Spete pretentii comerciale. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 898/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.538
Ședința publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - -, în contradictoriu cu intimatele - AS și - I -, împotriva sentinței comerciale nr.2260/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 10.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 17.11.2008, apoi la 24.11.2008, apoi la 28.11.2008, apoi la 5.12.2008 și apoi la 8.12.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.2260/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în Dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( denumită în continuare AVAS) și, în consecință s-a dispus obligarea acestei pârâte la plata sumei de 3.148.109, 50 USD, reprezentând contravaloarea prețului încasat de pârâtă conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422/21.07.1998 cu dobânda de 6% pe an de la 20.10.2000 până la efectuarea plății. Prin aceeași hotărâre, Tribunalul a respins ca nefondată, cererea reconvențională formulată de AVAS prin care se solicita obligarea reclamantei la plata sumei de 4, 2 milioane dolari SUA reprezentând prejudiciul cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale cât și săvârșirea de fapte ilicite decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. De asemenea, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea reconvențională a precum și excepția prescripției dreptului la acțiune din cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut mai întâi că înainte ca acesta să fie învestit cu soluționarea cauzei de față, după declinarea competenței, anumite chestiuni au primit o dezlegare prin încheieri interlocutorii, pronunțate de instanțele anterioare:
Astfel, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 5184/21.06.2001, Tribunalul București - Secția comercială a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială sub nr. 1880/2001. Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, susținând că prin sentința civilă nr. 211/29.06.2000 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția comercială au fost respinse atât cererea de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, cât și cererea de plată de despăgubiri întemeiată pe prevederile art. 7.11 alin. 6 din contract. Pe fond, reclamanta-pârâtă a susținut că nu poate fi invocată nici o clauză dintr-un contract a cărui nulitate a fost constatată.
La data de 08.10.2001, - a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei reclamante, solicitând respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale. La data de 29.10.2001, Curtea a respins excepția autorității de lucru judecat și a încuviințat o expertiză contabilă pentru dovedirea prejudiciului invocat în cererea reconvențională și a constatat că cererea de intervenție este scutită de plata taxei de timbru. La data de 01.04.2002, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a - Temeiul acestei hotărâri l-a constituit contractul de cesiune de drepturi litigioase dintre reclamanta-pârâtă și -, contract al cărui obiect îl constituie drepturile invocate de reclamanta-pârâtă în prezenta cauză.
Prin încheierea din data de 3.03.2003, Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize, cu aceleași obiective și a pus în vedere intervenientei să achite o taxă de timbru de - lei vechi, iar la data de 17.03.2003 a numit trei experți care să efectueze expertiza.
La data de 15.12.2003, Curtea a dispus scoaterea din cauză a - - ca urmare a cesionării dreptului litigios către - -. După depunerea la dosar a raportului de expertiză contabilă, Curtea a pronunțat sentința comercială nr. 12 din 19.01.2003, prin care a admis acțiunea principală, a anulat ca netimbrată intervenția accesorie și a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Înalta Curte de Casație și Justiție - secția comercială, prin decizia nr. 986/2006, a admis recursul declarat de pârâta reclamantă și a casat sentința Curții de APEL BUCUREȘTI, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Instanța supremă a reținut că la data intrării în vigoare a nr.OUG 58/2003, Curtea de apel a încetat să mai fie competentă să judece cauza, competența revenind Tribunalului București. Norma de competență încălcată - a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - este de ordine publică.
Pentru rejudecarea cauzei, la Tribunalul București - secția a VI-a comercială s-a format dosarul cu nr-.
Rejudecând cauza, la data de 2.10.2006, Tribunalul a pus în discuția părților necesitatea stabilirii actelor care se mențin și a actelor care sunt nule, dintre cele îndeplinite de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în raport de motivul de casare care a constituit temeiul deciziei instanței supreme. La termenul din 27.11.2006, pârâta - reclamantă a precizat că solicită obligarea în solidar a - - și - la plata sumei de 4,2 milioane dolari USA reprezentând prejudiciul invocat în cererea reconvențională.
Prin încheierea din 2.04.2007, Tribunalul a stabilit că necompetența constatată de instanța supremă se întinde asupra actelor îndeplinite de Curtea de APEL BUCUREȘTI începând cu data de 26.08.2003, dată la care a intrat în vigoare actul normativ menționat de instanța de casare. A mai stabilit că părțile în proces sunt - - în calitate de reclamantă, AVAS în calitate de pârâtă-reclamantă, - în calitate de pârâtă în cererea reconvențională și - I - (fostă - -) în calitate de intervenientă în favoarea pârâtei reclamante. In prezent - I - are denumirea de - I -.
În cursul judecății, Tribunalul a respins cererea de disjungere a judecății cererii reconvenționale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, ambele formulate de AVAS. De asemenea, Tribunalul a stabilit că excepția autorității de lucru judecat a cererii de despăgubiri formulată de pârâta-reclamantă a fost soluționată printr-o încheiere pronunțată de curtea de apel la data la care era competentă (29.10.2001). Încheierea fiind interlocutorie, Tribunalul a considerat că nu poate reveni asupra ei. Tribunalul a unit cu fondul excepțiile prescripției dreptului la acțiune în cererea reconvențională și a lipsei calității procesuale pasive a - în aceeași cerere.
Tribunalul a mai reținut că, deși în concluziile părților s-au antamat mai multe chestiuni, trebuiau analizate de către Tribunal doar acelea care nu au primit o rezolvare prin încheieri interlocutorii pronunțate de o instanță competentă și care au fost expuse în ședință publică.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a - în cererea reconvențională, Tribunalul a constatat că aceasta a fost fundamentată pe prevederile contractului de cesiune de drepturi litigioase, iar în concluziile puse de pârâta în cererea reconvențională s-a invocat și lipsa calității de manager a - -. Pentru respectarea principiului contradictorialității, Tribunalul a considerat că nu poate analiza excepția decât prin prisma implicațiilor procedurale ale contractului de cesiune de drepturi litigioase. Din conținutul acestui contract Tribunalul a apreciat că nu reiese că părțile ar fi înțeles ca - să transfere către - - și răspunderea juridică pentru actele și faptele pentru care a fost chemată în judecată în cererea reconvențională. De asemenea, nu reiese nici că creditorul obligației afirmate în cererea reconvențională ar fi acceptat această pretinsă substituire de debitor. În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a - în cererea reconvențională a fost apreciată ca nefondată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune în cererea reconvențională, Tribunalul a constatat că drepturile invocate de pârâta- reclamantă sunt consecința constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni prin sentința civilă nr. 80/12.07.2000 a Curții de Apel Iași. Cererea reconvențională a fost formulată în anul 2001, în interiorul termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1959.- a fost scoasă din cauză la 15.12.2003, printr-o încheiere a cărei nulitate a fost constatată de instanța supremă,astfel că nu se poate reține că ea nu ar fi fost parte în proces și că ar fi lăsat în nelucrare drepturile invocate împotriva sa o perioadă mai M de trei ani. AS a exercitat dreptul la acțiune în interiorul termenului de prescripție și numai erori de procedură au determinat ca acest drept să nu își găsească o analizare de către instanță o perioadă de timp. Tribunalul a considerat că este lipsit de semnificație dacă a atacat sau nu expres încheierea pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 15.12.2003, din moment ce acea încheiere a fost constatată ca pronunțată de o instanță necompetentă material. Față de toate acestea, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă.
