Spete pretentii comerciale. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ
DOSAR nr-
DECIZIA Nr. 54
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Urlețeanu Alexandrina
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor formulate de reclamantaRegia Autonomă Municipală, cu sediul în B, str. -. 8 județul și pârâta Asociația de proprietari PT 7-4, cu sediul în B, Cartier Broșteni. 15 parter județul B, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 2278 bis din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta B a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari PT-7-4 B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 80.780,97 lei contravaloare servicii prestate pentru perioada 30.09.2005 - 31.05.2006, la plata penalităților de întârziere aferente perioadei 31.03.2002-30.06.2006 în sumă de 135.873,04 lei, la plata cheltuielilor de judecată aferente precum și obligarea pârâtei să repartizeze pe fiecare proprietar în parte a sumelor, pe blocuri, ce vor rezulta din raportul de expertiză efectuată în prezenta cauză sau în caz contrar autorizarea reclamantei să repartizeze aceste sume potrivit art. 1077 cod civil.
In motivarea acțiunii s-au învederat următoarele: reclamanta a furnizat pârâtei servicii în baza contractului de prestări servicii nr. 7 din 4 decembrie 2002.
Pârâta însă, a înregistrat o restanță la plata serviciilor care au generat și penalități de întârziere astfel cum au fost precizate în capătul doi de cerere.
La data de 17.03.2004, părțile au încheiat o tranzacție potrivit căreia pârâta se obliga să achite datoriile restante în mod eșalonat, iar la 27.06.2006 s-a încheiat un proces verbal prin care pârâta recunoaște că înregistrează datorii aferente perioadei 31.03.2002 - 31.05.2006.
Deși reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă, îndeplinind astfel cerințele art. 7201Cod proc. civ. pârâta nu a dat curs convocării.
In dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar acte.
Pârâta în conformitate cu disp. art. 115 Cod proc. civ. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii, respectiv contravaloarea servicii și penalizări în cuantumul indicat la primul și al doilea capăt de cerere.
Cât privește solicitarea reclamantei de a fi pârâta obligată să repartizeze pe fiecare proprietar în parte sumele pretinse la primul capăt de cerere, apreciază că este lipsită de temei legal,
Prin sentința nr. 2278 Bis din 28 septembrie 2007 Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să repartizeze pe fiecare proprietar sumele rezultate din raportul de expertiză si anume 80.780,97 lei contravaloare servicii restante și 80.780,97 lei penalități.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Buzău a reținut că potrivit raporturilor comerciale statuate între părți, reclamanta a prestat servicii de gospodărie comunală emițând facturile de plată în baza cărora pârâta avea obligația de a achita contravaloarea acestora, respectiv suma de 80.780,97 lei, achitarea cu întârziere a acestei sume a generat calcularea de penalități. Penalitățile calculate contravin celor cuprinse în clauza inserată la capitolul V- art. 35, lit. potrivit căreia valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului. Cum convențiile reprezintă legea părților potrivit art. 969 Cod civil, Tribunalul a admis capătul doi din cerere doar în parte, respectiv la plata penalităților în același cuantum cu al debitului și anume 80.780,97 lei.
Împotriva sentinței pronunțata de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea in tot a acesteia si obligarea pârâtei și la plata sumei de 55.092,07 lei reprezentând penalități de întârziere și de asemenea autorizarea de a repartiza datoriile pârâtei pe fiecare proprietar din asociație.
Susține reclamanta că așa cum a arătat si in acțiunea introductiva, penalitățile solicitate au fost calculate pentru facturi de prestări servicii din perioada 31.03.2002-30.06.2006 si nu doar pentru facturile de prestări - servicii menționate la capătul 1 din cerere, respectiv facturi aferente perioadei 30.09.2005-31.05.2006, deci în mod greșit a reținut instanța ca penalitățile calculate contravin celor cuprinse in clauza inserata la cap. V art. 35, lit. b din contractul de prestări - servicii, potrivit căreia valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.
