Spete pretentii comerciale. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ
Dosar nr-
DECIZIA NR.53
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlățeanu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtaAutoritatea pentruValorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. - nr. 9-11, sector 1,prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1496 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta--, cu sediul în S,- județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din data de 10 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 17 martie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.1496 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - - S, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.037.244 lei cu titlu de despăgubiri din care 2.348.400 lei contravaloare teren și 688.844 lei beneficiu nerealizat. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.035 lei taxă judiciară de timbru, cât și suma de 3000 lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta - - a fost înființată prin HG 1041/1990 prin efectul Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților de stat în regii autonome și societăți comerciale, atribuindu-se conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0829 din 06.04.1995 terenul în suprafață de 12360. situat în orașul, DN 1, km 127, județul P, pentru care reclamanta a procedat la intabularea acesteia la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sinaia.
La data de 21.03.1996 între reclamanta - -, în calitate de proprietar locator și - SRL, în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafața de 12.458,158. pentru o perioadă de 25 de ani cu posibilitatea prelungirii acestuia.
Ulterior, prin sentința nr.149 din 25.03.2002 a Tribunalului Brașov imobilul ce a făcut obiectul închirierii a fost restituit numitelor și, în calitate de moștenitori testamentari ai foștilor proprietari.
Ca efect al retrocedării terenului în discuție s-a produs și desființarea contractului de închiriere încheiat între - - și - SRL.
Potrivit art.324alin.1 din Legea 99/1999 actualizată privind unele măsuri pentru accelerarea firmei economice, instituțiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzută la alin. 1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
A apreciat instanța de fond că, odată restituit către foștii proprietari terenul ce a fost atribuit în proprietate conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate - -, reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului.
Totodată s-a mai reținut că dispozițiile legii speciale nr.99/1999 se completează cu dispozițiile Codului civil referitoare la contractul de vânzare-cumpărare, respectiv obligația de garanție a vânzătorului care este ținut să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut. Astfel, obligația de garanție are dubla înfățișare(art.1336 civil) vânzătorul trebuie să-l garanteze pe cumpărător de liniștita folosință a lucrului, adică contra evicțiunii și de utila folosință a lucrului, adică contra viciilor.
Prin evicțiune se înțelege pierderea proprietății lucrului în tot sau în parte sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar, codul civil prevăzând că vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut (art.1337 civil).
În speță dispunându-se restituirea dreptului de proprietate față de moștenitorii testamentari, cu privire la terenul ce a fost atribuit în proprietate reclamantei - -, tribunalul a apreciat că a intervenit evicțiunea totală a cumpărătorului, acesta fiind îndreptățit la restituirea valorii întregii suprafețe de teren, cât și a beneficiului nerealizat, fructelor civile pe care acesta le-ar fi cules, din normala derulare a contractului de închiriere încheiat cu - SRL.
Față de aceste împrejurări, instanța a cenzurat susținerea pârâtei, în sensul că prejudiciul suferit de reclamantă ar reprezenta doar valoarea contabilă a terenului înscrisă în registrele contabile la data când societatea a fost privatizată, întrucât, potrivit practicii judiciare, prejudiciul material suferit se cuantifică prin raportare la indicii de piața, a valorii actuale de circulație a bunurilor.
De asemenea, instanța a cenzurat apărarea pârâtei în sensul că nu datorează beneficiul nerealizat, întrucât acesta nu este reglementat prin dispozițiile Legii 99/1999.
Totodată, tribunalul a înlăturat și apărările referitoare la aplicabilitatea art.3 alin.3 din Legea nr.31/1990 cu privire la răspunderea acționarilor în limita capitalului subscris, întrucât aceste dispoziții nu au incidență în cauză operând în totalitate răspunderea AVAS ca instituție publică implicată conform Legii 137/2002.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B criticând-o pentru nelegalitate, fapt ce rezultă din reținerile instanței cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.1336 Cod civil, referitoare la evicțiune.
Se arată că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între obligația de despăgubire prevăzută de legea specială (OG 88/1997 modificat și completat de Titlul I al Legii nr.99/1999) și dispozițiile dreptului comun privitoare la evicțiune.
Susține apelanta că pentru a ne afla în situația unei evicțiuni, trebuie să ne raportăm la un contract de vânzare-cumpărare de bunuri imobile, în baza căruia vânzătorul să fie evins de către cumpărător și să fie obligat a-l despăgubi. Însă, în situația de față nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare nici asupra unor bunuri imobile și nici cu privire la acțiuni între AVAS, ca reprezentant al Statului Român și - -
Din documentele existente la dosar și din cererea reclamantei rezultă că instanța s-a pronunțat în mod greșit pe dispozițiile art.1336 cod civil și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat pe piața deoarece acesta nu a fost încheiat între AVAS și reclamantă, - - S fiind terț de acest contract.