În ceea ce priveștecererea de restituire a prețuluiplătit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni Tribunalul a constatat că pârâta în acțiunea principală nu a contestat cuantumul acestuia, iar prețul reiese și din contractul depus la dosarul cauzei, precum și din celelalte înscrisuri depuse de reclamanta inițială.
Pentrurepunerea părților în situația anterioară, ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, Tribunalul a admis acțiunea și a obligat AVAS să plătească cesionarului drepturilor litigioase, respectiv - -, suma de -,5 USD.
Cererea formulată de reclamanta în acțiunea principală cu privire laplata de dobânzi legalecalculate pentru nerestituirea prețului începând cu data de 8.06.1998, dată indicată ca fiind aceea a plății prețului, a fost apreciată ca întemeiată, numai în parte. Astfel, Tribunalul a constatat că - a beneficiat de drepturile conferite de calitatea de proprietar al acțiunilor cumpărate în schimbul sumei menționate. Dacă a suferit vreun prejudiciu, el nu se datorează faptului că a fost lipsită de folosința prețului ci se datorează unor fapte pe care instanța a considerat că nu este investită să le verifice. Lipsa de folosință a sumei de bani fiind compensată prin exercitarea drepturilor asupra acțiunilor cumpărate, cererea de plată a dobânzilor poate fi primită numai în parte, respectiv începând cu data de la care - a pierdut calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni, respectiv de la 20.10.2000 (data pronunțării deciziei nr. 5028/20.10.2000 a Curții Supreme de Justiție).
Cererea - reconvențională a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Astfel, s-a apreciat că nu a făcut dovada existenței unor prejudicii cauzate de neîndeplinirea obligațiilor decurgând din clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Raportul de cauzalitate dintre scăderea valorii acțiunilor - - și pierderile financiare suferite de această societate ale cărei acțiuni s-au aflat și în portofoliul AVAS nu rezultă din niciuna dintre probele administrate în cauză, fie ele înscrisuri, expertize contabile sau răspunsuri la interogatorii. De asemenea, Tribunalul a constatat că nu rezultă nici implicarea cumpărătorului acțiunilor în managementul societății; nu s-a făcut dovada că deciziile despre care AVAS afirmă că au fost păgubitoare s-au luat de către - prin reprezentanții săi. Mai mult, Tribunalul reține că AVAS tinde la recunoașterea răspunderii acționarului pentru managementul defectuos al celor pe care i-a desemnat să administreze în concret societatea, răspundere care nu a fost și nu este reglementată în legea societăților comerciale, iar în legislația privatizării nu a fost reglementată la acea dată. O astfel de răspundere nu a fost reglementată nici prin contractul de vânzare-cumpărare, încât nu există nici temei juridic pentru o asemenea răspundere. Ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii formulate împotriva și a respingerii cererii reconvenționale formulată de aceasta, Tribunalul a respins și cererea de intervenție formulată în interesul AVAS de către fosta - -, actuala - I -. Văzând și prevederile art. 274. pr civ. precum și pentru respectarea principiilor contradictorialității, Tribunalul a dispus obligarea pârâtei reclamante la plata acelor cheltuieli de judecată care au fost dovedite prin înscrisurile depuse până la închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei sentințeau declarat apel, pârâta-reclamantă AVAS și reclamanta-pârâtă -
Prin motivele de apel, apelata AVAS solicită admiterea apelului, modificarea in parte a încheierii de ședință din data de 25.06.2007 si cea a ședinței din data 8.10.2007 raportat la menționarea in dispozitivul primei încheieri menționate mai sus, în mod eronat asupra așa-zisei depuneri de către apelantă pe cererea reconvenționala, a unei cereri precizatoare la cererea reconvențională peste termenul legal. Cu privire la acest aspect apelanta solicită anularea acestei mențiuni din dispozitivul încheierii menționate, dat fiind încheierea anterioară din data 2.04.2007 ce leagă instanța in sensul in care constată depunerea in termen, modificarea în parte a încheierii de ședință din data de 17.12.2007 cu privire la respingerea excepțiilor formulate de pârâta AVAS, respectiv cea a prematurității cererii de chemare in judecata, cea a tardivității modificării cererii de chemare in judecata si a lipsei calității procesuale pasive a apelantei în cererea principală în sensul admiterii acestor excepții. Pe fondul pricinii, apelanta solicită admiterea in parte a acțiunii principale în sensul in care aceasta nu putea fi obligată la plata către - - cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată la plata sumei de 3.145.750 USD reprezentând prețul a 2.486.756 acțiuni ale - - I numerotate de la 2.389.383 la 4.876.138. În privința intimatei - - apelanta consideră că aceasta nu a dobândit in mod legal drepturile pe care le pretinde, sens in care față de aceasta solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Cu privire la capătul doi al cererii principale de chemare in judecata se solicită verificarea timbrajului în raport cu majorările dobânzilor solicitate și în raport cu aceasta, respingerea acestui capăt de cerere ca insuficient timbrat, respingerea acestuia in totalitate ca urmare a neexigibilității creanței, creanță ce va deveni exigibilă la data pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile în acest litigiu, hotărâre constitutivă de drepturi. În măsura în care se va respinge cererea apelantei, aceasta consideră că instanța de judecata poate acorda dobânda legala cel mult de la data de 20.10.2000 (data la care a rămas irevocabilă hotărârea Curții Supreme cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de privatizare) până la data de 31.03.2001 termen limită ce leagă instanța prin cererea de chemare in judecată cu care a fost investită spre soluționare.
Apelanta mai solicită admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și precizată la termenul din 05.11.2007 pentru ca prin decizia pe care o va pronunța instanța de apel, să oblige in solidar intimatele - - si - - la plata sumei de 6.560.807,81 lei cu titlu de prejudiciu, cu obligarea intimatelor reclamante la plata cheltuielilor de judecata atât in fond cat si in apel.
Detaliind motivele de apel, apelanta AVAS susține următoarele:
1. Sub aspectul modificării în parte a încheierii de ședință din data de 25.06.2007 și cea a ședinței din data de 08.10.2007 raportat la menționarea în dispozitivul primei încheieri menționată mai sus, in mod eronat asupra așa-zisei depuneri de către apelantă pe cererea reconvențională, a unei cererii precizatoare la cererea reconvențională peste termenul legal, apelanta consideră că se impune sa anularea acestei mențiuni din dispozitivul încheierii menționate, dat fiind încheierea anterioară din data de 02.04.2007 ce leagă instanța în sensul în care constată depunerea în termen. Conform încheierii de la data de 02.04.2007 ( fila 102 ) în care se menționează: " Pe de altă parte, cererea reconvențională a fost formulată în cursul judecății în termenul prevăzut de art.119 pr. civ. Urmare a cesiunii intervenite intre si - -. AVAS a precizat cu cine înțelege să se judece în cererea reconvențională. Cum precizarea a fost făcută numai datorită modificării cadrului procesual de către reclamanta inițială, precizarea cererii reconvenționale este făcută in termenul prevăzut de art. 119.pr.civ." apelanta consideră că se impune și admiterea acestui capăt de cerere.
