Spete pretentii comerciale. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 62
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant SC SA și pe intimat. DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței 1728/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus concluzii scrise iar dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea apelantei de amânare a pronunțării pentru a depune concluzi scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 03.07.2009, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 1728 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași -Secția Comercială și de contencios Administrativ s-a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a prematurității acțiunii.
S-a admis acțiunea comercială introdusă de reclamantul Societatea de Investiții Financiare Muntenia, cu sediul în B, nr. 16, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul cu sediul în I, bd. - I nr. 3.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 494.074,90 lei RON reprezentând contravaloarea celor 172.676 acțiuni deținute de Muntenia la I ca urmare a retragerii din societate precum și suma de 8.127,27 lei RON taxă de timbru.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la acest Tribunal sub nr. 11503/2006 reclamanta Societatea de Investiții Financiare Muntenia a chemat în judecată pârâta "" I pentru a fi obligată la plata sumei de 494.074,90 RON reprezentând c7valoarea celor 172.676 acțiuni deținute de Muntenia la I ca urmare a retragerii din societate în temeiul art. 134 din Legea nr. 31/1990, să se dispună actualizarea sumei la care pârâta va fi obligată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății, cu dobânda de referință a BNR aferentă perioadei respective și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta "" Iad epus întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondată a acțiunii invocând excepția inadmisibilității acesteia și ulterior a prematurității cererii.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța va soluționa prioritar excepțiile în sensul respingerii acestora.
Pârâta susține nejustificat că reclamanta nu poate face o evaluare unilaterală a c/valorii acțiunilor pe care le-a deținut și prin urmare acțiunea ar fi inadmisibilă, argument ce nu poate fi însușit de instanță chiar dacă valoarea medie determinată a acțiunilor trebuia făcută conform art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, dar nefinalizată nici până la data soluționării acțiunii datorită atitudinii pasive a pârâtei.
De asemenea, excepția prematurității va fi respinsă deoarece reclamanta nu poate fi obstrucționată în valorificarea dreptului său de a primi contravaloarea acțiunilor deținute până la momentul efectuării unei expertize contabile complexe de evaluatori autorizați, pârâta acționând contrar disp. art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Pe fond acțiunea este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Este necontestat faptul că reclamanta Muntenia a avut calitatea de acționar la "" cu un aport la capitalul social de 172.676 acțiuni însă, urmare a Hotărârii generale extraordinare a acționarilor din 09.07.2003 prin care s-a schimbat sediul social al firmei din P, în I, s-a depus declarația de retragere din "" cu consecința obținerii c/valorii celor 176.676 acțiuni deținute până la retragerea din societate.
Prin adresa nr. 737/26.11.2003 se confirmă că "" a luat act de solicitarea Muntenia de a se retrage din această societate care va acționa conform prevederilor legale pentru determinarea valorii medii a acțiunilor în vederea răscumpărării potrivit art. 133 din legea nr. 31/1990 modificată și completată prin Legea nr. 161/2003.
Cum reclamanta nu a primit contravaloarea acțiunilor deținute, în mod just s-a adresat instanței competența în scopul valorificării dreptului său.
Astfel, disp. art. 134 alin. 4 din legea nr. 31/1990, modificat prin pct. 77 al art. I din legea nr. - prevăd că "prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu disp. art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație".
Prin urmare reclamanta era obligată a se conforma prevederilor legale susmenționate în scopul plății c/val. acțiunilor reclamantei de îndată, începând cu data retragerii din societate la 26.11.2003, având la dispoziție cadrul legal în sensul cererii de numire a expertului în condițiile art. 38 și 39 din legea nr. 31/1990 republicată și actualizată.
Diligențele reclamantei în scopul acțiunii contravaloarea acțiunilor s-au materializat și în protocolul încheiat între părți la data de 05.03.2004 prin care "" se angajează să ducă la îndeplinire activitatea de evaluare a societății spre a da eficiență cererii de răscumpărare a acțiunilor Muntenia de către ""
Prin întâmpinare pârâta recunoaște nefinalizarea evaluării și afirmă că nu se poate da curs solicitării reclamantei de a se efectua în cauză a expertizei contabile deoarece activitatea de evaluare trebuie făcută de evaluatori atestați agreați de instituții competente, situație în care instanța constată că pârâta, cu rea-credință nu a evaluat acțiunile reclamantei nici după 3 ani și 10 luni de la data retragerii din societate, astfel că reclamanta este îndreptățită a primi de la pârâtă suma de 494.074,90 lei RON conform propriei evaluări, dându-se astfel eficiență disp. art. 134 (4) din legea nr. 31/1990 actualizată până la 29.06.2007.
Fiind în culpă procesuală pârâta a suportat și cheltuielile de judecată în baza art. 274 Cod procedură civilă
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC "" SA I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare.
