Spete pretentii comerciale. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.509
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.10949/29.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de consilier juridic, cu procură la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că doamna judecător a formulat - potrivit încheierii de la 04.09.2008, în scris, cerere privind constatarea incompatibilității sale în soluționarea cauzei, pentru judecarea acestei cereri, în Camera de Consiliu, Curtea se compune în conformitate cu prevederile art.98 alin.7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului, cu modificările ulterioare, prin includerea în complet a D-nei. judecător și se suspendă ședința publică de judecată.
După reluarea ședinței de judecată în urma soluționării cererii menționate anterior, se dă citire încheierii prin care cererea de constatare a incompatibilității a fost soluționată în sensul admiterii și constatării incompatibilității doamnei judecător în judecarea cauzei.
În consecință, față de această încheiere, completul constituit pentru soluționarea cererii de incompatibilitate păstrează cauza privind judecata apelului, în raport cu prevederile art.98 alin.4 teza finală din regulamentul menționat anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține că așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că intimata a executat toate obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare nr.Bv.52/15.01.2001, atât per total cât și pe termenele intermediare. Arată că apelanta trebuia să urmărească direct terțele persoane cu privire la executarea programelor asumate prin contracte, așa cum a fost înțelegerea din contractul sus menționat. Cu privire la cererea apelantei privind plata penalităților arată că nu s-a încheiat nici un act adițional iar intimata a efectuat toate investițiile înainte de termenele stabilite, motiv pentru care a depus la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens. Depune la dosar un decont privind transportul reprezentând cheltuieli de judecată, solicitând obligarea apelantei la plata acestora.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 11.01.2006 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a chemat în judecată pe pârâta Budapest, persoană juridică ungară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la:
1. plata sumei de 600 USD, reprezentând penalități calculate conform clauzei 8.9 alin.12 pentru nerealizarea obligațiilor investiționale pentru protecția mediului aferente primilor doi ani investiționali, asumate prin clauza 8.9 pct.11 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001;
2. investirea sumei de 15.000 USD la în vederea realizării programului investițional aferent anilor 2002 și, respectiv, 2003 în conformitate cu art.8.9 pct.11 (anexa nr.4) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001.
Prin cererea formulată la 14.11.2006 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt.
Prin sentința comercială nr.10949 pronunțată la 29.11.2006 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni aparținând cu nr.BV/52 din 15.01.2001 prin care pârâta, în calitate de cumpărător, se obligă să efectueze în societate, pe o perioadă de 3 ani, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, în sumă de 25.000 USD, iar în cazul neefectuării investițiilor se obliga să plătească reclamantei, în calitate de vânzător, o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită. Prin același contract s-a prevăzut ca în situația în care cumpărătorul va transmite către o terță persoană unul sau mai multe active, inclusiv terenuri, terțul cumpărător va fi direct răspunzător față de vânzător pentru îndeplinirea obligaților de investiții destinate executării programelor de conformare, corespunzător activelor respective.
Ulterior, pârâta a înstrăinat o parte din activele cumpărate prin încheierea a 15 contracte de vânzare-cumpărare cu terțe persoane, transmițând totodată prin clauza fermă cota aferentă din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 USD, rămânându-i în sarcina sa suma de 4.500 USD, ce a fost și achitată. Aceste aspecte reies din copia certificatelor de atestare a dreptului de proprietate aflate la dosar, coroborate cu situația întocmită de și cu extrasele de cont aflate în copie la filele 103-105 din dosar.
Instanța mai reține că prin certificatul nr.926/05.12.2005 întocmit în conformitate cu dispozițiile OG nr.25/2005 comisia de cenzori aac ertificat că în conformitate cu legislația în vigoare pârâta a îndeplinit integral obligația investițională asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Faptul că pârâta nu a transmis rapoartele trimestriale prevăzute prin clauza 8.9 din contract și nu a solicitat conform acestuia, acordul reclamantei pentru transmiterea activelor și obligației corelative nu prezintă relevanță atâta timp cât din ansamblul probelor administrate, reiese că investiția s-a realizat iar reclamanta nu a contestat încheierea contractelor de vânzare-cumpărare între pârâtă și terții cumpărători.
De asemenea, tribunalul a constatat că prin contractul încheiat de părți nu s-a prevăzut necesitatea prezentării unei confirmări a autorității de mediu privind realizarea integrală a investițiilor de mediu, astfel că neprezentarea acesteia și a certificatelor cenzorilor terților cumpărători nu poate conduce la concluzia că investiția nu s-a realizat atâta timp cât din certificatul rezultă că aceasta a fost realizată.