2. Sub aspectul modificării în parte a încheierii de ședinta din data de 17.12.2007 cu privire la respingerea excepțiilor formulate de pârâtă, respectiv: cea a prematuritătii cererii de chemare în judecată, cea a tardivității modificării cererii de chemare in judecată si cea a lipsei calității procesuale a acesteia în cererea principală in sensul admiterii acestor excepții, apelanta susține următoarele:.
2. Sub aspectul excepției prematurității formulării cererii de chemare in judecată realizata de - - se solicită admiterea acesteia, deoarece - - a devenit parte in proces ca urmare a încheierii contractului intitulat cesiune drepturi litigioase, deși acțiunea a fost promovată în instanță de către intimata reclamanta - -. Din păcate, susține apelanta, acesta operațiune s-a consumat nesocotindu-se dispozițiile art.720 indice 1.pr.civ. ce instituie obligativitatea îndeplinirii procedurii concilierii directe în litigiile comerciale evaluabile in bani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. În acest sens, legea reglementează expres aspecte cu privire la inițiativa convocării la conciliere, rezultatul concilierii, dovada privind realizarea procedurii și modalitatea efectuării acesteia. Nerespectarea acestei proceduri de către reclamant se sancționează cu respingerea cererii ca prematur introdusa (Decizia 504/08.02.2007 pronunțată de ICCJ Secția Comerciala).
Apelanta consideră că în mod greșit s-a respins acesta excepție prin încheierea din 17.12.2007 cu motivarea că OUG nr. 138/2000 prin care a fost introdusă obligativitatea concilierii prealabile a intrat in vigoare la 02.05.2001, ulterior formulării cererii de chemare în judecată, care reprezintă obiectul prezentei judecății că legea de procedura civila nu retroactivează.
Apelanta consideră că această motivare este criticabilă având in vedere că deși părțile au semnat contractul in data de 26.11.2001 conform art.7 din contract, data de producere a efectelor este 25.02.2002 contractul fiind aparent opozabil părților începând cu data depunerii în instanță, lucru consemnat prin încheierea de ședință din data de 25.02.2002. Apelanta apreciază că la acestă dată trebuie raportată incidența OUG nr.138/2000 prin care a fost introdusaă obligativitatea concilierii prealabile, care a intrat în vigoare la 02.05.2001. După cum se poate observa, începând cu acă dată sau anterior ei, dar ulterioară datei de producere a efectelor 25.02.2002, era imperios ca în paralel cu desfășurarea procesului anterior dobândirii calității procesuale active, intimata reclamanta - să realizeze concilierea. 2. Sub aspectultardivității modificării cererii de chemare in judecata - -, se arată că prin cererea înregistrata la Tribunalul București la data de 26.04.2001 intimata reclamanta " - a chemat in judecată pe pârâta AVAS pentru ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 3.630.956 USD formată din 3.145.750 USD, contravaloarea acțiunilor cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422/21.07.1998 la I și 482.846 USD cu titlu de dobânzi de 6% pe an conform Ordonanței 9/2000, calculate pentru 8.06.1998 - 31.03.2001. În data de 17.01.2003, cu ocazia depunerii de concluzii scrise (fila 174. 1880/2001 I) intimata reclamantă - - solicita instanței obligarea pârâtei AVAS la cu totul alte sume decât cele prevăzute in cererea introductivă de instanță și anume, pe lângă debitul principal, la plata de dobânzi anuale de 4,916% calculate la capital pentru perioada 08.06.1998-31.01.2001 și dobânzi legale de 6% pe an calculate la capital începând cu data de 1.01.2000 până la achitarea in întregime a creanței. Pentru dobânda anuală de 4,916% pentru perioada 8.06.1998-31.01.2001, se invoca drept temei de drept o adresă a - Suc. B M, în care se preciza că acel procent ar fi fost cuantumul dobânzii medii a pieței bancare. Pentru dobânda legală de 6% solicitată începând cu data de 31.01.2001 și pana la data achitării în întregime a creanței, reclamanta a indicat ca și temei de drept, dispozițiile art. 4 din OUG nr.9/2000. In mod evident, consideră apelanta, prin înscrisul intitulatConcluzii scrise,reclamanta a schimbat temeiul în drept al solicitării sale de obligare a pârâtei la plata de dobânzi legale. Astfel, se modifica cererea de chemare in judecata la doi ani de la data introducerii acțiunii, cu mult după prima zi de înfățișare, nesocotind dispozițiile art.132 alin.1 pr.civ.
2. Sub aspectullipsei calității procesuale a apelantei in cererea principala, se solicită admiterea acesteia pentru următoarele considerente.
In conformitate cu dispozițiile art. 9 alin.1 teza intai din OUG nr.88/1997, modificată si completată prin OUG nr.296/2000 " veniturile încasate de instituțiile publice implicate în vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale. " Apelanta nu este beneficiara reală a sumelor încasate cu titlu de preț al acțiunilor în contractual de vânzare- cumpărare de acțiuni nr.422/21.07.1998. In virtutea legii, susține apelanta, Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor, este beneficiarul legal si real al sumei încasate cu titlu de preț al acțiunilor si totodată singurul care ar putea avea eventual calitate procesuala pasiva intr-o acțiune având ca obiect restituirea prețului încasat in temeiul unui contract de vânzare cumpărare de acțiuni a cărei nulitate absolută a fost constatată irevocabil.
3.Pe fondul pricinii,se solicită admiterea in parte a acțiunii principale în sensul în care pârâta să fie obligată la plata către - - cu privire la primul capăt al cererii de chemare in judecata la plata sumei de 3.145.750 USD reprezentând prețul a 2.486.756 acțiuni ale - - I numerotate de la 2.389.383 la 4.876.138. In privința intimatei - - apelanta consideră că aceasta nu a dobândit în mod legal drepturile pe care le pretinde, sens in carem, față de aceasta solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate. Astfel, apelanta consideră că nu este titularul drepturilor pe care le pretinde. Nu s-a prezentat de către partea adversă nici un fel de mențiune cu privire la legea aplicabilă contractului de cesiune in Republica Cehă la 26.11.2001. Mai mult, apelanta consideră ca acest contract pentru a produce efecte in prezentul proces ar trebui să îndeplinească condițiile minimale, dar imperios stipulate de art. 1402.civ. respectiv prețul convenit pentru cesiunea drepturilor litigioase. Condiția se impune întrucât prin cererea reconvențională s-au dedus judecății pretenții pecuniare cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.1145 si art.1147 civ. Nu s-a prezentat de către intimata reclamantă nici o probă din care să rezulte că AVAS, prin reprezentanți legali, a consimțit la cesiunea drepturilor intimatei reclamante inițiale - -, in condițiile art.1149 civ. Urmare a negării cesiunii făcute de către apelanta parată in raport cu precizarea aflata la fila 68 dosar aceasta consideră că - nu poate pretinde drepturi ce nu au fost dobândite.
