Spete pretentii comerciale. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 62
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamanta - LIV IMPORT SRL P N, împotriva sentinței civile nr. 447/COM din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanta-reclamantă avocat, cu delegație la dosar, iar pentru intimata-pârâtă - -T VEST SRL avocat -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar dovada că s-a început urmărirea penală împotriva administratorului apelantei. În cauza penală s-a efectuat și o expertiză cu privire la facturile în discuție, expertiză pe care o depune la dosar.
Avocat pentru apelanta-reclamantă confirmă faptul că s-a început urmărirea penală împotriva administratorului societății însă apreciază că acest aspect nu poate fi relevant în cauza de față iar cu privire la expertiza depusă, aceasta este o probă extrajudiciară care, de asemenea, nu poate fi avută în vedere. Nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, considerând sentința nelegală și netemeinică, criticând modul sumar și lapidar în care instanța de fond a făcut o analiză a acestei cauze. Deși s-au depus dovezi concrete și certe că expertul desemnat este incompetent, instanța de fond le-a respins toate obiecțiunile și cererea de înlocuire. Instanța de fond a coroborat concluziile expertului cu înscrisurile intimatei, nu cu cele aflate la dosar care sunt conforme cu originalul și s-au invocat acte normative care reglementează operații contabile. S-a dat prevalență unui raport de inspecție fiscală, întocmit la solicitarea organului de cercetare penală. Judecata s-a făcut într-o manieră incompletă.
În concluzie, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, cu administrarea unui probatoriu. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimată solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că nu se impune casarea sentinței, știut fiind caracterul devolutiv al apelului și apelanta având posibilitatea depunerii probelor la instanța de fond. Arată că intimata a înregistrat în contabilitate facturi și a așteptat să primească marfa de la apelantă, marfă care nu a mai ajuns. La sfârșitul anului 2007 au procedat la stornarea acelor facturi, TVA-ul încasat a fost returnat. Toate aceste aspecte au fost reținute de organul fiscal în raportul de inspecție fiscală din 2008. Ca urmare acestei situații, intimata a făcut plângere la parchet și s-a început urmărirea penală. Din raportul de expertiză depus la dosar, rezultă că administratorul apelantei a susținut că a primit și înregistrat în contabilitate 2 miliarde de lei, contravaloarea mărfii, deși, susține intimat, această sumă nu a fost plătită și nici marfa nu au primit-
În concluzie, solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta - Liv Import SRL a chemat în judecată pe pârâta - -T Vest SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 252.996,01 lei, din care 242.689,79 lei cu titlu de preț neachitat și 10.306,22 lei dobânzi legale calculate conform anexă în temeiul nr.OG 9/2000 R și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-au derulat în cursul anilor 2006-2007 raporturi comerciale constând în livrarea mai multor transporturi cu materiale metalice diverse: țeavă de diverse dimensiuni, tablă, fier beton etc. În luna august 2007 reclamanta a livrat și facturat patru transporturi de țeavă, emițând în acest sens FF - și FF -, ambele din 20.08.2008 și respectiv FF - și FF -, din 21.08.2008. Toate mărfurile au fost predate și recepționate în depozitul pârâtei, fiind însușite prin semnătură facturile de către reprezentantul pârâtei. Între părți nu a existat contract scris, însă acordul de voință s-a realizat prin însușirea facturilor pe bază de semnături și prin recepția în depozitul pârâtei a mărfurilor livrate. Pe acest temei reclamanta a procedat la calculul dobânzilor legale conform nr.OG 9/2000 Pârâta nu a plătiți până în prezent facturile.
În apărările formulate, pârâta - -T Vest SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Pârâta a susținut că nu are nicio datorie față de reclamantă. Între părți au existat relații de afaceri, însă nu există niciun debit al unei părți față de cealaltă. S-a susținut posibilitatea ca, în evidența contabilă a reclamantei, să existe evidențe greșite întrucât în evidențele contabile ale pârâtei nu figurează datorii față de reclamantă, iar facturile care i-au fost emisă pârâtei fără a-i fi livrată marfa, au fost scăzute din evidența contabilă și trecute în minus în contabilitate. Într-adevăr, unul din administratori, având încredere în administratorul reclamantei și având în vedere relațiile comerciale derulate în trecut, a semnat acele facturi, dar la data semnării lor nu erau completate și nu se adusese nici o marfă, ci doar a fost o discuție pentru o relație comercială ulterioară. Reclamanta a solicitat semnarea acestor facturi motivat de faptul că administratorul nu poate să meargă să comande această marfă de la alte societăți fără să aibă certitudinea că pârâta va achiziționa marfa respectivă. Ulterior, tot reclamanta a completat facturile și se poate observa că față de cantitățile trecute în facturi nici nu era posibil ca o singură mașină să transporte marfa din factură. Parte din mașinile care au fost trecute că au făcut transportul acestei mărfi nici nu mai sunt ale societății pârâte, ele fiind vândute sau la data la care se spune că au efectuat transportul erau în altă locație. Marfa nici nu are proces-verbal de recepție motivat de faptul că ea nu a fost adusă niciodată în societatea pârâtă. Pe parcursul anului, după semnarea acelor facturi, pârâta a insistat să îi fie adusă marfa, însă reclamanta nu a adus- În aceste condiții, pârâta a scăzut facturile din contabilitate, lucru pe care îl dovedește cu copia balanței contabile, și a considerat că, față de faptul că nu i-a fost livrată niciodată marfa, nu are nicio datorie față de reclamantă. Pârâta mai susține că a formulat și plângere penală pentru înșelăciune.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: factura cu nr. 0-/21.08.2007, semnată de, factura cu nr. 0-, nesemnată și facturile cu numerele 0-/20.08.2007 și 0-/20.08.2007, semnate de. S-au mai depus acte contabile. A fost încuviințată și administrată proba cu expertiza contabilă. A fost depus Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la 29.10.2008 asupra contribuabilului - - -T Vest SRL.