Primul motiv de apel -arată pârâta "" SA - se referă la faptul că în mod eronat instanța de fond a constatat că aceasta recunoaște că nu poate da curs efectuării unei expertize contabile, în condițiile în care a cerut și a plătit o expertiză contabilă judiciară ce nu a mai putut fi realizată întrucât instanța a înlăturat-o nemotivat. Prin aceasta, consideră apelanta, nu a mai putut administra cea mai importantă probă din dosar, întrucât instanța a considerat că nu mai e necesară.
Prin urmare, primul motiv de apel se referă la decăderea tacită și nemotivată din proba cu expertiza.
Astfel, la termenul de probe din 07.03.2007, din dosarul sus menționat, i s-a dat pârâtei -apelante cuvântul inițial la probe tocmai pentru a fi determinată să plătească o probă pe care intimata -reclamantă o solicitase încă din cererea de chemare în judecată, precum și la termenele anterioare. Arată că ordinea în care s-a dat cuvântul este consemnată și în caietul grefierului, astfel că încă de la acest moment este evident faptul că instanța deja prejudecase fondul și consideră că pârâta trebuie să plătească toate cheltuielile aferente acestui proces. Totodată, la același termen s-a dispus solicitarea unei adrese cu experți contabili. Deși a cerut un termen scurt de maxim 5 zile pentru a depune în scris obiectivele, în condițiile în care oricum nu se cunoștea numele expertului, i-a fost respinsă cererea, fiind obligată să accepte obiectivul intimatei -reclamante fixat de aceasta la un termen anterior, în care solicitase să i se admită acestei proba expertizei.
Precizează că la următorul termen, expertul desemnat a transmis o adresă instanței precizând că nu poate efectua expertiza întrucât nu are calificările profesionale necesare, situație în care s-a decis desemnarea unui alt expert. Acesta însă s-a prezentat în fața in stanței solicitând un onorariu de minim 10.000 euro, adică de zece ori mai mult decât onorariul fixat inițial. Întrucât pârâta s-a opus la plata acestei sume exorbitante, in stanța a desemnat din nou expertul inițial deși aceasta a cerut un altul și deși instanța cunoștea faptul că primul expert refuzase deja lucrarea pe motivul întemeiat al nepregătirii profesionale. Când expertul a refuzat din nou lucrarea, instanța s-a considerat lămurită și fără aod ecade din probă, a dat cuvântul pe fond.
În aceste condiții, nu se poate reține culpa pârâtei, pentru că primul expert era incompatibil, iar al doilea exagerat de scump. În condițiile în care a solicitat și plătit proba, nu se poate reține că pârâta a afirmat că nu se poate da curs efectuării expertizei.
Precizează că dispozițiile art. 134 din Legea 31/1990 modificată stabilesc imperativ că:
"Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin 2 metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării".
Aceste metode de evaluare pot fi împărțite în 3 categorii, fiecare cu sudiviziuni: metoda pe bază de venit (prin capitalizarea profitului ori actualizarea fluxului de,lichidități -discounted cash flow), metoda prin comparație (prin comparative cu tranzacții cu pachete minoritare, ori prin comparative cu vânzări de firme necotate, ori prin comparative cu tranzacții anterioare cu subiectul evaluării) și metoda pe bază de active (luând în considerare fie activul net corectat -, fie activul nete de lichidități -ANL).
Intimata -reclamantă a indicat o singură metodă, cea pe bază de active. Deși pârâta a solicitat instanței ca evaluarea să se facă prin celelalte două metode, instanța a transmis adrese către experți solicitând ca evaluarea să se facă numai prin metoda aleasă de cealaltă parte, deși pârâta plătea expertiza și erau obligatorii 2 metode.
În aceste condiții, un al doilea motiv de apel se referă la faptul că pârâta a fost lipsită de dreptul la un proces echitabil, drept stabilit atât prin dispozițiile art. 26 din Constituția României, cât și prin art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, reclamanta -intimată Muntenia a solicitat respingerea ca nefondat a apelului pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. 2) (actual 134) din Legea nr. 31/1990 -nemodificată prin Legea nr. 441/2006 -"costurile generate de efectuarea expertizei se suportă de societatea în cauză".
Așadar, legiuitorul dispune fără echivoc prin norma invocată mai sus modalitatea de stabilire a contravalorii acțiunilor depuse de acționarul retras din societate.
În speță, așa cum rezultă din actele de la dosar, anterior promovării acțiunii societatea intimată a cerut apelantei să se conformeze dispozițiilor art. 133 (134) din, fapt pe care aceasta l-a refuzat.
În cadrul soluționării litigiului pe fond, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile în temeiul dispozițiilor art. 133 din, de fapt a dispus ceea ce trebuia să facă apelanta, dacă ar fi dorit să se conformele legii.
Din actele și lucrările dosarului reiese cu claritate faptul că apelanta a refuzat achitarea onorariului de expert pentru Compania Lichidatori, deoarece onorariul cerut ar fi fost prea mare, deși aceasta, prin adresa către instanță, a arătat doar că onorariul pentru o astfel de expertiză este de peste 30.000 lei.
