Spete pretentii comerciale. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/COM
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor comerciale declarate de recurenta-pârâtăBANK B - PRIN BANK SUCURSALA- cu sediul în C,-, jud.C și recurentul-reclamant - cu domiciliul în C,-, -S4,.A,.10, jud.C, împotriva sentinței civile nr.412/COM/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 20.10.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Reclamantul a chemat în judecată la data de 14.12.2000 pe pârâta BANK ROMANIA SA - Sucursala C (devenită ulterior BANK SA- Sucursala C), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 35.000 USD, împreună cu dobânda legală de la data de 04.05.2000 până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul (cetățean ), a arătat că, sub pretextul unei colaborări în domeniul turismului, a fost atras în România, unde, după intrarea în țară, a fost sechestrat, pentru a se obține o răscumpărare de 50.000 USD, sumă redusă ulterior la 35.000 USD. Reclamantul a fost obligat să solicite băncii sale din Turcia transmiterea urgentă a acestei sume la filiala băncii din România.
, avizați de salariați ai pârâtei în legătură cu momentul sosirii banilor, l-au însoțit pe reclamant la Sucursala a băncii, după ce îi luaseră pașaportul și l-au condus la ghișeul băncii.
Deși reclamantul nu a fost legitimat, nu a semnat de primirea banilor, nu a cerut ca a să fie predați altor persoane, cei doi salariați ai băncii care erau la ghișeul de plăți în ziua de 04.05.2000, au avut în vedere pașaportul reclamantului de la răpitori și au predat acestora suma de 35.000 USD.
După preluarea banilor, l-au condus pe reclamant peste graniță în Bulgaria, unde i-au înapoiat actele de identitate.
În legătură cu faptele penale, reclamantul a formulat plângere penală, în curs de soluționare la momentul introducerii acțiunii, iar potrivit principiului disponibilității, reclamantul a optat pentru calea acțiunii civile delictuale împotriva pârâtei, în temeiul art.1000 alin.3 civ.
Prin încheierea din 24.10.2001, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei penale.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.06.2006.
După repunerea pe rol, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.7201, excepție respinsă prin încheierea din 24.10.2006, având în vedere că, cererea de chemare în judecară a fost introdusă în decembrie 2000, ulterior modificării Codului d e procedură civilă prin OG nr.138/2000, care a intrat în vigoare la 02.05.2001.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece, deși reclamantul a susținut că s-a stabilit fără dubiu cooperarea infracțională a celor doi salariați ai băncii, reclamantul nu a făcut nici o probă în acest sens, iar în procesul penal nu a fost reținută săvârșirea vreunei infracțiuni de către cei doi salariați, a fiind citați doar în calitate de martori, deci nu poate fi reținută fapta ilicită a acestora și atragerea răspunderii băncii pentru prepușii ei.
S-a mai arătat că, nu se poate reține culpa salariaților băncii, deoarece reclamantul s-a prezentat personal la bancă și comportamentul său nu indica împrejurarea că s-ar fi aflat într-o situație de lipsire de libertate sau amenințare, nu a cerut ajutorul forțelor de ordine existente la sediul băncii sau a personalului băncii, a prezentat documente valabile, care garantau identitatea sa, i s-a înmânat personal foaia de retragere de numerar de către casier în vederea semnării, și banii i-au fost înmânați reclamantului personal.
În cauză au fost întocmite două expertize grafoscopice, din care una întocmită de trei experți.
Prin Sentința civilă nr.412/COM/19.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului în parte și a obligat pârâta către reclamant la plata a sumei de 35.000 USD, la plata dobânzii legale aferente echivalentului în lei a sumei de 35.000 USD, la cursul BNR de la data pronunțării hotărârii, și până la achitarea integrală a debitului principal, precum și la plata sumei de 6.882,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând lucrările dosarului instanța reține că, prin Sentința penală nr.628/10.03.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr.R 2147/2002, s-a stabilit în sarcina inculpaților, și săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și șantaj împotriva părții vătămate. S-a reținut în considerentele sentinței că inculpații, sub pretextul încheierii unor contracte comerciale în domeniul turismului, au atras-o pe partea vătămată în România, unde, ulterior, au șantajat-o, lipsind-o totodată de libertate, inculpații reușind în cele din urmă să încaseze suma de 35.000 USD. În ceea ce privește săvârșirea faptelor și a persoanelor vinovate, sentința a rămas irevocabilă prin Decizia penală nr.160/P/27.03.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În temeiul art.1000 alin.3 civ. partea vătămată a înțeles să se îndrepte împotriva băncii pârâte, susținând că, fără concursul faptelor delictuale ale angajaților acesteia, banii nu ar fi ajuns în posesia inculpaților. S-a arătat, în esență că, angajații băncii nu au respectat procedura de încasare a banilor de către titular, respectiv că reclamantul nu a fost identificat, nu a semnat pentru primirea banilor, nu a primit personal banii.