Prin sentința civilă nr. 447 din 23 aprilie 2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea reclamantei.
Tribunalul Neamța reținut următoarea situație de fapt;
Între părți nu se poate stabili derularea operațiunilor comerciale despre care reclamanta face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Este adevărat că reclamanta deține patru facturi fiscale din care trei sunt semnate de către, despre care se poate deduce că este administratorul pârâtei, despre care pârâta face vorbire în întâmpinare, însă acestea nu sunt probe suficiente și concludente care să confirme realitatea operațiunilor de livrare a mărfurilor și intrarea acestor mărfuri în patrimoniul pârâtei.
Instanța de fond a constatat că expertul contabil a reținut în concluzii faptul că "Din analiza actelor din dosarul cauzei și actele contabile puse la dispoziție, a rezultat că tranzacția nu a mai avut loc, respectiv furnizorul nu a mai livrat marfa." (fila 58)
A apreciat instanța că această concluzie a expertului este în concordanță cu reținerea făcută de inspectorii fiscali în cuprinsul Raportului de Inspecție Fiscală din 29.10.2008. Conform acestei rețineri, - -T Vest SRL a dedus în luna august 2007 "TVA în sumă de 38.749 lei de pe un număr de patru facturi emise de - Liv Import SRL, reprezentând contravaloare țeavă, pe care la stornează în luna decembrie 2007, întrucât tranzacția nu a mai avut loc, respectiv furnizorul nu a mai livrat marfa." (fila 76).
Împotriva sentinței nr. 447 din 23.04.2009 a declarat apel - LIV IMPORT SRL PNa preciind că este nelegală și netemeinică. Astfel se arată că dezlegarea dată de prima instanță este greșită în raport de facturile fiscale însușite de pârâtă. Invocă apelanta că raportul de expertiză a fost efectuat de un expert incompetent iar instanța de fond a reținut aceste concluzii coroborându-le cu o probă extrajudiciară, respectiv raportul de inspecție fiscală. Apelanta solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probatoriului printr-o nouă expertiză.
Prin cererea de apel nu s-au solicitat probe.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate și din oficiu, această instanță reține că este nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se impune precizarea că solicitarea apelantei de casare a sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare în vederea completării probatoriului este contrară dispozițiilor art. 296 și 297 Cod procedură civilă, texte ce reglementează soluțiile ce le poate pronunța instanța de apel. Din analiza celor două texte se observă că legiuitorul nu reglementează ipoteza casării cu trimitere spre rejudecare în apel.
În apel însă, potrivit art. 295 Cod procedură civilă apelanta avea posibilitatea să solicite încuviințarea refacerii sau completării probelor administrate la prima instanță, însă apelanta prin apărător nu a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 295 Cod procedură pcivilă și nici de art. 292 Cod procedură civilă neinvocând în motivele apelului nici un mijloc de apărare.
Aprecierile apelantei referitoare la competența expertului nu pot constitui motive de schimbare a sentinței apelate, raportul de expertiză efectuat în cauză reflectând părerea unui specialist numit de instanță în condițiile art. 201 Cod procedură civilă. Considerând că în cauză este utilă părerea unui specialist în mod legal instanța de fond a ținut cont de concluziile raportului de expertiză.
Instanța de apel reține că în considerentele sentinței apelate s-a făcut trimitere la raportul de inspecție fiscală în contextul în care instanța a reținut că tranzacția nu a mai avut loc, furnizorul nemailivrând marfa. De altfel, semnarea unor facturi de către intimata -pârâtă nu este de natură a duce la concluzia că a avut loc o operațiune comercială, emiterea și semnarea acestora neconducând automat la concluzia că marfa a fost livrată.
Împrejurarea că apelanta reclamantă a fost nemulțumită de concluziile expertului nu determină admiterea apelului. Mai mult, raportul de expertiză reprezintă o dovadă care până la proba contrarie, se prezumă că relevă adevărul.
Cum concluzia expertului în urma studierii actelor contabile, a fost în sensul că marfa nu a fost livrată de furnizor, în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Prin urmare în baza art. 296 Cod procedură civilă, această instanță urmează a respinge apelul ca nefondat.
Față de împrejurarea că intimata nu depus nici un înscris care să facă dovada cheltuielilor generate cu judecarea apelului, instanța va respinge cererea de obligare a apelantei la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta - LIV IMPORT SRL P N cu sediul în P N,-, județul împotriva sentinței civile nr. 447/COM din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -pârâtă - - T VEST SRL cu sediul în comuna Roșie 15, nr. 234județul N, ca nefondat.
Respinge cererea privind obligarea apelantei la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
Tehnored./2.12.2009
Ex.4
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Morina Napa