Referitor la penalitățile în sumă de 600 USD tribunalul a constatat că reclamanta care avea sarcina probei, conform art.1169 Cod civil, nu a dovedit modul de calcul al acestora, respectiv nu a depus acte din care să rezulte data la care investiția trebuia realizată și momentul când aceasta s-a realizat, pentru a se putea calcula penalitățile prevăzute în contract.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta AVAS a declarat apel, în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență, mai întâi că tribunalul a apreciat în mod nejustificat nedepunerea actelor din care să rezulte data la care trebuia să se realizeze investiția, respectiv la care s-a realizat aceasta, deși a reținut că s-a depus copia contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52 din 15.01.2001 încheiat de părți. În acesta la art.8.9 alin.11 se menționează că perioada de 3 ani pentru realizarea investiție în sumă de 25.000 USD începe la 15.01.2001, conform anexei 4 la contract revenind 5.000 USD până la 15.01.2002, 10.000 USD până la 15.01.2003 și 10.000 USD până la15.01.2004, iar conform art.8.9 alin.12 în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa 4 pârâtul datorează o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat.
Acțiunea reclamantei a vizat plata sumei de 600 USD reprezentând penalități raportate la primii doi ani investiționali, cu scadență la 15.01.2003 pentru obligația de investiție privind suma de 5.000 USD pentru primul an, respectiv 10.000 USD pentru al doilea an, după un calcul simplu.
Tribunalul a reținut greșit că prin certificatul nr.926/05.12.2005 al comisiei de cenzori a s-a certificat îndeplinirea integrală a obligație investiționale. Certificatul menționat nu este întocmit în conformitate cu prevederile OG nr.-, potrivit art.27 alin.1 lit.c recunoașterea investiție făcându-se numai în baza certificatului cenzorilor emis în conformitate cu prevederile art.11 alin.2 din ordonanță. Or, certificatul prezentat de pârâtă nu îndeplinește condițiile din ordonanță deoarece, în mod distinct, potrivit art.12, investiția de mediu se consideră realizată în funcție de confirmarea emisă de autoritatea de mediu cu privire la modul de îndeplinire a măsurilor de mediu cuprinse în programele de conformare, anexe la avizele de mediu nr.151 și 152/2000, asumate în sarcina exclusivă a cumpărătorului, conform art.8.9 alin.1 din contract.
Conform aceluiași certificat pârâta a virat, după scadența din 15.01.2003, respectiv la 31.03.2005, suma de 3.900 euro (echivalentul sumei de 4.500 USD. De altfel, chiar certificatul respectiv a fost emis după scadență, în anul 2005.
Pârâta nu a transmis documentele justificative (certificatele cenzorilor terților cumpărători, ordinele de plată care atestă virarea sumei de 20.500 USD aferente scadențelor de la 15.01.2002 și 15.01.2003 și confirmarea de la autoritatea de mediu competentă privind realizarea investițiilor la terți cumpărători) care să ateste efectuarea investițiilor de mediu de societățile care au preluat realizarea obligațiilor de mediu.
În contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu terții nu se menționează valorile pe care trebuie să le investească aceștia potrivit cotei preluate, transmisă de Prin urmare nu se poate considera realizată investiția de mediu prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001 și nu există nici un document care să ateste realizarea în termen a investiției.
Intimata Budapest a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece și-a îndeplinit în totalitate obligația investițională asumată valoric și cuprinsă în anexa 4 contractului.
Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001 s-a încheiat anterior adoptării OG nr.25/2002 și HG nr.489/2003 astfel că, din moment ce legea dispune numai pentru viitor, în cauză sunt aplicabile doar prevederile din contract și ale art.27 și 271pct.a din OG nr.25/2002, art.111introdus prin Legea nr.506/2002 și art.14 din normele metodologice. Prin urmare, reclamanta nu poate pretinde alte dovezi justificative privind executarea contractului care denaturează sau schimbă conținutul acestuia.
În raport cu art.14 din normele metodologice și art.8.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001 în cele 15 contracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtă cu terți cumpărători s-a prevăzut o clauză fermă privind preluarea de către aceștia a obligație de investiție, terții răspunzând direct față de reclamant pentru îndeplinirea cotei din obligație preluată, iar dovada sub acest aspect o constituie chiar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu terții cumpărători.