Atât raportul de expertiză criminalistică efectuat în faza de urmărire penală, cât și cele două expertize efectuate în cauză au concluzionat că semnătura de pe actul de retragere a banilor nu aparține reclamantului.
Raportul de expertiză criminalistică nr.269/03.12.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice a avut ca obiective să stabilească atât dacă actul de retragere numerar a fost semnat de, cât și dacă această semnătură a fost modificată intenționat de autorul ei. Concluzia a fost fermă în sensul că semnătura nu aparține reclamantului.
Actul de retragere numerar este în esență actul juridic prin care beneficiarul operațiunii solicită să i se elibereze suma specificată în actul de transfer și prin care se confirmă efectuarea plății către acesta.
Din actele de la dosar rezultă cu evidență faptul că banii au fost plătiți, fapt necontestat de nici una din părți. Deși nu rezultă cu claritate cine anume a ridicat plicul cu bani, respectiv reclamantul, așa cum a declarat martorul în instanță, sau inculpatul, care l-a însoțit pe reclamant în sediul băncii, așa cum a rezultat în cursul urmăririi penale, expertizele grafoscopice au concluzionat că actul de retragere nu este semnat de către reclamant.
Potrivit precizărilor depuse de către pârâtă, menționate mai sus, casierul avea obligația să înmâneze reclamantului actul de retragere pentru a fi semnat. Nu pot fi reținute apărările pârâtei în sensul că prin verificarea semnăturii de pe actul de retragere cu semnătura de pe pașaportul titularului operațiunii o persoană obișnuită nu putea identifica diferențele reținute de către experți, întrucât obligațiile casierului erau acelea de a identifica pe solicitant, de a înmâna actul de retragere acestuia și de a se asigura că acesta a semnat actul și nu aceea de a verifica corespondența semnăturilor.
De asemenea nu pot fi reținute nici apărările pârâtei în sensul că atitudinea reclamantului însuși a fost de natură a favoriza săvârșirea faptei delictuale, deoarece nu s-a adresat personalului băncii pentru a face cunoscută situația sa, situație de natură a duce la înlăturarea răspunderii civile delictuale, întrucât, așa cum rezultă din considerentele sentinței penale, acesta era amenințat și se temea pentru viața sa.
Potrivit art.1000 alin.3 civ. sunt responsabili " și comitenții de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat."
Condițiile speciale ale răspunderii instituite de acest text de lege sunt existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptelor de către prepuși în funcțiile încredințate.
În speță casierul bancar a acționat în cadrul normal al funcțiilor încredințate, însă, prin neglijență, neurmărind semnarea actului de retragere de către beneficiar, a cauzat un prejudiciu.
În ceea ce privește condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie în persoana prepusului, instanța constată că acestea sunt întrunite în cauză.
Astfel fapta cauzatoare de prejudiciu constă în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu de către casierul băncii, iar prejudiciul este reprezentat de faptul că banii aparținând reclamantului nu au ajuns în posesia acestuia.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, instanța constată că, prin nesemnarea actului de retragere de către beneficiarul operațiunii, banca nu a fost investită legal cu cererea de eliberare a banilor. bani au fost totuși eliberați, prin fapta neglijentă a angajatului băncii, producând reclamantului prejudiciul pretins.
Așa cum s-a arătat, vinovăția, sub forma culpei, a angajatului băncii nu poate fi înlăturată de fapta reclamantului însuși, care nu ar fi apelat la oamenii de pază ai băncii și nu ar fi făcut în nici un fel cunoscută situația sa, întrucât sentința penală, care a stabilit săvârșirea faptelor de lipsire de libertate și șantaj împotriva reclamantului are autoritate în fața instanței civile, conform art.22 pr.pen. și nu se poate imputa reclamantului că nu a acționat pentru a împiedica eliberarea banilor în condițiile amenințării sale de către infractori.
Cum în materie de răspundere civilă delictuală, răspunderea intervine și pentru cea mai ușoară culpă, iar în cauză sunt îndeplinite atât condițiile generale ale răspunderii delictuale, cât și cele speciale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 35.000 USD, prejudiciu înregistrat de acesta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de prepusul pârâtei.
În ceea ce privește plata dobânzii legale, aceasta nu poate fi acordată decât de la data pronunțării hotărârii, având în vedere caracterul executoriu al hotărârii în materie comercială potrivit art.7208pr.civ. întrucât de la această dată creanța reclamantului a devenit certă, lichidă și exigibilă pentru a putea produce dobândă. Cum dobânda legală se aplică sumelor calculate în lei, pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale aferente echivalentului în lei a sumei de 35.000 USD, calculat la cursul BNR din ziua plății.