Ca atare, consideră că primul motiv de apel invocat de apelantă și anume "decăderea tacită și nemotivată din probă" este neîntemeiat atât timp cât aceasta înțelege să aducă un singur argument în susținerea acestuia și anume: citează "nu se poate reține culpa noastră pentru că primul expert era incompatibil, iar al doilea exagerat de scump".
1-obligația efectuării expertizei contabile în situația retragerii din societate a unui acționar revine societății ca și costurile legate de această operațiune, fie că înțelege să o facă pe cale amiabilă - fără a mai fi nevoie de intervenția instanței -, fie în cadrul procesual al unei acțiuni în realizarea dreptului.
Așa fiind, consideră că apelanta nu face altceva decât să își invoce propria culpă în susținerea apelului, argument inacceptabil, urmărind de fapt tergiversarea punerii în executare a sentinței apelate.
În ce privește susținerea că, citează "am fost lipsiți de dreptul la un proces echitabil," și aceasta este nefondată deoarece instanța de fond a acordat nu mai puțin de 12 termene de judecată, în cea mai mare măsură la solicitarea intimatei, termene înlăuntrul cărora aceasta a avut posibilitatea legală de a-și formula apărările așa cum consideră de cuviință.
Susținerea apelantei în sensul că "am fost lipsiți de cea mai importantă probă de natură să demonstreze netemeinicia pretențiilor intimatei -reclamante" este total nefondată și demonstrează reaua credință a acesteia întrucât dacă apelanta ar fi avut obiecții cu privire la suma solicitată prin cererea de chemare în judecată trebuia să susțină efectuarea expertizei în cauză iar nu să reclame costurile prea mari ale acesteia.
Faptul că în cauză nu a fost efectuat un raport de expertiză sau că apelanta nu a opus un alt calcul al pachetului reclamantei -intimate de acțiuni, în nici un caz nu poate demonstra lipsa de temeinicie a pretențiilor.
Analizând motivele de apel formulate și raportându-le la actele dosarului, la probele administrate în apel, precum și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată următoarele:
Cu privire la motivul de apel care vizează faptul că în mod nejustificat prima instanță nu a mai administrat proba cu expertiza contabilă în vederea evaluării celor 172.676 de acțiuni deținute de reclamanta -intimată Muntenia la pârâta -apelantă SC, curtea, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în temeiul disp. Art. 2953)alin. 2 Cod procedură civilă, a admis administrarea probei cu expertiza contabilă pentru evaluarea acestor acțiuni.
Se reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 134 al. 4 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație".
Așa fiind, în condițiile în care a fost admisă de către prima instanță o probă cu expertiza în vederea evaluării acțiunilor deținute de reclamanta -intimată la societatea pârâtă -apelantă, iar în cadrul acestei acțiuni în justiție având ca obiect obligarea SC SA la achiziționarea acțiunilor deținute la această societate de către Muntenia, procedura aplicabilă evaluării acțiunilor este cea reglementată de dispozițiile imperative ale articolului 134 din Legea 31/1990, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a stabilit prețul total al acțiunilor la valoarea indicată de reclamanta -intimată prin cererea de chemare în judecată, respectiv la suma de 494.074,90 lei.
În apel s-a efectuat expertiza contabilă având ca obiective evaluarea întreprinderii SA pentru stabilirea valorii de piață ca bază de evaluare ( 1) prin două metode de abordare, la data de 21.10.2003, data retragerii Muntenia din societate.
Potrivit concluziei expertului, metoda recomandată a fost metoda capitalizării veniturilor, valoarea întreprinderii fiind stabilită la 12.136.000.000 lei vechi, iar valoarea unei acțiuni la 7.323 lei vechi. Raportat la aceste valori, care au fost stabilite conform procedurii reglementate în art. 134 din Legea nr. 31/1990, contravaloarea celor 172.676 acțiuni deținute de Muntenia la SC SA I este de 126.450,63 lei sumă de bani pe care apelanta -pârâtă are obligația de aop lăti intimatei -reclamante în temeiul dispoziției legale anterior menționate.
Pentru considerentele anterior expuse, curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pe pârâta să plătească reclamantei Muntenia, suma de 126.450,63 lei, reprezentând contravaloarea celor 172.676 acțiuni deținute de reclamantă la societatea pârâtă, restul dispozițiilor sentinței apelate urmând a fi păstrate.
Cu privire la cererea apelantei SC SA I de obligare a intimatei Muntenia la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, curtea urmează să îi acorde suma de 4051 lei reprezentând taxe judiciare de timbru suportate în apel.
Față de dispozițiile art. 134 alin. 5 potrivit cărora costurile de evaluare ca urmare a retragerii unui acționar din societate urmează a fi suportate de societate, curtea consideră că suma de 40.000 lei reprezentând onorariu expert trebuie să fie suportată de către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta I, împotriva sentinței comerciale nr. 1728 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pe pârâta I să plătească reclamantei Societatea de Investiții Financiare Muntenia, B, suma de 126.450,63 lei reprezentând contravaloarea celor 172.676 acțiuni deținute de Muntenia la
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe intimata Muntenia să plătească apelantei I suma de 4051 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxe judiciare de timbru.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
