Spete pretentii comerciale. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 65/A-
Ședința publică din 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA B - SUCURSALA, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.296/C din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind G, domiciliat în comuna, jud.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4.115 lei, achitată cu ordinul de plată nr.344/02.06.2009 și timbru judiciar de 5 lei.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 10 iunie 2009, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 25.06.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta ROMÂNEASCĂ A- SUCURSALA A, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată la plata echivalentului în lei a sumei de 37.386 EURO, reprezentând despăgubiri pentru riscul asigurat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamantul arată că a încheiat cu societatea pârâtă un contract de asigurare facultativă " CASCO" pentru autoturismul proprietate personală, marca BMW-735, cu nr. de înmatriculare AG-88 -. Contractul s-a încheiat pe o durată de un an de zile, iar asigurarea era valabilă chiar și pentru situația în care autoturismul era condus și de altă persoană.
La data de 12.02.2008, s-a produs evenimentul asigurat, adică un incendiu, în timp ce mașina era condusă pe 1 de către fiul proprietarului, respectiv al reclamantului.
Susține reclamantul că, ulterior, s-a întocmit dosarul de daună la societatea pârâtă, care, însă, prin adresa nr. 4095 din 23.04.2008, i-a comunicat că nu-i poate plăti despăgubirea întrucât paguba a fost provocată cu intenție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr. 136/1995 R și ale contractului încheiat cu pârâta.
Judecătoria Pitești, prin sentința comercială nr. 5210 pronunțată la 23.09.2008, a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, întrucât valoarea litigiului este de peste 100.000 lei.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Argeș la data de 15.10.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Astfel, susține pârâta, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor pretinse. Situația de fapt nu se datorează societății de asigurare, ci asiguratului, respectiv conducătorului auto. Precizează pârâta că, asiguratul nu a făcut dovada cu certitudine și cu documente opozabile a cauzelor și împrejurărilor evenimentului reclamat, existând o așa numită " prezumție de neconformitate cu realitatea".
Arată pârâta și faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit nici obligația legală prev.de art. 26 din Legea nr. 136/1995, republicată iar evoluția și propagarea incendiului nu a fost întreruptă de conducătorul auto, ci de către pompieri.
În plus, asiguratul avea obligația să întrețină bunul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri:proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicul, proces verbal de intervenție nr. 14/12.02.2008 întocmit de B, înștiințarea cu privire la producerea evenimentelor asigurate la autovehicul înregistrată la pârâtă sub nr. 396/13.02.2008, autorizația emisă de secția de poliție autostrăzi, contractul de asigurare facultativă și polița de asigurare, alte acte ce au legătură cu prezenta cauză.
S-au administrat în cauză probe cu expertize, interogatorii, acte, planșe foto.
Prin sentința nr.296/C din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului G, împotriva pârâtei ROMÂNEASCĂ- INSURANCE B -SUCURSALA P, așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 143.370 lei despăgubiri, pentru riscul asigurat, reactualizată, precum și 9115 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheia, la data de 21.08.2007, un contract de asigurare facultativă CASCO, seria - nr. -, având ca obiect autoturismul proprietatea reclamantului marca BMW, înmatriculat sub nr. -, an de fabricație 2002, la valoarea de asigurare de 39.386 EURO (19).
Contractul avea valabilitatea cuprinsă între 23.08.2007 și 22.08.2008.
La data de 12.02.2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce fiul reclamantului conducea autoturismul pe autostrada B - Pitești, în zona km.19,50, s-a produs un incendiu.
Sesizând miros de fum în zona bordului, conducătorul auto a oprit pe de urgență și a încercat să prevină extinderea cu ajutorul extinctorului din dotare, la locul respectiv sosind și polițistul, care împreună cu șoferul au încercat să incendiul folosind și extinctorul din dotarea autovehiculului poliției fără a se reuși acest lucru.
La locul incendiului au ajuns și pompierii din cadrul B Detașamentul, care în urma examinării autoturismului ars, au întocmit procesul verbal de intervenție nr. 14 (9).
Din acest act, rezultă că vehiculul respectiv a ars în proporție de 90%, datorită unui conductor electric defect ori izolat necorespunzător sau cu izolația deteriorată.
Cum asigurarea CASCO viza și situația incendiului, societatea pârâtă a fost înștiințată de păgubit de producerea evenimentului mai sus descris, la data de 13.02.2008, sesizarea fiind înregistrată sub nr.396 (10).
S-a întocmit dosarul de daună nr. 315/F/ -, însă pârâta a refuzat plata valorii pagubei conform contractului de asigurare, întemeindu-și refuzul pe un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul și care concluzionează că incendierea a fost provocată de conducătorul auto.