În baza art.274 pr.civ. instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6882,50 lei - cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat: recurs reclamantul și apel pârâta Bank SA, calificat ca fiind recurs prin încheierea din 30.06.2008, având în vedere dispozițiile art.2821, întrucât la data repunerii pe rol, în anul 2006, valoarea pretențiilor era sub 1 miliard lei.
- În motivarea recursului său, reclamantul critică hotărârea primei instanțe prin prisma art.304 pct.9 Cod pr.civilă - aplicarea greșită a legii.
Astfel se arată că, greșit prima instanță nu i-a acordat dobânzile legale solicitate, calculate la suma de plată, decât de la pronunțarea hotărârii și nu de la data de 04.05.2000, deoarece conform art.1085 cod civil "daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările menționate", art.1088 Cod civil prevăzând că "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Referitor la cuantum se face trimitere la dispozițiile art.1589 Cod civil și OG nr.9/2000.
- În motivarea recursului său Bank SA (succesoare legală a Romania, la rându-i succesoare legală a SA și a BB ank, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății prin încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială.
La data introducerii cererii de către reclamant, respectiv ianuarie-februarie 2001, competent să soluționeze cauza era tribunalul.
La data de 26.04.2001 s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Prin modificările aduse Codului d e procedură civilă, până la data de 15.06.2006 cauzele comerciale a căror valoare era sub 1 miliard lei, erau de competența materială a judecătoriei și la repunerea pe rol a cauzei, instanța avea obligația să verifice, din oficiu, dacă mai este competentă să soluționeze cauza.
Cum în cauză, echivalentul în lei a sumei de 35.000 USD era de 977.480.000 lei, sub valoarea de 1 miliard, rezultă că judecătoria era competentă să judece, astfel că se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente - judecătoria.
De asemenea, instanța nu a rezolvat corect excepția insuficientei timbrări a acțiunii, în mod greșit respingând-o cu motivarea că, la data de 15.02.2001 instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru și că, împotriva încheierii nu a formulat cerere de reexaminare, excepția insuficientei timbrări neregăsindu-se în cuprinsul Sentinței civile nr.412/COM/2008.
Se mai susține și că instanța nu a lămurit izvorul prezentului litigiu, în sensul că izvorul putea fi fapta ilicită a salariatului băncii, sau dacă are ca izvor procesul penal și aceasta reprezintă exercitarea acțiunii civile.
În situația în care acțiunea are ca izvor numai fapta ilicită a salariatului băncii, hotărârea este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond greșit a reținut declarațiile date de casier în fața instanței penale, în condițiile în care la dosarul cauzei exista o declarație dată de către acesta în fața instanței de fond;
- greșit a reținut instanța de fond că expertiza a răspuns la obiectivele stabilite de instanță și anume "dacă putea să își modifice în mod intenționat semnătura;
- instanța a respins în mod greșit obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, deoarece expertiza nu răspundea tuturor obiectivelor stabilite de instanță, respingând greșit apărările sale;
- mai arată că, instanța în mod greșit a reținut că nu este relevantă verificarea corespondenței semnăturilor cu un act oficial emis de o autoritate publică străină, în lipsa unui specimen de semnătură, dând importanță numai faptului că cel ce s-a legitimat trebuie să semneze, oricum, dar în fața salariatului;
- de asemenea, hotărârea instanței de fond este neîntemeiată cu privire la răspunderea civilă delictuală, deoarece pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul propus, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, respectiv autorul ei să fi avut o vină atunci când a săvârșit fapta ilicită. Se arată că, angajații băncii au respectat întocmai procedurile privind retragerea de numerar a unor sume de bani primite prin mesajul și au acționat cu diligența necesară pentru acest tip de operațiune și deci răspunderea băncii trebuia înlăturată;
- în situația în care acțiunea are ca izvor procesul penal și aceasta reprezintă exercitarea acțiunii civile, hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece instanța penală nu a reținut nici o vină a angajaților băncii, astfel încât instanța civilă nu poate reține neglijența în sarcina casierului băncii și, din probele administrate nu a rezultat vreo faptă culpabilă în sarcina unui prepus al băncii și nici legătura de cauzalitate între fapta prepusului și prejudiciu.
Recursul SC Bank SA este nefondat.
Excepția tardivității recursului va fi respinsă, având în vedere că acesta a fost expediat la data de 17.04.2008 (fila 22 dos.C de Apel), hotărârea recurată fiind primită de SC Bank SA la data de 01.04.2008, în aplicarea și a art.101 Cod pr.civilă potrivit căruia "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul ".