În raport cu cealaltă intimată-reclamantă, în considerarea excepției de la acest principiu, apelanta consideră că este vorba de cazul aplicarii principiuluinemo auditur propriam turpitudienem allegans, la actele juridice cu efect imoral sau cauza imorala. În acest sens, se susține că instanțele au statuat ca acțiunea în restituirea prestației nu este admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scop vădit imoral prin încheierea contractului, potrivit legii si regulilor de conviețuire în sensul art.1 si 3 din Decretul legii 31/1954, altfel ar însemna ca reclamantul să se bazeze pe propria sa turpitudine in susținerea acțiunii. Încă de la cumpărarea pachetului majoritar intenția firmei cehe a fost de a elimina de pe piață, firma - în acest sens este edificatoare fila nr. 61 din raportul de expertiza - declarația in scris a Director Economic din partea - - prin întocmirea Raportului privind trecerea pe cheltuieli excepționale a penalităților stabilite de in baza Hotărârii Tribunalului Galați: "Începând cu luna octombrie 1998, acționarul majoritar al, firma ceha a dispus sistarea plăților în numerar către cu scopul de a obține in acest fel intrarea ca furnizor de minereu pentru combinat". 3.1. Referitor la verificarea timbrajului in raport cu majorările dobânzilor solicitate apelanta solicită respingerea acestui capăt de cerere ca insuficient timbrat, fără a mai face vreo altă precizare referitoare la taxa de timbru pe care o consideră acesta necesară de achitat.
3.2. Cu privire la capătul doi al cererii principale de chemare în judecata, apelanta solicită respingerea acestuia în totalitate ca urmare a neexigibilității creanței, creanță ce va deveni exigibilă la data pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile in acest litigiu, hotărâre constitutivă de drepturi. În măsura in care se va respinge această cerere apelanta consideră că instanța de judecată poate acorda dobânda legală cel mult de la data de 20.10.2000 (dată la care a rămas irevocabilă hotărârea Curții Supreme cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de privatizare) până la data de 31.03.2001 termen limită ce leagă instanța prin cererea de chemare in judecată cu care a fost investita spre soluționare. Reclamanta a solicitat restituirea prestațiilor efectuate in temeiul unui contract constatat nul abia ulterior deciziei. De aceea, aceasta consideră ca creanța invocată de reclamantă nu este exigibilă, ci va deveni exigibila la momentul rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii ce se va pronunța in prezentul litigiu. Prin urmare, se susține, se vor putea cere dobânzi de la acea dată pentru viitor în măsura in care hotărârea îi va fi favorabilă. Consideră apelanta că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43.com, invocate ca temei al cererii de obligare la dobânda legala, cu efect retroactiv, calculate de la data încheierii contractului. Legea subordonează producerea efectelor principiilor nulității, inclusivrestitutio in integrum,de aplicarea principiului disponibilității si permite formularea de cereri de întoarcere a prestațiilor făcute în temeiul unui act nul in mod distinct după pronunțarea unei hotărâri judecătorești îndrituitoare. Obligația de restituire a prețului achitat de reclamanta având in vedere nulitatea absolută a contractului de privatizare se va naște prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată. Până la acel moment, apelanta consideră ca nu ne aflam in fața unei datorii comerciale lichide in sensul art. 43.com. deoarece Titlul V din cartea I a Codului Comercial se referă la obligațiuni născute din contracte comerciale și nu din hotărâri judecătorești constitutive de drepturi.
Astfel, obligația de plată in bani a prestației făcute în temeiul unui act nul devine exigibilă de la data la care se naște obligația legală de executare a hotărârilor judecătorești (art.371 indice 1.pr.civ.). Mai mult decât atât, mai arată apelanta, chiar daca prin absurd instanța ar respinge aceste susțineri, este incorect punctul de vedere al instanței de fond care aceasta a fost obligată la plata dobânzilor de 6% pe an de la 20.10.2000 până la achitarea integrală, atât conform raționamentului expus anterior cât și celui dezvoltat la punctul 2.b din motivele de apel întrucât instanța nu a fost investita cu acest lucru, dat fiind modificarea cererii de chemare în judecată la doi ani de la promovarea acțiunii introductive de instanță, nesocotind art. 132 indice 1.pr.civ. in acest sens instanța acordând ce nu s-a cerut.
4. Cu privire la cererea reconvențională așa cum a fost formulată si precizată la termenul din 05.11.2007, apelanta susține că instanța a respins-o ca nefondată pe considerentele că:" nu a făcut dovada existenței unor prejudicii cauzate de neîndeplinirea obligațiilor decurgând din clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Raportul de cauzalitate dintre scăderea valorii acțiunilor - și pierderile financiare suferite de acesta societate ale cărei acțiuni s-au aflat și în portofoliul AVAS nu rezultă din nici una dintre probele administrate in cauză, fie ele înscrisuri, expertize contabile sau răspunsuri la interogatorii. De asemenea nu rezultă nici implicarea cumpărătorului acțiunilor in managementul societății; nu s-a făcut dovada ca deciziile despre care A afirma ca au fost păgubitoare s-au luat de către - prin reprezentanții săi. Mai mult, AVAS tinde la recunoașterea răspunderii acționarului pentru managementul defectuos al celor pe care i-a desemnat să administreze concret societatea, răspundere care nu a fost și nu este reglementata de legea societăților comerciale, iar în legislația privatizărilor nu a fost reglementată la acea dată. O astfel de răspundere nu a fost reglementata nici prin contractul de vânzare-cumpărare, întrucât nu exista nici un temei pentru o asemenea răspundere."
Apelanta consideră că în mod greșit instanța a apreciat că pârâta nu a demonstrat prejudicii cauzate de neîndeplinirea clauzelor contractuale și pierderile financiare suferite de societatea si totodată că nu ar rezulta nici implicarea cumpărătorului acțiunilor în managementul societății, deoarece din raportul de expertiză încuviințat de către instanța de fond efectuat de către comisia de experți formată din expert contabil si expert contabil depus la Dosarul nr. 1880/2001. I aflat pe rolul Curtii de APEL BUCUREȘTI Sectia a VI-a Comerciala, la obiectivul nr.2 din raport privind " Reflectarea proastei gestiuni asupra cererii si ofertei de produse, urmată de scăderea vertiginoasa a comenzilor - pe piața reală și de capital", experții conchid ca exportul s-a diminuat considerabil până la incidența pierderii unor piețe tradiționale, cum de altfel s-a hotărât prin Decizia Consiliului de Administrație nr.42, art.2 din 22.04.1999 conform căreia rămâne centrul de comercializare a țevilor de precizie pentru clienții din Romania, decizie cât se poate de edificatoare. La fila nr.61 din raportul de expertiză, susține apelanta, se menționează declarația în scris a Director Economic din partea - - în care aceasta arată că: "Începând cu luna octombrie 1998, acționarul majoritar al, firma cehă a dispus sistarea plăților în numerar către cu scopul de a obține în acest fel, intrarea ca furnizor de minereu pentru combinat". Aceasta declarație a Directorului economic este considerată de apelantă pe deplin elocventă atât asupra intenției încă de la cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de a elimina de fapt firma întrucât era o firma concurentă si totodată și asupra modului in care acționarul majoritar, care deși nu se implica in managementul societății conform Legii 31/1990, de fapt s-a implicat cu o mănușă de fier. Expertiza relevă un prejudiciu pe relația -- de 1.841.882,94 USD. În relația cu firma COMPANIA, profitul nerealizat al este de 5.273,43 USD.