În aceste împrejurări, reclamantul a acționat în instanță pârâta pentru recuperarea pagubei, potrivit contractului de asigurare CASCO.
În cauză. s-a efectuat o expertiză tehnică auto de către expertul tehnic, expertiză ce a avut ca obiective stabilirea cauzei producerii incendiului și proporția în care autoturismul a fost distrus.
În primul rând, este de consemnat faptul că autoturismul avea inspecția tehnică periodică la zi și avea în dotare extinctor, așa cum prevăd normele rutiere, deci sub acest aspect nu se poate reține nici o culpă conducătorului auto.
Expertiza tehnică dispusă în cauză (91-103) a stabilit că focarul inițial a apărut, cu certitudine, în zona cutiei de siguranță și relee situată sub bord, fiind generat de cauze fortuite, aleatoare, ce nu puteau fi anticipate de șofer și care nu au legătură directă de cauzalitate cu calitatea întreținerii autoturismului și cu stilul de conducere și folosire.
Cauza izbucnirii incendiului a constat, arată expertul,în apariția unei descărcării electrice necontrolate, accidentale în zona cutiei de siguranță și relee, iar extinderea focarului pe traiectele cablajului a făcut imposibilă stingerea în timp util a incendiului declanșat de scurtcircuit, folosind extinctoarele, avându-se în vedere gradul ridicat de ramificare și multitudinea de materiale combustibile aferente amenajării din interiorul autovehiculului.
A concluzionat expertul, pentru considerentele arătate în detaliu la fila 14 raportului de expertiză, că nu a fost constatată tendința de autoincendiere a autoturismului de către conducătorul auto.
În urma incendiului, autoturismul a fost distrus în proporție de 100%, neexistând posibilitatea de recuperare.
Expertiza contabilă a avut ca obiectiv calculul valorii pagubei cauzată de incendiu, având în vedere contractul de asigurare dintre părți și a fost întocmită de expertul contabil ( filele 83-87). Expertiza a concluzionat că în baza clauzelor contractuale, pentru incendiul din 12.02.2008, în urma căruia autoturismul proprietatea reclamantului a fost distrus în proporție de 90%, despăgubirea pentru riscul asigurat este egală cu suma asigurată adică 39.386 EURO și care, la data producerii accidentului, echivala cu 143.441, 61 lei.
Încheierea contractului de asigurare facultativă CASCO pentru autoturismul proprietatea reclamantului la valoarea de 39.386 EURO stabilită chiar de pârâtă, o obligă pe aceasta, ca în situația în care se produce riscul asigurat, să acopere paguba întocmai.
Pârâta, contrar clauzelor contractuale, a refuzat plata despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru incendiul din 12.02.2008,invocând tot felul de pretexte.
În primul rând, pârâta nu a făcut dovada că reclamantul ar fi încălcat vreuna din clauzele contractuale.
Ori, părțile unui contract trebuie să-și execute obligațiile asumate cu bună credință, reaua credință trebuind dovedită.
Pârâta nu a dovedit în prezenta cauză cu nici o probă că incendiul a fost provocat de conducătorul auto,expertiza extrajudiciară întocmită în dosarul de daună, unilateral și la solicitarea pârâtei, neputând fi luată în considerare și neconstituind probă în instanță.
Instanța de fond, având în vedere contractul încheiat între părți, înscrisurile de la dosar, precum și raportul de expertiză tehnică auto, a reținut că prezenta acțiune este întemeiată și a admis- ca atare, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului despăgubirea cuvenită pentru riscul asigurat, în raport de dispozițiile art. 969 Cod civil. și ale Legii nr. 136/1995, republicată, valoarea acesteia fiind de 143.370,96 lei, conform cererii reclamantului prin care și -a majorat câtimea pretențiilor.
În baza art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru, onorarii experți și onorariu avocat, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat apel pârâta SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA B - SUCURSALA A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
- instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt, ignorând fapte neîndoielnice, nestăruind pentru aflarea adevărului; nu a ținut cont de faptul că asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile corelative rezultate atât din clauzele contractului de asigurare, cât și din condițiile de asigurare însușite de asigurat sub semnătură, precum și din actele normative speciale; reclamantul, în calitate de asigurat avea obligația de a înștiința asigurătorul despre producerea riscului asigurat într-un termen de 48 de ore, de la producerea sau de la luarea la cunoștință despre producerea acestuia, dând informații asupra naturii și mărimii pagubei, sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații fiind dreptul asigurătorului de a refuza plata indemnizației; susține că asiguratul - reclamant a făcut înștiințarea la sucursală abia la data de 18.02.2008, față de 12.02.2008, dar nu personal, ci prin fiul său G, care mai făcuse o înștiințare la data de 13.02.2008, dar adresată Sucursalei 13 B, astfel că la data târzie de 18.02.2008, starea bunului asigurat nu mai putea fi opozabilă, în vederea stabilirii cauzei producerii riscului asigurat, a mărimii și întinderii pagubei.