În raport cu prevederile art.31 (2) din OG nr.25/2002 pentru perioada anterioară încheierii actelor adiționale, pentru situațiile prevăzute la alin.1, cumpărătorul nu datorează penalități de întârziere iar între părți nu s-a încheiat nici un act adițional.
Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001 nu prevedea în concret investițiile de mediu; numai după ce au fost stabilite, împreună cu autoritatea de mediu, lucrările de mediu pentru fiecare activ vândut către terți, s-au încheiat și contractele de vânzare-cumpărare către aceștia și s-a putut trece la executarea investițiilor de mediu, realizate în valoare de 9.000 USD până la 15.01.2003, suma respectivă nefiind luată în considerare de către AVAS.
În dovedirea susținerilor formulate părțile au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Prin decizia comercială nr.340 pronunțată la 26.06.2007 în dosarul nr- Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a respins apelul formulat de AVAS, ca nefondat, pentru considerentele menționate în cuprinsul decizie arătate.
Împotriva acestei decizii comerciale reclamanta AVAS a declarat recurs. Prin decizia nr.745 pronunțată la 26.02.2008 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru pronunțarea acestei decizii s-a reținut mai întâi că instanța de apel a omis să analizeze criticile formulate prin motivele de apel referitoare la soluția privind acordarea penalităților astfel că se impune casarea, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare sub aspectul analizării criticilor omise.
În privința motivului de recurs privind greșita apreciere de către instanța de apel a realizării investiție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acesta este nefondat, reținându-se corect că obligația de investiții rămasă în sarcina pârâtei a fost efectuată prin înregistrarea sumei de 4.500 USD, făcându-se aplicarea corectă a prevederilor art.11 din Legea nr.506/2002 prin care s-a aprobat OG nr.25/2002 și a prevederilor contractului de privatizare.
La rejudecarea apelului după casare, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, în contextul în care prin decizia nr.745 din 26.06.2008 s-a dispus, fără nici o altă distincție, casarea în tot a deciziei recurate iar apelul are caracter devolutiv, reține următoarele:
Referitor la capătul de cerere privind investirea sumei de 15.000 USD la în vederea realizării programului investițional aferent anilor 2002 și 2003 în conformitate cu art.8.9 pct.11 și anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001, nu s-a dovedit în cauză că ar mai subzista în sarcina pârâtei obligația de investire pentru suma menționată.
Astfel, în acest sens, trebuie avut în vedere în primul rând că printr-un număr de 17 contracte de vânzare-cumpărare de active, astfel cum se regăsesc acestea la filele 32 și următoarele din dosarul inițial de apel, încheiate de pârâtă cu terțe persoane, s-a transmis, respectiv, s-a preluat de către acestea din urmă prin clauză fermă, îndeplinirea obligație de investiție, corespunzător fiecărui activ înstrăinat, pentru o sumă totală de 20.500 USD din suma prevăzută de art.8.9 pct.11 din contractul nr.BV 52/15.01.2001. Trimiterea către terți a obligației de investire s-a realizat în concordanță cu prevederile art.8.9 pct.5-7 din contractul menționat. Urmare a acestor contracte, potrivit art.8.9 pct.7 terțul devine direct răspunzător față de pârâtă în calitate de vânzător, pentru îndeplinirea obligațiilor de investiție destinate executării programului de conformare, corespunzător activelor transmise.
Potrivit art.14 din normele metodologice privind aplicarea OG nr.25/2002 actul încheiat de pârâtă cu terții cumpărători face dovada valabilă a transmiterii către aceștia din urmă, în cota corespunzătoare, a obligație de investiție. Prin urmare, în cauză, pentru valoarea de 20.500 USD a obligației de investiție reclamanta mai putea cere îndeplinirea acesteia în raport cu terții cumpărători iar nu cu pârâta.
În al doilea rând, în ceea ce privește obligația de investiții pentru diferența de 4.500 USD, rămasă în sarcina pârâtei, aceasta din urmă a făcut dovada înregistrării echivalentului de 3.900 euro al sumei respective în contul, societatea beneficiară, astfel cum rezultă și din certificatul emis de cenzori în acest sens sub nr.926/05.12.2005. valoarea de 20.500 USD cu aceea de 4.500 USD, înseamnă că solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei să investească suma de 15.000 USD este neîntemeiată, după cum s-a reținut și de către prima instanță prin sentința apelată și, prin urmare, capătul de cerere respectiv nu va putea fi admis.