Mai mult decât atât, in cauza a fost efectuata si o expertiza contabila, expertiza in urma căreia expertul a stabilit ca parata Asociația de proprietari PT 7-4 datorează sumele solicitate de către regie
De asemenea, reclamanta critică sentința arătând că instanța s-a pronunțat parțial pe capătul 3 din cererea de chemare în judecată in sensul ca a omis sa se pronunțe in ceea ce privește autorizarea B de a repartiza pe fiecare proprietar in parte, sumele rezultate din expertiza, potrivit art. 1077 cod civil in cazul in care Asociația de proprietari refuza repartizarea acestora.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Asociația de Proprietari PT 7-4 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a respinge capătul de cerere privind obligarea asociației la repartizarea pe fiecare proprietar a sumelor rezultate din raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că în mod nelegal prima instanță a admis asemenea cerere,deoarece contractul de prestări servicii încheiat cu reclamanta este opozabil asociației si nu fiecărui proprietar in parte.
La termenul din 21 februarie 2008, Curtea, punând în discuție necesitatea recalificării căii de atac, dispune că față de valoarea pretențiilor ce constituie obiectul prezentului dosar, calea de atac la care trebuia supusă hotărârea instanței de fond este cea a apelului și în acest sens și în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3 din regulamentul de ordine interioară cauza s-a judecat în complet legal constituit de apel.
Curtea, analizând sentința apelată prin prisma criticilor celor două apelante, având in vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale in materie, constată ca apelurile sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente
Apelanta reclamanta critica sentința instanței de fond pe aspectul cuantumului penalităților si a cererii referitoare la autorizarea sa de a repartiza sumele ce constituie obligații de plata pe fiecare proprietar in parte.
Dar, sub ambele aspecte invocate de reclamanta,criticile sunt nefondate cu privire la cuantumul penalităților, instanța de fond a apreciat corect incidenta art. 35 pct. b din contractul încheiat intre părți.
Raporturile comerciale dintre părți si care constituie obiectul cauzei s-au derulat in baza contractului încheiat in decembrie 2002, durata acestuia fiind pe 5 ani (potrivit art. 4 ).
Prin acțiunea cu care a investit instanța reclamanta solicita obligarea paratei la c/val prestații pe perioada 2005/2006, si penalități pe perioada 31.03.2002-31.05.2006.
Dar având in vedere ca debitul principal provine din neplata la termen a prestațiilor executate in temeiul aceluiași contract, aplicabile sunt dispozițiile art 35 pct b din acesta si in care se prevede ca valoarea penalităților nu poate depăși cuantumului debitului, motiv pentru care apelul din acest punct de vedere este nefondat.
Nici a doua critica nu este întemeiata, întrucât instanța nu poate autoriza reclamanta sa repartizeze sumele ce constituie obligații de plata pe fiecare proprietar in parte deoarece aceste debite provin din neexecutarea contractului nr. 07-04/dec 2002 încheiat cu Asociația de proprietari, si nu cu fiecare proprietar in parte.
Or, având in vedere, principiul relativității contractelor sinalagmatice, acestea produc efecte numai de părțile contractante si nu si de terți,in speță aceasta calitate având-o numai parata care legal a fost singura obligata la plata.
de toate aceste considerente,Curtea, în raport cu art. 296.Pr.Civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă, sentința instanței de fond fiind una legala si temeincă.
Referitor la apelul declarat de parata si acesta este nefondat.
Obligarea asociației de a repartiza debitul pe fiecare proprietar in parte respecta dispozițiile art. 4 din Legea 230/2007 privind organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, si in care se arata ca aceasta are drept scop administrarea si gestionarea proprietății comune, organizarea si funcționarea acestor atribuții impun drepturi si obligații pentru toți proprietarii si răspunderea juridica fiind tot a acestora.
de forma de organizare a proprietarilor si de răspunderile ce incumba acesteia,obligarea de a repartiza debitul pe fiecare proprietar in parte este o măsura legala,de aceea in raport cu art. 296 Cod Pr. Civ. apelul paratei urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamantaRegia Autonomă Municipală, cu sediul în B, str. -. 8 județul și pârâta Asociația de Proprietari PT 7-4, cu sediul în B, Cartier Broșteni. 15 parter județul B, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 2278 bis din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. AU
Dact. / 4 ex. 08.04.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Urlețeanu Alexandrina
Judecători:Urlețeanu Alexandrina, Teodor Nițu
