iar o declinare a competenței la prima instanță sesizata initial afectează în aceste circumstanțe dreptul părților la un proces echitabil, dreptul de a le fi soluționate cererile într-un termen rezonabil.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041proc.civ. precum și art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că recursul este fondat.
Decizia în interesul legii nr. 32/2008, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 830/10.12.2008, nu a modificat normele legale de competență materială în materie civilă și comercială, ci a dat dezlegarea corectă problemelor de drept generate de interpretarea neunitară a acestor norme.
În acord cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cauzei de față - cerere de chemare în judecată și cerere reconvențională - aparține, într-adevăr, Judecătoriei Pitești.
Faptul că decizia în interesul legii are caracter obligatoriu nu înseamnă, însă, că aceasta are forța de a desființa interpretarea pe care o instanță de judecată a dat-o deja normelor de competență până la momentul deciziei în interesul legii.
În speță, sesizarea instanței Tribunalului Comercial Argeș și învestirea ei cu soluționarea în primă instanță a cererilor de chemare în judecată și reconvențională s-a făcut anterior publicării deciziei în interesul legii. Până la acest moment al publicarii, Tribunalul procedase deja la verificarea competenței sale de judecată ca instanță de prima instanță și, constatând că a fost corect învestită, a procedat la administrarea probelor.
Este adevărat că necompetența materială este un aspect ce poate fi invocat oricând în timpul procesului până în momentul pronunțării unei hotărâri, însă declinarea de competență va interveni dacă s-a făcut de la bun început o aplicare greșită a normelor de competență. Ori, în cauză, instanța de fond nu și-a declinat competența pentru considerentul aplicării greșite a dispoz. art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, ci pentruintervenireaunei interpretări obligatorii a acestor norme, interpretare diferită de cea dată de instanță la momentul verificării competenței sale. Această interpretare a Înaltei Curți este obligatorie pentru instanțele învestite cu cereri aflate sub incidența celor două norme legale sus menționate după data publicării deciziei în interesul legii, iar nu și pentru instanțele care deja au făcut propria interpretare a normelor legale.
Normele de competență sunt, într-adevăr, de imediată aplicare, dar în cauzele nou aduse în fața instanței, iar nu și în cele aflate în derulare la momentul schimbării competenței, potrivit art. 725 alin. 2.proc.civ. Cu atât mai mult se impune neaplicarea retroactivă a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauză, unde nu se discută schimbarea normelor de competență, ci interpretarea lor diferită de către instanțe.
În plus, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, a aprecia în alt fel ar atrage nerespectarea dreptului părților la un proces echitabil prin nesocotirea termenului rezonabil pe care îl impun dispoz. art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, se constată că reclamanta a învestit pentru prima dată instanța Judecătoriei Pitești la data de 6.09.2005 și până în prezent aceasta nu a obținut o hotărâre judecătorească în primă instanță, deși au trecut peste trei ani de la acel moment, fără a-i putea fi imputată vreo culpă.
Casarea sentinței Tribunalului Comercial cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Pitești ar prelungi și mai mult momentul judecării cererilor părților, lucru ce ar atrage cu atât mai mult încălcarea dreptului părților la judecarea cererilor lor într-un termen rezonabil.
Având în vedere aceste considerente care justifică soluția de casare a sentinței recurate, Curtea apreciază a fi de prisos examinarea celuilalt motiv de recurs.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1 și 5.proc.civ. Curtea va admite recursul reclamantei și va casa sentința, trimițând cauza la același Tribunal pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursului declarat de reclamanta-pârâtă - SRL, cu sediul în Pitești, str. -. -, -. 3,. C,. 4, județul A, împotriva sentinței nr.98/C din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții-reclamanți și.
Casează sentința și trimite cauza la același Tribunal pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
06.05.2009/4ex.
Jud.fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