De asemenea, apelanta - pârâtă solicită să se dea eficiență corespunzătoare art.19 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, iar pe de altă parte, susține că asiguratul - reclamant nu și-a executat nici obligația de a întreține corespunzător bunul asigurat, din punct de vedere tehnic;
- în mod greșit, instanța de fond reține că focarul inițial al incendiului a fost generat de cauze fortuite, aleatoare, ce nu puteau fi anticipate de șofer și care nu au legătură de cauzalitate cu calitatea întreținerii autoturismului și cu stilul de conducere și folosire, ori, un conductor electric defect, neizolat corespunzător sau cu izolația deteriorată, nu putea fi ignorat de către instanță; susține că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au fost respinse de instanță, deși lămuririle solicitate erau necesare, motiv pentru care solicită refacerea sau completarea raportului de expertiză tehnică în apel.;
- privitor la situația de fapt, apelanta - pârâtă susține că nu a fost stabilită de prima instanță în mod corespunzător, referitor la excluderile din asigurare invocate de pârâtă, asigurătorul neavând obligația de a acorda despăgubiri pentru pagubele produse pieselor autovehiculului prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice ori altor accesorii care folosesc curentul electric ori sunt acționate de acestea, instanța de fond încălcând tocmai convenția părților și astfel, prevederile art.969 Cod civil, coroborate cu prev.art.9 și 10 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în Romania.
Apelul formulat de pârâtă nu este fondat.
În mod legal, prin sentința atacată, s-a admis acțiunea reclamantului și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească acestuia suma de 143.370 lei, despăgubiri pentru riscul asigurat, sumă reactualizată, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, reținându-se că acțiunea este întemeiată, în raport de disp.art.969 cod civil și de disp.Legii nr.136/1995, republicată.
Susținerile pârâtei din apel nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, reținând că asiguratul și-a îndeplinit obligațiile rezultate din clauzele contractului de asigurare; despre producerea riscului asigurat există înștiințarea formulată la data de 13.02.2008 (15), de către conducătorul auto, fiul reclamantului, evenimentul producându-se la data de 12.02.2008, dar motivul invocat de pârâtă pentru respingerea cererii de plată a despăgubirilor, a fost incendierea autoturismului cu bună știință, nu înștiințarea tardivă a riscului asigurat; din cauza căreia nu s-ar fi putut stabili cauza producerii incendiului; în speță, nu sunt incidente disp.art.19 din Legea nr.136/1995, republicată, deoarece, așa cum corect a reținut instanța de fond, cauzele producerii riscului asigurat au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză de către expertul (91-103), prin care s-a constatat că focarul inițial a apărut în zona cutiei de siguranțe și relee situată sub bord, fiind generat de cauze fortuite, aleatorii, ce nu puteau fi anticipate de șofer și care nu au legătură directă de cauzalitate cu calitatea întreținerii autoturismului și cu stilul de conducere și folosire;
- nici cea de a doua critică nu este fondată; așa cum s-a reținut mai sus, cauzele producerii incendiului, respectiv a riscului asigurat, au fost stabilite printr-un raport de expertiză tehnică, efectuat de un specialist în domeniu, iar invocarea concluziilor din procesul verbal încheiat de echipa de pompieri, în sensul că incendiul ar fi fost produs de către un conductor electric defect sau neizolat, nu poate fi primită, față de concluziile raportului de expertiză ordonat în cauză;
- prima instanță a stabilit în mod corespunzător situația de fapt, dispozițiile referitoare la excluderile din asigurare invocate de pârâtă nefiind incidente cauzei; reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru avarierea unor piese ale autovehiculului, ci despăgubiri reprezentând contravaloarea sumei asigurate, care este inferioară valorii reale a autoturismului distrus în incendiu în proporție de 100%.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat apelul formulat de pârâtă.
Potrivit disp.art.274 Cod pr.civilă, apelanta - pârâtă va fi obligată să plătească intimatului - reclamant suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA B - SUCURSALA, cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva sentinței nr.296/C din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind G, domiciliat în comuna, jud.
Obligă apelanta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
10.07.2009
Jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