Totodată, experții stabilesc și prejudiciul suferit de AVAS (APAPS) la acea dată, ca urmare a gestiunii defectuoase in cazul A: 60.606.112.827 lei, iar in cazul B, analizând relația --, de 1.841.882,94 USD, relația -COMPANIA, de 28.740,70 USD, disponibilizări personal (ilegale soldate cu reîncadrarea acestora și plata drepturilor salariale restante) - 928.212,8 USD, onorarii avocați: 37.023,09 USD, deplasări membrii CA in Cehia. Nu se explică din ordinul cui au plecat acești membrii ai CA tocmai în patria acționarului majoritar, mai ales că potrivit aceleiași legi a societăților comerciale, ședințele CA se întrunesc la sediul societății.
Sintetizând din înscrisurile depuse la dosar, din expertizele efectuate si din aprecierea concretă a situației de fapt, apelanta consideră că rezultă următoarele:
AVAS a predat pârâtei o societate funcțională ale cărei acțiuni aveau o valoare de 6.100 lei in 1998 și a primit înapoi o societate falimentară, cu mari datorii la bugetul de stat si la partenerii contractuali și evident, ca o consecință firească a acestor factori, cu o valoare a acțiunilor mult diminuata. În speță, societatea a fost condusă în fapt de acționarul majoritar și indirect de către pârâta reclamantă - -. Decizia CA nr.47/27.05.1999 prevede că toate operațiunile de comerț se efectuează centralizat, conform sistemului de lucru din cadrul Z Grup astfel: "Toate proiectele de contracte pentru export se vor transmite la vicepreședintele Consiliului de Administrație, care le va prezenta pentru avizare la - după care contractele în cauza pot sau nu fi încheiate. "
Mai mult in Decizia CA nr. 70/24. 06.1999 se precizează că contractele de export import se vor realiza numai prin intermediul -. Totodată s-a precizat ca se va înființa o divizie de import-export care va funcționa la - in subordine - Praga. Această divizie urma să preia toate contractele - de import export si urma să le lucreze direct cu clienții și furnizorii, fără intermediar. În cuprinsul art. 3 din Decizia CA nr. 68/23.06.1999 se menționează că ordinea de execuție livrare pe trimestrul 1" 1999 și pe viitor se va stabili doar cu aprobarea -. În cuprinsul art.1 si 2 din Decizia CA nr.10/22.02.2000 se menționează ca toate proiectele pentru contracte pentru export se vor transmite pentru avizare la Praga. Contractele de export perfectate de - - nu mai sunt valabile (pagina 55-56 din raportul de contraexpertiza contabila). Implicarea certă a în activitatea comercială curentă a - a contribuit în mod direct la rezultatele financiare dezastruoase ale societății. În condițiile în care - era acționar majoritar și controla activitatea societății, nu exista nici o rațiune pentru care - să supervizeze și să dirijeze activitatea curentă a societății, nefiind parte in contractul de privatizare. În temeiul art.998 -999.civ. consideră apelanta, răspunde în solidar cu, ca răspundere civilă delictuală, iar cu privire la dreptul comercial solidaritatea se prezuma conform art.43 com. Ca urmare a Deciziei CA 42/22.04.1999 rămâne centrul de comercializare a țevilor de precizie pentru clienții din Romania. Exportul s-a diminuat substanțial pierzându-se piețe tradiționale cum ar fi: Austria, Germania, Italia, Spania. contabilă ilustrează in cifre exacte pierderile mari suferite de societatea privatizată, aferente controlului defectuos si cu rea credință exercitat de si asupra politicii de export (filele 55-59 Raport de expertiza). Acționarul majoritar prin intermediul prepușilor săi, a obligat societatea sa nu iși onoreze obligațiile contractuale asumate față de parteneri interni și externi și chiar să nesocotească efectele unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Litigiile avute cu G, si au adus societății un prejudiciu de 1,85 milioane USD (pag.62-63 din contraexpertiza contabila). Totodată, se susține, deși inițial s-a aprobat înființarea a trei societăți, așa zis independente prin decizie CA, ulterior s-a înființat doar COMPANIA - firmă. Prin decizia CA nr. 46/22.04.1999 s-a decis că produsele declasate in - - se vor comercializa prin. Ca urmare a diminuării reale a acțiunilor prejudiciul AVAS este de -,12 USD. Valoarea totala a prejudiciului este de 6.560.807,81 USD.
II. În motivarea apelului său, apelanta - a susținut că instanța de fond, deși a soluționat legal și temeinic fondul pricinii, aceasta a nesocotit dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă și a acordat o sumă mai mică decât s-a cerut și probat în cauză, respectiv numai suma de 101.978, 111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rămânând o diferență de 110.215, 91 RON neacordată. De aceea, apelanta - solicită admiterea apelului său, modificarea sentinței apelate în parte, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 110.215, 91 RON, cu acest titlu.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de apelante în cele două apeluri formulate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, în limitele prevăzute de art. 295 alin. 1 din pr. civ. Curtea apreciază că apelul declarat de apelanta - pârâtă-reclamantă AVAS, este nefondat și va fi respins ca atare, iar apelul declarat de apelanta - este fondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește apelul declarat de AVAS, acesta este nefondat, deoarece criticile invocate de această apelantă sunt neîntemeiate, după cum urmează:
1. Referitor lacriticile aduse încheierii din 25.06.2007 ( fila 177 din dosarul Tribunalului nr-) și încheierii din 08.10.2007 ( filele 191-193 din același dosar), Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece prin cele două încheieri, Tribunalul nu a apreciat asupra tardivității depunerii vreunei cereri precizatoare la cererea reconvențională formulată de AVAS, aspectele soluționate prin cele două încheieri fiind total diferite de cele susținute de apelantă prin motivele de apel. În ce privește încheierea din 25.06.2007, Curtea constată că prin dispozitivul acesteia, Tribunalul nu a luat nici o măsură care să privească eventuala excepție a tardivității depunerii cererii precizatoare la cererea reconvențională, ci a dispus doar:" Acordă termen la 10.09.2007 []" ( fila 177 verso).
De asemenea, nici prin încheierea din 08.10.2007 (fila 193),Tribunalul nu a dezlegat problema tardivității depunerii cererii precizatoare la cererea reconvențională, statuând doar împrejurarea că susținerile AVAS formulate cu privire la îndreptarea unor erori materiale strecurate în dispozitivul încheierii din 28.05.2007 ( fila 170 verso) constituie aspecte de judecată ce nu pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 din pr. civ. ci numai prin intermediul căilor de atac.