Totodată, se arată că dispozițiile art.1336 u din Codul civil nu au aplicabilitate în cauză, deoarece, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat pe piața, AVAS nu a înstrăinat pachetul de acțiuni deținut de - -. Astfel că, - - S nu are calitate procesuală activă raportat la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni menționat, societatea privatizată având calitatea de terț, nu de parte contractantă și deci, AVAS nu poate răspunde pentru evicțiune față de aceasta.
În continuare se arată că, în cazul vânzării de acțiuni, obligația vânzătorului de garanție constă numai în garantarea existenței și posibilitatea exercitării drepturilor transmise.
Conform art. 20 alin.2 din Legea nr.15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât, orice diferend ori litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv titularul dreptului de proprietate.
Întrucât AVAS a vândut acțiuni și nu bunuri imobile ale societății, nu poate fi vorba de existența unei obligații de garanție contra evicțiunii, în ceea ce privește bunurile imobile, care aparțin societății privatizate.
Potrivit dispozițiilor art.1337 Cod civil vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, precum și de sarcinile care n-au fost declarate la încheierea contractului, ori, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AVAS, în calitate de vânzător, a transmis proprietatea asupra acțiunilor vândute libere de orice sarcini.
A mai susținut apelanta că în mod neîntemeiat au fost respinse susținerile acesteia referitoare la valoarea și modul de acordare a despăgubirilor, raportat la prejudiciul suferit de reclamantă.
Astfel, prejudiciul suferit de - -, urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acelor bunuri imobile înregistrate în registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea " de piață". În caz contrar, societatea ce urmează a fi despăgubită se va îmbogăți fără justă cauză, prejudiciind statul prin stabilirea unei valori a bunurilor imobile cu mult mai mare decât cea existentă în registrele contabile ale societății și avută în vedere în situația patrimonială a societății la data privatizării.
De asemenea, din valoarea contabilă a imobilului restituit s-ar cuveni despăgubiri în cuantum de 39,74% întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat pe piața invocat de reclamantă ca temei al despăgubirii, AVAS a vândut acțiuni reprezentând numai 39,76 % din capitalul social al - -, diferența rezultată urmează a fi suportată de ceilalți acționari ai societății.
Susține apelanta că este lipsită de fundament legal obligarea AVAS la despăgubiri mai mari decât valoarea capitalului social deținut la - -, întrucât repararea prejudiciului cauzat societății trebuie apreciată raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societății ca urmare a diminuării patrimoniului, respectiv la valoarea contabilă a acestuia.
Totodată, efectele hotărârilor de retrocedare către foștii proprietari a bunurilor imobile a căror despăgubire este solicitată se reflectă și asupra celorlalți acționari ai - -, acționari care și ei trebuie să suporte diminuarea patrimoniului acestei societăți, la care sunt acționari, fiind nedrept ca, pentru tot prejudiciul pe care l-a suferit - -, AVAS să suporte în integralitate valoarea acestui prejudiciu.
Se mai arată că, instanța de fond nu a motivat respingerea susținerilor AVAS pe care le-a "cenzurat", motivat de faptul că practica judiciară prevede faptul că "prejudiciul material suferit se cuantifică prin raportare la indicii de piață, a valorii actuale de circulație a bunurilor". Ori, pentru astfel de pretenții nu există temei legal în sensul obligării instituției publice la astfel de despăgubiri.
Cu atât mai mult, dispozițiile art. 324din OUG nr.88/1997 modificată fac referire la obligația instituției publice implicate la despăgubirea societății privatizate pentru ieșirea din patrimoniul acesteia a imobilelor deținute de aceasta, ca urmare a restituirii către foștii proprietari a respectivelor imobile, nu ca urmare a încetării unor contracte încheiate de societatea privatizată cu terțe persoane.
Se mai susține că nu poate fi admisibilă o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 modificată, instituția publică neputând fi obligată la plata unor sume de bani pe care reclamanta pretinde că le-ar putea încasa în viitor.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de AVAS, ca neîntemeiată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond, se constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății în raport cu legislația incidentă în cauză, cu probele avute în vedere, precum și practica judiciară în materie.
Apreciem că prima instanță a aplicat în mod temeinic dispozițiile art. 1136 Cod civil referitoare la evicțiune, deoarece litigiul de față nu este rezultatul unei proceduri de privatizare ce se contestă, ci, restituirii unor bunuri foștilor proprietari, bunuri imobile ce făceau parte din patrimoniul și din capitalul social al societății intimate.