Pe de altă parte, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 600 USD, trebuie avut în vedere că potrivit art.8.9 pct.12 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.BV 52/15.01.2001 pârâta s-a obligat față de reclamantă ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa 4 să plătească o penalizare egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat, dacă e vorba de mai mulți ani din perioada de investire totală de 3 ani. Aceasta înseamnă că intervine obligația de plată a penalităților dacă până la termenele de scadență (în speță interesează în acest sens cele stabilite la 15.01.2002 și 15.01.2003 pentru suma de 5.000 USD corespunzătoare anului 2001, respectiv, pentru suma de 10.000 USD corespunzătoare anului 2002) nu a fost îndeplinită obligația de investire a sumelor menționate și intervine în concret deja la termenele de scadență respective, cumulat, indiferent dacă eventual obligațiile de investire ar fi îndeplinite, totuși, ulterior, în mod tardiv.
Din formularea art.8.9 pct.12 rezultă că părțile contractante au înțeles să stabilească intervenirea penalităților indiferent dacă neefectuarea investițiilor se datorează pârâtei sau unor terți cumpărători de active. Aceasta, deoarece în mod evident textul clauzei nu distinge sub acest aspect.
Mai mult, potrivit art.8.9 pct.6, în cazul transferului unui activ către o terță persoană, cu scopul preluării de către aceasta a obligaților de mediu aferente acestui activ, realizarea unui asemenea transfer nu exonerează pârâta de obligațiile asumate prin contractul nr.BV 52/15.01.2001. Desigur este vorba de obligații care nu se sting, sau nu se transmit în sarcina unui alt debitor. O obligație prevăzută expres în sarcina pârâtei și care rămâne în sarcina acesteia și în raport cu încheierea celor 17 contracte de vânzare-cumpărare de active (prin care s-a transmis către terți doar obligația de îndeplinire a investiției) este și aceea prevăzută de art.8.9 pct.12.
În condițiile în care terți cumpărători ai activelor nu și-au asumat expres și obligația de plată a penalităților, neintervenind vreo înțelegere cu pârâta vânzătoare în acest sens, iar reclamanta nici nu este parte în respectivele contracte, nu se justifică o altă interpretare decât în sensul că obligația de a plăti penalitățile rămâne, în contextul arătat, în sarcina pârâtei, neschimbându-se decât titularul obligație de îndeplinire a investiției.
Or, în același context, pentru obligația investițională în valoare de 20.500 USD transmisă terților nu s-a dovedit de către aceștia sau de pârâtă că ar fi fost realizată, fie și parțial, la termenele de scadență de la 15.01.2002 sau 15.01.2003. Aceasta indiferent dacă se consideră că obligația respectivă trebuia îndeplinită prin măsuri concrete sau sub forma valorică, în raport cu art.111din Legea nr.506/2002 de aprobare a OG nr.25/2002.
De altfel, stabilirea și sub aspectul valorii a cotei care a revenit fiecăruia dintre terții cumpărători, s-a realizat nu prin contractele de vânzare-cumpărare ci abia prin hotărârea AGEA nr.2 din 06.12.2004, ceea ce înseamnă odată în plus că la termenele de scadență în raport cu care se solicită penalitățile investiția în discuție nu s-a realizat.
De asemenea, pentru investiția în sumă de 4.500 USD rămasă în sarcina pârâtei, aceasta a făcut dovada înregistrării sumei respective în contul beneficiarei abia la data de 31.03.2005, deci, tot ulterior termenelor de scadență.
Referitor la celelalte susțineri ale apelantei și intimatei, în raport cu cele reținute, Curtea le consideră neîntemeiate.
Prin urmare, constatându-se îndeplinite condițiile convenite prin contractul părților în sensul intervenirii penalităților de întârziere se impune aprecierea în sensul că acțiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 600 USD, în lei la data plății, cu titlu de penalități, calculul aritmetic al sumei nefiind unul complex în raport cu datele la care s-a făcut referire.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 USD, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități pentru nerealizarea la scadență a obligaților investiționale aferente anilor 2001 și 2002.
Referitor la cererea apelantei de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată (în apel), față de admiterea apelului formulat de AVAS, dispozițiile art.274 și următoarele Cod procedură civilă nu sunt aplicabile intimatei, astfel că, în consecință, Curtea va respinge această cerere, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10949/29.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în Ungaria, Budapesta, 1089,-, și cu sediul ales în România la în,-, județul
Schimbă în parte sentința atacată, astfel:
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 USD, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități pentru nerealizarea la scadență a obligaților investiționale aferente anilor 2001 și 2002.
Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Veronica Dănăilă