Pe de altă parte, chestiunea aprecierii ca fiind depusă în termen legal, cererea precizatoare prin care pârâta AVAS a indicat persoanele cu care înțelege să se judece în cererea reconvențională, doar ca efect al modificării cadrului procesual prin cesiunea de drepturi litigioase efectuată de reclamantă (fila 20 din dosarul Tribunalului), nu constituie o critică ce ar atrage schimbarea unor încheieri de ședință, de vreme ce apelanta nu poate pretinde o vătămare în sensul art. 105 alin. 2 din pr. cv. cererea sa reconvențională, astfel cum a fost precizată, primind o dezlegare în fond, judecătorul fondului statuând asupra tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale invocate de pârâta-reclamantă AVAS față de - și -, concluzionând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții. Mai mult, modul sinuos în care judecătorul fondului a procedat la rectificarea unor încheieri de ședință, la aprecierea ca fiind interlocutorii a unor încheieri anterioare pronunțate de instanțele în fața cărora s-a aflat pricina, înainte de declinarea competenței în favoarea sa, nu este de natură a atrage schimbarea soluției pronunțate de acesta, de vreme ce nici una dintre părți nu poate pretinde că a fost vătămată în vreun drept procesual al său sau că dreptul subiectiv dedus judecății nu a fost analizat în întregime prin modul cum a fost judecată pricina. Sub acest aspect, Curtea constată că Tribunalul a procedat la soluționarea în fond a cererii reconvenționale formulate de pârâta AVAS, astfel cum a fost precizată, ceea ce înseamnă că, în final, acesta a considerat că cererea precizatoare este formulată în termen, soluționând fondul său.
2. Cu privire lacriticile aduse încheierii din 17.12.2007, prin care Tribunalul a respinsexcepțiile prematuritățiicererii de chemare în judecată,a tardivității modificării cereriișia lipsei calității procesuale a pârâtei AVAS, Curtea constată de asemenea că acestea sunt nefondate.
2.Excepția prematurității cererii de chemare în judecatăinvocată de pârâta AVAS a fost respinsă în mod legal și temeinic de către Tribunal, care a apreciat corect sub aspectul aplicării legii procesuale civile în timp, că dispozițiile art. 7201din pr. civ, ( intrate în vigoare la data de 02.05.2001) nu pot fi aplicate cu efect retroactiv la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta la data de 26.04.2001 ( a se vedea rezoluția aplicată pe cererea de chemare în judecată - fila 1 din dosarul nr. 4641/2001 format pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială).
Astfel, potrivit art. 725 alin. 1 din pr. civ. ( așa cum a fost acesta modificat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138 aprobată prin Legea nr. 219/06.07.2005)" Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,[] ". În ce privește însă norma cuprinsă în art. 7201din pr. civ. aceasta instituie necesitatea îndeplinirii unei proceduri prealabileanterior introducerii cererii de chemare în judecată, fiind astfel reglementată cao condiție specială de exercitare a acțiunii comerciale, ce se cere a fi îndeplinită la momentul exercitării demersului judiciar. Or,la data de 26.04.2001, când s-a formulat cererea de chemare în judecată, nu era reglementată obligativitatea acestei proceduri, astfel că regularitatea formulării cererii de chemare în judecată nu trebuia apreciată și în funcție de această condițieintrodusă în legislația procesuală ulterior.Prin urmare, reclamantei nu i se poate pretinde ca ulterior introducerii cererii, să procedeze la efectuarea unei proceduri ce a fost introdusă de legiuitorul procesual, ulterior înregistrării cererii la instanță.
Susținerile apelantei AVAS în sensul că cesionara de drepturi litigioase, -, care a preluat poziția procesuală a cedentei a devenit parte în proces ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 7201din pr. civ. și că, astfel, aceasta era obligată să procedeze la efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, nu pot fi primite, deoarece aceasta nu a dobândit drepturi procesuale noi ( ca efect al contractului de cesiune de drepturi litigioase), ci aceastaa preluat exclusiv acele drepturi procesuale pe care reclamanta le-a dobândit în procesul civil de față ( începând cu data de 26.04.2001). Cum procedura concilierii directe are natura unei condiții speciale de exercitare a acțiunii civile, instituită de legea procesual civilă,începând cu data de 02.05.2001, cesionarei drepturilor litigioase ale reclamantei nu i se pot impune obligații procesuale noi, diferite de ale cedentei sale ( respectiv reclamantei inițiale), deoarece aceasta preia poziția procesuală a autoarei sale, astfel cum s-a cristalizat aceasta începând cu data de 26.04.2001, până la data intervenirii cesiunii.
2.În ce priveșterespingerea excepției tardivității modificării cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază de asemenea, că soluția primei instanțe este legală, deoarece modificarea cuantumului dobânzii legale pretinse de către reclamantă prin cererea introductivă nu are natura unei modificări a cererii de chemare în judecată, fiind în condițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 din pr. civ. permisă și după prima zi de înfățișate, însuși legiuitorul apreciind că aceasta nu se socotește ca fiind o" modificare a cererii",ci ca ocerere de mărire sau micșorare a câtimii obiectului cererii. În acest sens, reclamanta nu a pretins sume de banicu un alt titlu decât dobânda legală, însă a precizat cuantumul acesteia, în raport de unele calcule noi și ca efect al trecerii timpului și al curgerii acestor dobânzi în continuare.
Mai mult, această critică nu este justificată nici de un interes procesual rezultat din soluția dată asupra fondului de către Tribunal, de vreme ce instanța a acordat reclamantei doar dobânda legală calculată la procentul de 6% pe an, fără a stabili și alte sume datorate cu același titlu, ce au fost pretinse de reclamantă prin această precizare a acțiunii. Cum apelul trebuie să privească doar soluția dată de instanță și considerente ce țin de aplicarea greșită a legii sau de alte aspecte ce țin de temeinicia acesteia raportată la vătămarea părții care exercită calea e atac, această critică va fi respinsă ca nefondată și pentru acest considerent.
2.Referitor la modul de soluționare aexcepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS, Curtea reține că acesta a fost corect, legal și temeinic, deoarece obligația de restituire a prețului, ca efect al repunerii părților în situația anterioară (restitutio in integrum), ca o consecință firească a anulării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422/21.07.1998, încheiat între AVAS ( fost FPS), în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător,incumbă exclusiv cocontractantului, nicidecum unei terțe persoane de acest contract.
Astfel, unul din efectele declarării nulității unui act juridic, este" REPUNEREAPĂRȚILORÎN SITUAȚIA ANTERIOARĂ", astfel încât mecanismul ce guvernează efectele nulității este același cu cel al încheierii actului juridic. Altfel spus, principiul relativității efectelor contractului reglementat de art. 973 din civil, care stabilește"Convențiile n-au efect decât între părțile contractante."( cunoscut și sub forma adagiului în limba latină"res alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest")cuprinde în conținutul său și principiul potrivit căruia restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unui contract ce ulterior a fost anulat, incumbă exclusiv părților.