În atare context, prima instanță nu a făcut gravă confuzie între obligația de despăgubire prevăzută de legea specială, respectiv OG 88/1997, modificată și completată prin Legea 99/1999 și dispozițiile din codul civil cu privire la evicțiune.
Aceasta deoarece a apărut o faptă ulterioară privatizării, prin retrocedarea imobilului ce făcea parte din patrimoniul societății supusă privatizării, astfel încât în art. 324alin 1 si 2 din legea 99/1999 se prevede in mod expres obligația instituțiilor implicate în privatizare de a asigura repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate, prin restituirea imobilelor foștilor proprietari prin hotărâri definitive si irevocabile.
Se poate observa că la data când a început procedura de privatizare a - - prin vânzarea de acțiuni, statul român-prin instituțiile implicate- era acționar majoritar.
Instanța de fond în pronunțarea hotărârii atacate a avut în vedere atât prevederile din legea specială în raport cu prevederile art. 136 și urm. Cod civil care se referă în mod exclusiv la evicțiune.
Răspunderea vânzătorului pentru evicțiune operează de drept conform art. 1137 Cod civil, părțile putând să adauge, să micșoreze sau să șteargă obligația potrivit art. 1138 Cod civil.
Se poate observa că în contractul de privatizare al - - S nu s-a făcut nicio mențiune expresă în acest sens, ceea ce înseamnă că operează regula generală a răspunderii juridice integrale pentru evicțiune.
Se poate sesiza faptul că legea stabilește ce include despăgubirea pentru caz de evicțiune în art. 1341 Cod civil, astfel că la punctul 1 este prevăzut prețul,iar la punctul 2 daune interese, ceea ce s-a cerut și în cauză, respectiv prețul actualizat.
Potrivit art. 32 ind. 4 alin. 2,3 din legea 99/1999, despăgubirile trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului, ceea ce înseamnă că echivalentul bănesc se calculează la valoarea de circulație.
Dacă legiuitorul ar fi vrut ca prejudiciul să se stabilească în raport de valoarea contabilă a imobilelor, nimic nu l-ar fi împiedicat să precizeze astfel în textul legii prin care s-a modificat OUG 88/1997.
Referitor la modul de calcul al prețului, prima instanță avut în vedere o expertiză tehnică de specialitate și chiar dacă s-a pornit de la valoarea din contabilitate potrivit HG 193/1998,dar justa despăgubire trebuie să includă și actualizarea conform coeficientului de evaluare a construcțiilor și terenurilor, tocmai pentru a asigura aplicarea exactă și corectă a disp.art. 1341 cod civil.
Încă odată trebuie arătat și subliniat faptul că în speță nu este atacată o operațiune de privatizare, ci se cer despăgubiri ca urmare a evicțiunii așa încât prima instanță a considerat litigiul ca fiind unul comercial d drept comun, daunele solicitate având ca temei legal dispozițiile art. 32 ind. 4 alin. 2,3 din Legea 99/1999 cu aplicarea art. 1337 și urm. cod civil.
Instanța de fond a apreciat în mod legal faptul că - cerbul - are calitate procesuală activă fiind parte a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, precum și între persoana pârâtului și cel care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamanta - intimată a justificat atât calitatea sa procesuală activă cât și pe cea procesuală pasivă a apelantei prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea sa, respectiv drepturile și obligațiile părților derivă din dispozițiile legii 99/1999.
Potrivit art. 32 ind. 4 din aceeași lege, instituțiile publice implicate ( în procesul de privatizare a unor societăți comerciale) asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privitizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, iar prin sentința civilă de restituire intimata piedut proprietatea pentru un imobil teren, ce făcut parte din patrimoniul - -
Susținerea apelantei că acționarii societății intimate trebuie să suporte o parte a prejudiciului cauzat societății, prin restituirea imobilului către foștii proprietari este nelegală și contrară dispozițiilor art. 32 ind. 1 alin. 1 din Legea 99/1999, iar AVAS, în calitatea sa de reprezentant al statului, în procedura de privatizare este răspunzător pentru întregul prejudiciu și nu se poate acredita ideea din punct de vedere legal, că ar răspunde numai în limita acțiunilor vândute pe piața de capital, care ar reprezenta 39,74%, deoarece la începutul privatizării statul era acționarul majoritar.
Ținând seama de cele arătate mai sus, urmează se respinge ca nefondat recursul și se va păstra ca legală si temeinică sentința atacată în baza art. 296 proc. civ.
Văzând că apelul este scutit de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Autoritatea pentruValorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. - nr. 9-11, sector 1,prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1496 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta--, cu sediul în S,- județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red.
red.
4 ex./09.04.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlățeanuJudecători:Alexandrina Urlățeanu, Teodor Nițu