În ce privește excepția necompetenței materiale, se constată că la data formulării acțiunii - 14 decembrie 2000 (fila 1 dos.175/COM/2001 al Tribunalului Constanța, precum și pag.1 C 412/COM/2008) și nu ianuarie sau februarie 2001 - competența de soluționare a cauzei revenea tribunalului, conform art.2 pct.1 lit."a" Cod pr.civilă în vigoare în anul 2000, fiind aplicabile prevederile art.181Cod pr.civilă, conform cărora "Instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
În ce privește excepția insuficientei timbrări, aceasta este nefondată, întrucât prin încheierea din 15.02.2001 reclamantului i s-a pus în vedere să timbreze în cuantum legal, conform pretențiilor arătate în acțiune cu suma de 1.839,50 lei RON, cerința fiind îndeplinită de reclamant, excepția invocată fiind nefondată.
În ce privește criticile aduse pe fondul cauzei și acestea sunt nefondate.
Astfel, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1000 al.3 și potrivit cărora "sunt responsabili, și comitenții de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".
Această răspundere, desemnată ca fiind răspundere civilă delictuală, a intervenit fără putință de tăgadă în cauză, prin raportare la situația de fapt dovedită de reclamantul și din care a rezultat că salariați ai pârâtei, indiferent de calitatea ce o aveau în cadrul băncii, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au cauzat reclamantului un prejudiciu, a cărei acoperire îi revine băncii recurente în calitate de comitent.
Cum reclamantul a fost victima infracțiunilor de șantaj și lipsire de libertate, nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la declarațiile casierului sau cele reținute de instanța de fond, din contraexpertiza grafologică efectuată în cauză, întrucât aceasta nu putea răspunde obiectivului privind "modificarea intenționată sau nu a semnăturii" în referire la caracterul infracțiunilor săvârșite, corect instanța respingând obiecțiunile la expertiză.
Susținerile privind lipsa culpei prepusului său, întrucât nu se puteau verifica diferențele dintre semnăturile de pe pașaport și actul de retragere, vor fi înlăturate, deoarece obligația casierului era aceea de a identifica pe solicitant, de a înmâna actul de retragere acestuia și a se asigura că acesta a semnat actul.
Cum în cauză, s-a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a comitentului pentru prepusul său, reținându-se că angajatul băncii - casierul bancar, din neglijență nu a urmărit semnarea actului de retragere de către beneficiar, cauzându-i acestuia un prejudiciu, criticile recurentei privind neîndeplinirea acestora este nefondată, fapta cauzatoare de prejudiciu fiind imputabilă casierului care, cu vinovăție, nu a urmărit semnarea actului de retragere al banilor de către beneficiar.
Cum procesul penal nu a avut ca obiect cercetarea vinei angajaților băncii, aceasta fiind exact obiectul cauzei de față, critica potrivit căreia cum instanța penală nu a reținut vina acestora, nici instanța civilă nu putea reține neglijența acestora, este nefondată în raport și de cele mai sus-menționate.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt neîntemeiate, urmând ca în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă recursul SC Bank să fie respins ca nefondat.
Recursul reclamantului este fondat.
Cum în cauză, a fost stabilită corect răspunderea comitentului pentru prepusul său, în temeiul art.1000 al.3 Cod civil, dovedindu-se că în persoana prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998 și art.999 Cod civil, respectiv existența prejudiciului, existența faptei ilicite a prepusului, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinei prepusului în comiterea faptei ilicite, în referire la data ivirii prejudiciului, aceasta este data săvârșirii faptei - respectiv 04 mai 2000 - când a avut loc eliberarea sumei de 35.000 USD de prepușii recurentei, către altă persoană decât beneficiarul contului.
Prin urmare, dobânda nu se raportează la creanță, pentru a putea avea în vedere dispozițiile art.7208Cod pr.civilă ci, la prejudiciu, care s-a produs la data ivirii faptei culpabile de către prepușii recurentei, urmând ca dobânda să fie calculată de la data de 04.05.2000.
În baza art.274 Cod pr.civilă, se va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 15.700 lei - cheltuieli de judecată către reclamant.
În ce privește cuantumul dobânzii, acesta nu poate fi decât dobânda legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul pârâteiBANK B - PRIN BANK SUCURSALA- cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.412/COM/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite recursul reclamantului - cu domiciliul în C,-, -S4,.A,.10, jud.C, împotriva sentinței civile nr.412/COM/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta să plătească dobânzile legale începând cu data de 04 mai 2000.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 15.700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/04.12.2008
Dact.Sz - 2 ex/18.12.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