Dacă pârâta AVAS ar putea pretinde ca suma de bani încasată de aceasta în temeiul contractului și virată în contul Statului, să fie restituită de acesta, în temeiul unei dispoziții legale, această chestiune ține de posibilitatea chemării în garanție a Statului de către AVAS între care se pretinde existența unor raporturi obligaționale decurgând din lege, nicidecum de crearea vreunui raport juridic direct între reclamantă și Statul Român. De aceea, este evident că pârâta AVAS ( fostă FPS), în calitatea sa de cocontractant, este persoana față de care reclamanta ar putea pretinde restituirea prețului încasat, ca efect al nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, existând astfel identitate între persoana AVAS și persoana cu care reclamanta s-a aflat într-un raport juridic ce a fost anulat ulterior și față de care acesta pretinde dreptul său subiectiv la restituirea prețului.
3. Pe fondul cauzei, criticile aduse de apelantă sunt de asemenea nefondate, după cum urmează:
3.Susținerile apelantei legate de lipsa caracterului de titular al drepturilor litigioase a - A, deoarece aceasta "" cesiunea efectuată între reclamanta inițială și -, sunt neîntemeiate, deoarece contractul de cesiune de drepturi litigioase ( ca un act juridic cu efecte procesuale) nu a fost anulat, nu s-a desființat pe vreo altă cale, iar pârâta AVAS nu a învestit instanța pe calea cererii reconvenționale cu vreun capăt de cerere având ca obiect nulitatea acestuia. Simpla negare a actului juridic al cesiunii (filele 34-35 din dosarul nr. 1880/2001 ) nu este de natură a atrage ignorarea sa de către instanță și stabilirea în această modalitate procesuală nelegală, a lipsei de calitate procesuală a cesionarei de drepturi litigioase, în lipsa unei învestiri cu un petit distinct, de către pârâta AVAS. Invocarea dispozițiilor art. 1149 din civil și a altor dispoziții cuprinse în Secțiunea IV din cadrul Capitolului VIII intitulat " Stingerea obligațiilor", secțiune ce reglementează " Compensația", ca mod de stingere a obligației, este străină de cadrul procesual de față, deoarece invocarea compensației s-ar putea discuta numai după stabilirea unor obligații reciproce, deopotrivă exigibile etc. Pe de altă parte, nu există vreun text de lege care să impună necesitatea acordului prealabil al adversarului din demersul judiciar, pentru încheierea valabilă a cesiunii de drepturi litigioase, astfel că pârâta AVAS nu poate pretinde lipsa acordului său ca un motiv de inopozabilitate a acestuia. De aceea, critica apelantei pe acest aspect a fost apreciată de C ca nefondată.
3.1.În ce privește critica incompletă a apelantei legată de timbrajul insuficient al capătului de cerere referitor la dobânzile pretinse de reclamantă, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată în fapt și în drept, din recipisele de consemnare a taxei de timbru existente la dosar rezultând că cererea principală formulată de reclamantă a fost suficient timbrată, apelanta neprecizând care ar fi diferența neachitată.
3.2.Referitor la susținerile apelantei AVAS cu privire la neexigibilitatea creanței principale și, în consecință, la netemeinicia soluției primei instanțe de acordare a dobânzii legale, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece împrejurarea că dobânda legală a fost pretinsă de reclamantă pe calea unei cereri accesorii în raport cu capătul principal al cererii având ca obiect restituirea prețului și faptul că aceasta urmează soarta principalului ( conform principuluiaccesorium sequitur principale) nu sunt de natură a atrage respingerea acestui capăt de cerere sub motiv că nu este vorba de o creanță exigibilă.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, obligația de restituire a prețului încasat de AVAS în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ce a fost declarat nul printr-o hotărâre irevocabilă, se impune ca efect al nulității acestui contract, efect retroactiv, decurgând din principiul și mai general al nulității potrivit căruia actul juridic nul se consideră că nu a existat niciodată și acesta nu produce nici un efect (quod nullum est nullum producit effectum).
Or, acesta fiind temeiul juridic al acțiunii reclamantei, al cărui petit este alcătuit dintr-un capăt de cerere principal ( restituirea prețului) și un capăt de cerere accesoriu ( privind dobânda legală aferentă sume încasate cu titlu de preț), rezultă că susținerea apelantei în sensul că mai înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de obligare la restituirea prețului, nu se putea pretinde dobânda legală, este neîntemeiată. Caracterul exigibil al creanței constând în prețul ce se cuvine a fi restituit reclamantei ca efect al nulității contractului, nu trebuie raportat la data la care hotărârea judecătorească de restituire rămâne definitivă, ci la momentul la care plata prețului apare ca fiind necuvenită, în raport de anularea titlului juridic în temeiul căruia s-a încasat acest preț ( adicădata de 20.10.2000, la care s-a pronunțat decizia nr. 5028/20.10.2000 de către Curtea Supremă de Justiție) și, mai ales de cunoașterea de către AVAS a acestei împrejurări.
Prin urmare, de la acea dată se consideră exigibilă obligația pârâtei AVAS de restituire a prestației efectuate în temeiul contractului declarat nul ( plata prețului), astfel că, în mod corect Tribunalul a calculat de la acea dată dobânda legală și a dispus obligarea pârâtei la plata acesteia.
Mai mult, susținerea de către apelantă a caracterului constitutiv de drepturi al hotărârii judecătorești prin care pârâta a fost obligată la restituirea prețului încasat în temeiul unui act juridic ce a fost anulat, este incompatibilă cu principiul ce guvernează efectele nulității, constând în desființarea cu efect retroactiv a actului juridic.
Altfel spus, prin judecata civilă de față nu se stabilesc raporturi juridice noi ( inexistente anterior formulării cererii), ci instanța procedează doar la o repunere a părților în situația anterioară nașterii raportului juridic civil ( stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni) ce a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă pronunțată la data de 20.10.2000. Mai mult, îndreptățirea subiectivă a reclamantei de a pretinde restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat exista chiar și în cadrul acțiunii având ca obiect nulitatea actului, aceasta optând însă pentru formularea sa separată, opțiune procesuală ce ține de liberul acces la justiție al acesteia. Cu atât mai mult, reclamanta are îndreptățirea de a solicita în cauza de față, pe calea cererii accesorii, dobânda legală aferentă sumei pretinse pe calea cererii principale.
În fine, potrivit art. 294 alin. 2 din pr. civ." Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. [] ", astfel că aprecierea apelantei în sensul că reclamanta ar fi trebuit să aștepte să dețină o hotărâre executorie privind restituirea prețului pentru ca numai după aceea să pretindă dobânda legală, nu poate fi primită.
În ce privește limitarea în timp a acestei obligații, susținută de apelantă ca fiind până la data de 31.03.2001, această susținere este neîntemeiată deoarece dobânda aferentă sumei achitate cu titlu de preț de către reclamantă, preț care după anularea contractului se cuvine a fi restituit va curge până la data plății efective, respectiv până la momentul restituirii debitului principal, nicidecum doar până la această dată de 31.03.2001.
4. În ce privește criticile apelantei legate desoluționarea cererii reconvenționale, Curtea de asemenea, le apreciază ca nefondate, deoarece, așa cum reține și Tribunalul, pe parcursul judecării cauzei, nu s-a făcut dovada de către pârâta AVAS că prin fapte ilicite, și - au cauzat prejudiciile evaluate de AVAS și pretinse de la acestea ( faptele decurgând din neexecutarea unor obligații contractuale sau din delicte civile).
În acest sens, Curtea constată că nu există o legătură de cauzalitate între pierderile suferite de - în perioada evocată de pârâtă și faptele descrise de aceasta, respectiv cele rezultând din hotărârea Consiliului de Administrație nr. 42/1999 și Declarația Director Economic. Apelanta nu arată care ar fi dovezile din care să rezulte atât caracterul ilicit al faptelor (dispozițiile legale sau contractuale încălcate de cele două pârâte în cererea reconvențională),vinovățiaacestora în săvârșirea pretinselor fapte șilegătura dintre faptele ilicite și prejudiciul pretins.
Din rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauză, care au relevanță numai în ce priveștepărerea experților asupra unor chestiuni de fapt( calculul pierderilor suferite de societatea comercială în cauză) rezultă pierderile suferite într-o anumită perioadă, însă stabilirea acestora nu echivalează nicidecum cu considerarea ca fiind dovedite a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale ( ce și chestiuni de drept ce se cer a fi dezlegate de către instanță), așa cum acreditează ideea apelanta.
Afirmațiile apelantei în sensul că relațiile cu o anumită " firmă-" ale - ( COMPANIA ), precum și modul de derulare a relațiilor comerciale cu și cu ( care ar fi îmbrăcat forma delictului civil ) sunt total neavenite și presupun simple prezumții pe care judecătorul nu își putea baza o soluție contrară ( pretinsă de apelantă ), care nefiind coroborate și cu alte probe, nu pot conduce la atragerea răspunderii civile delictuale ( art. 1203 din civil reglementând forța probantă a prezumțiilor simple și caracterul acestora de a naște probabilitatea).
Pornind de la dispozițiile art. 998-999 din civil, precum și ale art. 129 alin. 1 din pr. civ. cu referire la art. 1169 din civil, Curtea reține că apelanta-pârâtă avea obligația procedurală de a proba susținerile și afirmațiile sale legate de săvârșirea unor fapte ilicite (demonstrarea caracterului ilicit al acestora), de producerea prejudiciului prin aceste fapte și, mai ales, de legătura de cauzalitate între acele fapte și acel prejudiciu.
Or, așa cum reține și Tribunalul, pârâta s-a limitat la a interpreta niște măsuri manageriale luate printr-o hotărâre a Consiliului de Administrație, ca fiind ilicite, fără a preciza expres și a dovedi că acestea îmbracă forma delictului civil și, în consecință, că prin aceasta, în patrimoniul AVAS s-a produs un prejudiciu evaluat la sumele menționate în cererea sa reconvențională.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. va respinge apelul formulat de pârâta-reclamantă AVAS, ca nefondat.
II. În ce privește apelul declarat de reclamantă, exclusiv pe aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordat de către Tribunal, Curtea apreciază că acesta este fondat. Astfel, în raport de culpa procesuală a pârâtei AVAS rezultată din soluția pronunțată, respectiv din nerestituirea de bună-voie a prețului încasat în temeiul contractului anulat și crearea disconfortului pentru reclamantă de a formula o acțiune în justiție pentru aceasta, de a apela la forța de constrângere a statului pentru valorificarea dreptului său (în condițiile în care art. 3711alin. 1 și 2 din pr. civ. stabilescprincipiul executării de bunăvoie a obligației), mai ales în condițiile în care soluționarea acesteia a durat de la data de 26.04.2001 până în februarie 2008, Curtea apreciază că reclamanta era îndreptățită la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul acestei judecăți.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a avansat plata unor sume de bani, constând în taxe de timbru (500.000.000 ROL- fila 42 din dosarul nr. 4641/2001 al Tribunalului și 519.781.111 ROL- fila 43 din dosarul nr. 4641/2001 al Tribunalului), sume ce au fost acordate de către prima instanță, precum și înonorarii de avocatcorespunzătoare prestațiilor juridice efectuate de avocații ce au reprezentat-o pe aceasta de la declanșarea prezentului litigiu, până la soluționarea în fond a cererii sale ( 11.500 EURO, sumă ce rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul Tribunalului lafilele 218-219) ca fiind achitată către avocatul ce a reprezentat pe reclamantă în fața instanțelor, ce nu au fost acordate de către Tribunal ( acesta fiind obiectul apelului).
Dovezile privind achitarea onorariilor avocațiale au fost depuse de către reclamantă la data de 04.02.2008, respectiv înainte de pronunțarea instanței asupra cererii principale ( ce a avut loc la data de 18.02.2008), astfel că, în lipsa invocării de către partea adversă a unei vătămări pentru depunerea acestor înscrisuri după ce au avut loc dezbaterile în fond, Tribunalul nu putea ignora aceste dovezi. Mai mult, dacă aprecia că se impune comunicarea acestora către pârâta AVAS, avea posibilitatea repunerii pe rol a cauzei, pentru discutarea în contradictoriu a cererii accesorii referitoare la cheltuielile de judecată, nicidecum de a respinge în fond acest capăt de cerere, pentru acest motiv.
Prin urmare, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ., va admite apelul declarat de -, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta AVAS și la plata sumei de 72.313 lei ( contravaloarea a 11.500 EURO, calculată la un curs leu/euro de 3,8545 din data de 08.12.2008), reprezentând diferență de cheltuieli de judecată neacordată de către Tribunal.
III. De asemenea, intimata a fost nevoită ca în prezentul apel să avanseze plata unor cheltuieli de judecată pentru a-și asigura apărările în raport cu apelul declarat de AVAS ( onorariu de avocat), iar față de culpa procesuală a apelantei AVAS rezultată de această dată din modul de soluționare a apelului său, ce a fost apreciat ca nefundat de către C, Curtea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ. va obliga pe apelanta AVAS la plata acestor cheltuieli către această intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2260/18.02.2008 și a încheierilor din data de 25.06.2007, din 08.10.2007, din 17.12.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă -. cu sediul ales la Cabinetul de Avocat, din B,-, Bl. 84,. 1,. 5,. 21,. 6,. 26, cu intimata-reclamantă - pârâtă. cu sediul ales în B, Str. G- nr. 28,. 5, sector 1, la avocat, cu intimata - intervenientă - I., cu sediul în I, nr. 132, județul I, ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă - împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta AVAS și la plata sumei de 72.313 lei ( RON) cu titlu de cheltuieli de judecată (diferență neacordată) către reclamanta -
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelanta AVAS la plata sumei de 110.354,61 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, către intimata
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 08.12.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.Jud.
Ex.6
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
